Isabella Chiais și-a împlinit visul de a preda în altă țară în pragul pensionării. A așteptat să-și vadă copiii mari și casa așezată. Acum trei ani a ales Bucureștiul cu inima puțin strânsă, dar după ce a ajuns aici, a încântat-o fiecare moment. Acum, profesoara de 61 ani, predă literatură italiană la Liceul Teoretic „Dante Alighieri”. În această toamnă s-a întors cu mai multe emoții la București, din cauza pandemiei, dar îi era dor de elevii ei, despre care spune că, unii dintre ei, sunt la nivelul celor italieni la materia pe care o predă: literatură.
Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Fenomenul cumpărării lucrărilor de licență a umflat o piață gri de firme care cunoscând vulnerabilitățile din lege, nici măcar nu se ascund și se promovează intens pe internet. Școala 9 a investigat cazul a trei parteneri care își deschid SRL-uri ce oferă lucrări științifice și când ating plafonul de la care ar trebui să plătească TVA, le închid și deschid altele. O sursă din interior ne-a explicat exact cum funcționează aceste afaceri și cum reușesc în final să fenteze inclusiv softurile de plagiat ale universităților. Deși ei spun că oferă lucrări originale, în realitate sunt texte compilate în câteva ore, în care sunt strecurate caractere din alte alfabete, ca să deruteze softurile de detectare a plagiatului.