Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?
OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.
Care este rolul unui inspector și cum ar trebui să se comporte el când merge în „inspecții”? Ce drepturi îi dă acestuia superioritatea ierarhică? Profesorii de Școala 9, Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează statutul inspectorului și îl privesc prin lupa celor care au fost și de-o parte și de alta a baricadei. Este o profesie complexă care necesită foarte multe abilități. Iar omenia nu ar trebui să lipsească din fișa postului.