În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.
Sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc pentru Bac. În timp ce răsfoiam manualele și lista ce cuprinde operele de studiat – 18 la uman, 13 la real – am observat ceva care m-a deranjat profund: niciuna dintre aceste opere nu e scrisă de o femeie. M-am întrebat, de ce lipsesc vocile feminine din ceea ce ar trebui să fie o reflecție completă a literaturii române? M-am hotărât să nu mă mulțumesc doar cu întrebarea, ci să caut un răspuns. Așa a început cercetarea mea.
Stanislav Senyk, un fotograf ucrainean de evenimente de familie, a făcut un apel deschis către elevii care vor să se pozeze pentru absolvire, chiar dacă într-un oraș bombardat încă de la începutul războiului. Trei clase de elevi din orașul ucrainean Cernigău au petrecut absolvirea liceului printr-o ședință foto pe străzile orașului distrus de ruși. Războiul le-a furat un eveniment important din viața lor - balul de absolvire - și le-a grăbit maturizarea. „Am vrut să arătăm lumii că viața merge înainte, indiferent de condiții”, spune curajos unul dintre elevi.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
