Pot profesorii să se abată de la ceea ce spune programa școlară că pot preda doar pentru că „elevii ei sunt fericiți atunci când îi învață lucruri noi”? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș deschid această dezbatere și vin cu șapte argumente care susțin că este importantă urmarea programei pentru a asigura coerență și unitate în învățare.
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
Elevii de clasa a XII-a au susținut astăzi simularea la examenul de bacalaureat. Elevii de la profilul Uman, la primul punct au avut o serie de cerințe pe baza unui fragment la prima vedere, din „L-am cunoscut pe Liviu Repreanu”, de Vasile Tițescu. Al doilea subiect le-a cerut să comenteze un fragment din poezia „Versuri”, de Tudor Arghezi. „Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un basm cult studiat”, a fost a treia cerință. Elevii de la Real au avut și ei la ultimul punct tot basmul - caracterizarea lui Harap-Alb. Profesoara de limba română Beatrice Simion a analizat subiecte și a dat și exemple de cum puteau fi rezolvate.