Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
Întrebarea „ce vrei să te faci atunci când te faci mare?” ne însoțește copilăria și, într-o formă sau alta, revine pe parcursul școlii. Răspunsul așteptat, atât de bunici, cât și de profesori, este de tipul: doctor, avocat, pompier sau șofer.
Ca facilitator educațional în județul Bacău, Alina Mirt, a trecut pragul multor școli de la țară. Lipsurile educației românești sunt trase după fiecare examene naționale, odată cu linia de demarcație trasă sub media 5. Există însă o nevoie și mai mare în școlile din toată țara: de toalete decente, cu hârtie igienică și săpun. Alina Mirt propune, în pragul organizării unei noi sesiuni de concursuri pentru directori, un ochi vigilent, la evaluarea celor care mai vor un mandat, și la cum arată băile din școala pe care au manageriat-o.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
