Una s-a născut cu telefonul mobil, cealaltă abia a trimis un SMS de pe o cărămidă pe la 35 de ani. Una și-a luat prima pereche de blugi printr-un noroc, de la un marinar, printre puținii care aduceau mărfuri occidentale în țară. Cealaltă are mai multe perechi luate de la mall. Le despart vreo 50 de ani care au cuprins comunism, o revoluție, democrație. Centrul Generații din București al Fundației Regale Margareta a României aduce împreună 30 de seniori și 50 de copii. Școala9 i-a provocat la un interviu.
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?