Există șapte comisii și grupuri de lucru care printre altele trebuie să rezolve problemele de inechitate din școala românească. De la toate avem documente de politici care nu ajung niciodată să fie implementate și poze cu zâmbete, perfecte în campanii electorale. Și mai avem și copii care nu au cu ce să ajungă la școală, care nu au ce să mănânce, copii veșnic uitați la marginea societății. O analiză realizată de Antonia Pup despre obsesia politicienilor de a rula cuvinte grele prin discursuri și rapoarte până le dezbracă de conținut.
Împreună cu elevii ei de la Palatul Copiilor Tulcea, Laura Felea sorta acum un an donațiile pentru refugiații ucraineni și le găsea cazare. Abia începuse războiul din Ucraina. Directoarea s-a grăbit să ajungă cu liceenii în Vama Isaccea, să ajute. Este una dintre lecțiile despre empatie pe care le-a predat la fața locului. De când e directoare, Laura a înțeles, de pildă, că nu toți copiii au cum să vină la oraș, la atelierele Palatului, de aceea, trimite profesori și în școlile din rural.
Răzvan Bădău, profesor de educație socială, și-a încurajat elevii să trimită la primăria comunei lor o sesizare despre poluarea râului din zonă. Își dorește să-i învețe să fie prezenți în viața comunității și să aibă inițiative. 3% dintre elevii lui au abandonat școala și nici după ce i-a vizitat acasă n-a reușit să-i întoarcă din drum. Atunci și-a dat seama ce poate și ce nu poate schimba într-o școală, mai ales în primul an la catedră. Predă în județul Ilfov, cu cele mai slabe rezultate la Bac în 2021, iar problemele sunt complexe. Dar când trage linie, observă mai degrabă ce-a obținut până acum: are elevi mai puțin anxioși, mai încrezători și care vin de plăcere la ore. I-a adus aici și pentru că a jucat fotbal cu ei după cursuri și s-au întâlnit în vacanțe.