În jur de 27.000 de profesori din România, adică 16% din totalul cadrelor didactice, sunt eligibile pentru gradație de merit. Asta înseamnă un plus de 25% la salariu pentru cinci ani. Mai multe voci din sistem acuză însă că nu „meritul” este cel premiat în realitate, ci abilitatea unor cadre didactice de a aduna sute de adeverințe de la tot felul de evenimente mai mult sau mai puțin relevante. Constantin Lomaca, profesor în Germania, explică pentru Școala 9, criteriile care ar trebui să stea la baza creșterii salariilor profesorilor. Alți cinci profesori din țară spun de ce nu funcționează regulamentul existent.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.