Școlile au nevoie de fapt de „un manager fără nicio oră de predare”

Cum se simt directorii în fața unei reforme care pare că ignoră realitățile de la firul ierbii? Am stat de vorbă cu Delia Petran, Viforel Dorobanțu și Marian Anghel pentru a înțelege cum se văd schimbările asumate de Guvernul Bolojan din funcția de director.

Toți trei au terminat Academia de Leadership a Asociației pentru Valori în Educație și sunt printre directorii care au pus recent bazele Asociației „Comunitatea pentru excelență în management școlar”.

Într-un comunicat de presă, Asociația a criticat măsurile prevăzute în Programul de guvernare 2025–2028, a explicat cum schimbările vor scădea calitatea în educație și a venit cu o serie de soluții.

Printre măsurile pe care le văd directorii ca fiind problematice se numără creșterea normei didactice, comasarea școlilor și restructurarea sistemului de burse. Asociația cere consultare reală și un calendar de implementare și atrage atenția că schimbările anunțate afectează echilibrul fragil al școlilor, mai ales din mediul rural.

„Vrem să fim «la masă», să contribuim, nu să ni se pună în brațe, fără vină, problema deficitului, fără putere de acțiune”, spun directorii în comunicatul de presă.

• Delia Petran este directoarea Școlii Gimnaziale Nr. 1 Dobrin, județul Sălaj, din 2017, și profesor de limba și literatura română de peste 25 de ani. Coordonează o școală din mediul rural cu regim de predare simultan și cinci structuri arondate, implicată în programe de inovare educațională, precum Școala Încrederii, proiecte PNRR, PNRAS și inițiative pilot legate de inteligența artificială. Colegii ei, în proporție de 80% titulari, spun că se simt ca într-o familie, asta pentru că directoarea Petran a încercat să creeze „un climat de siguranță emoțională”, atât pentru copii cât și pentru cadrele didactice: „M-am inspirat foarte mult din business pentru tot felul de activități care ne-au sudat ca echipă, până când am reușit să ne creăm un etos personal și al școlii”.
• Viforel Dorobanțu e director din 2017 la Școala Gimnazială nr. 1 din Curcani, județul Călărași. De atunci a început să transforme o școală „ca oricare alta” într-o școală în care se întâmplă lucruri „mai lipsite de ipocrizie, mai corecte”. Au intrat în programul de pilotare al Ministerului Educației în 2021, devenind singura școală din rural care și-a adaptat programa după nevoile reale ale copiilor. Cum a făcut asta a povestit pentru Școala9.
• Marian Anghel este director al Liceului Teoretic din Balș, județul Olt, o unitate de învățământ cu aproape 1.000 de elevi, de la pregătitoare până la liceu. A primit de trei ori titulatura de „Școală Europeană”. Anghel a fost desemnat „Directorul anului” de Asociația pentru Valori în Educație și are experiență și de inspector general adjunct.

O invitație în scaunul de director pentru ministrul Daniel David

Școala9: Dacă ați avea un minut cu ministrul Educației, ce i-ați spune?

Delia Petran: I-aș spune că salut decizia de reformă cu care vine în sistem, dar nu sub această formă. Ceea ce ni s-a livrat nu se poate califica ca o reformă. L-aș invita să fie la noi director pentru o zi. O zi în care i-aș pune în față o parte din problemele care îmi vin acum în minte. Se defectează microbuzul școlar, femeia de serviciu, care este unică, intră în concediu medical, profesorul care face naveta de la 20 de km cu microbuzul nu mai ajunge, părinții a doi elevi îl sună să-i spună că nu vin la școală astăzi, că n-au cu ce să se încalțe, o altă mămică sună că fetița ei nu vine la școală, că stă cu sora mai mică ca ea să meargă să muncească. Să facă așa un job shadowing, să văd ce face domnul ministru în această zi în care să fie director pentru o zi într-o școală din mediul rural. 

E o invitație pe care o lansez când are timp, oricum e de la Cluj, sunt vreo 150 de kilometri maxim. Îl aștept cu brațele deschise, îi pregătesc și o cafea bună. Abia aștept să învăț cum să fac eficient managementul în școală.

