
Este co-fondatoare Visual Playground și stăpână mândră de motan portocaliu. După 5 ani petrecuți în advertising, în vara lui 2016 s-a decis că viața ar fi cu siguranță mult mai frumoasă ca freelancer.

La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
A întâlnit profesori de tot felul și titani ai muzicii în timpul formării sale ca pianist. A preluat de la fiecare „așa da” și „așa nu”. Am vorbit cu pianistul Andrei Gologan, premiat la concursuri internaționale și invitat la mari festivaluri ale lumii, despre muzică, despre ce înseamnă un mentor și cum formezi muzicieni și melomani.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.