Cei care locuiesc la bloc știu că se întâmplă așa ceva. Sacul cu resturi menajere este scos pe casa scării, în fața ușii. Din el se prelinge un firicel de lichid, iar mirosul dulceag al cojilor de pepene (pe care le vezi amestecate cu coji de ouă, cu cutia de lapte și cu factura de la gaz) îți amintește de acea dimineață în care, trezindu-te și intrând în bucătărie, ai constatat că ai uitat să duci gunoiul.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Sute de sindicalişti din învăţământ au protestat, în această săptămână, în mai multe oraşe din ţară, pentru a cere Guvernului să găsească soluţii pentru salarizarea personalului din Educaţie. Ministra Ligia Deca a spus, miercuri, că salarizarea nu va mai fi reglementată de Legile Educaţiei, ci va fi cuprinsă în Legea Salarizării. Protestele, însă, au continuat. Ce spun profesorii manifestanţi?