Absolventă de Jurnalism la FJSC din iunie 2024, actuală masterandă la aceeași facultate, specializare Jurnalism Tematic. Iubesc cărțile, în special cele romance și mai ales pe Taylor Swift și Freddie Mercury. Visez să am o carieră în jurnalism narativ pentru că eu cred că orice om merită să își spună povestea și să îi fie auzită vocea.
România are 63 de mii de copii în centre de plasament sau de tip familial și mulți dintre ei nu au putut să țină pasul cu școala online. Programul „Ajungem Mari” adună de șase ani voluntari din toată țara care fac lecții sau meditații pentru examene cu acești copii. Acum toate activitățile s-au mutat online din cauza pandemiei și au nevoie de voluntari care să îi ajute în continuare pe copiii din sistemul de protecție să ajungă mari.
Am fost la una dintre primele școli publice din țară care au acceptat elevi ucraineni, refugiați în urma invaziei rusești. Sunt 16 înscriși deja la Școala „Pușkin” din Brăila, unde 70% dintre elevi sunt lipoveni. Aici limba rusă e principala cale prin care elevii ucraineni se pot înțelege cu colegii lor. Cei mai mulți vor rămâne „până când se va termina războiul”, iar profesorii au acum o dilemă: în ce limbă să învețe copiii refugiați: română, ucraineană sau rusă?
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.