Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.
Mai e aproape o lună până la probele scrise de la Evaluarea Națională, care anul acesta se va ține pe 14 și 16 iunie. Unii elevi au lucrat la română și la matematică tot anul, alții au prins din mers o parte din materie și abia acum vor să se apuce de învățat. Are rost să tragi tare în săptămânile de dinaintea examenului? Școala 9 a întrebat două profesoare de română și un profesor de matematică ce pot face elevii ca să se pregătească cu succes chiar și pe ultima sută de metri. „Să pompeze informații chiar și-n ajun, acolo unde cred ei că sunt punctele lor slabe”, a spus una dintre profesoare.
12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?