Bună! Sunt Alina și îmi place să mă joc. Sunt lucrător de tineret și așa mă prezint la toate întâlnirile. De multe ori, întâlnesc tineri care îmi vorbesc admirativ despre profesorii lor. Și, pentru că îmi place să descopăr povești și să le și spun, îi stârnesc la discuții și vreau să aflu ce fac acei profesori de rămân pentru totdeauna în memoria elevilor.
Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Am întrebat câțiva tineri din Târgu Mureș cum văd viitorul orașului și cum se intersectează el cu planurile lor.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
