
Este co-fondatoare Visual Playground și stăpână mândră de motan portocaliu. După 5 ani petrecuți în advertising, în vara lui 2016 s-a decis că viața ar fi cu siguranță mult mai frumoasă ca freelancer.

„Book” și „movie” sunt de 10 ani „Boovie”, un festival care adună mii de elevi să facă trailere despre cărți. Află cartea prin tragere la sorți, o citesc, fac scenariul, filmează, montează. Se apropie de lectură altfel. Înainte ca Boovie să devină festival, concursul de book trailere era o metodă didactică gândită de profesoara de română Carmen Ion.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
Profesia Alinei Mirt este joaca. Merge în școli de la țară, în special, și se joacă cu copiii, îi ajută să se deschidă și să se relaxeze și uneori chiar ea îi învață pe ei cum să zburde și să zâmbească. Unii au o viață atât de grea că nu știu efectiv ce înseamnă să te joci. Prin proiectele din sectorul ONG la care a participat, Alina a văzut cum arată cu adevărat educația din mediul rural. Într-un editorial pentru Școala 9, spune povestea lui Marian, un băiat care a ajuns la finalul gimnaziului fără să știe să scrie. De fapt, asta e realitatea multor copii, crudă și dureroasă.