Am fost președinte al Consiliului Național al Elevilor timp de un an de zile, poziție din care am participat la nenumărate ședințe și dezbateri pe marginea proiectelor de structură a anului școlar. După 12 ani petrecuți în învățământul formal, am realizat că structura anului școlar trebuie să fie orientată spre învățare, nu către a păstra vacanțele cât mai lungi. România este în top trei țări cu cel mai mic număr de zile de școală din Europa.
Lipsa de resurse, neînțelegerile din cancelarie și o programă inflexibilă transformă profesorii în acrobați. „Acrobații” se numește și piesa lui David Schwartz, care se joacă de trei ani în teatre și școli. Regizorul ne-a relatat într-un interviu cum s-a inspirat din propriile experiențe din școală și din poveștile profesorilor din rural pentru a pune în scenă viața lor de zi cu zi.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?