Viforel Dorobanțu: Eu am în față raportul ministrului, care mie mi-a plăcut. E vizionar, e interesant. Într-un minut i-aș spune, și la modul constructiv, nu la modul să-l trag la răspundere și să mă leg de eventuale neconcordanțe: hai să-l suprapunem pe ăsta pe noua lege de reducere a cheltuielilor bugetare. Mie mi s-ar părea normal să nu facem documente doar de dragul să apară niște documente. Hai să ne ținem de ele. Hai să le facem referitor la oameni, nu la șuruburi.

Marian Anghel: Cred că ar fi o discuție sinceră dacă vede cu adevărat care sunt problemele și nu acționează. Din păcate sunt școli, clase, profesori, unde ministerul nu vrea să se uite. Cred că ar fi bine să înceapă de acolo. Ar fi și un mesaj de empatie față de oamenii cărora le spui că trebuie să muncească mai mult, uitându-te întâi acolo unde se muncește mai puțin sau unde nu se muncește. Nu înțeleg de ce nu începem de acolo, în primul rând, de la lucrurile care nu funcționează și de-abia după aceea să te duci la ceilalți. Mi s-a părut că din nou se pleacă fix de unde nu trebuie. Dai din nou în boul care trage. 

Foto: Delia Petran

„Nu avem de-a face cu șuruburi, avem de-a face și cu profesori și cu copii”

- Ce se schimbă, în mod concret, în viața unui director din septembrie? Vă temeți de o supraîncărcare?

Viforel Dorobanțu: La modul sincer, septembrie va începe cu o mică frustrare. Ministerul încearcă să facă un lucru încălcând, din punctul meu de vedere, orice principiu de management. Vede învățământul ăsta ca niște căsuțe din Excel. Nu avem de-a face cu șuruburi, avem de-a face cu profesori și cu copii. S-ar putea să fie niște blocaje de care ne lovim noi, la firul ierbii. S-ar putea măcar în ceasul al 12-lea ministerul să încerce să stea de vorbă și cu cei de jos. Și nu mă refer la inspectorate aici, ci la școli. Din punctul meu de vedere, rămâne mai puțin timp.

Soluția cea mai bună ar fi fost tipul de manager fără nicio oră de predare. Cu un salariu motivant care să nu mai tenteze un director să-și ia ore suplimentare pentru a-și mări veniturile.

Cred eu că o să-i facem față, că până la urmă e și o chestiune de ambiție. Dacă ministerul ăsta chiar vrea să vadă dacă taie, taie, taie și noi rezistăm, s-ar putea să rezistăm.

Marian Anghel: S-ar putea să rezistăm, dar vor fi niște efecte acolo unde nu se vede imediat. Scade timpul pe care îl aloci dezvoltării strategice a școlii, scade timpul pentru inovare, scade timpul pentru proiecte pe care ți le-ai propus și acum mai dai jos din ele, pentru că nu va scădea timpul pe situații administrative, alea trebuie duse la cap. Din păcate, crescând frustrarea și eliminând posibilitatea de venituri suplimentare și de a motiva un manager. Acele ore erau dincolo de norma de director, care e o normă întreagă, iar degrevarea făcea parte, de fapt, dintr-o variantă suplimentară de venit pe care  da, ne-o asumam cu efort suplimentar pentru a fi cât de cât recuperat efortul și timpul pe care îl investeam. Efort și timp pe care greu îl contabilizam în niște rapoarte, dar pe care noi îl alocam.

La o școală cum este a mea, diferența între director și profesor de aceeași categorie e de 300-400 de lei, între director și director adjunct e de vreo 100 de lei, ceea ce face puțin motivantă această diferență pentru a manageria o școală. Nu mai sunt școli mari și școli mici, sunt școli mici cu probleme mari și școli mari cu probleme mici și multe.

Iar Ministerul mă gândesc că știe că toate aceste chestiuni vor avea efect, inclusiv mărirea normei de predare cu cele două ore. Nu de muncă fug oamenii, ci de recunoașterea acestor tipuri de muncă și retribuirea corespunzătoare. Există o frustrare în sistem și prin comparație a sistemului cu alte sisteme și a directorilor față de alte categorii din învățământ.

Delia Petran: Fragmentarea asta între management și predare o să afecteze pe termen mediu și lung procesul, pentru că e foarte greu, oricât de bun manager ai fi, să îți tot muți concentrarea. Predai o oră, faci management, mai predai două ore. Și nu cred că e deloc un plus niște ore adăugate.

Eu ajunsesem să-mi fac o regulă pe care o știa tot județul. Eu nu ies de la oră până când nu se termină ora, indiferent cine mă caută. Și aveam câteodată inspecție, iar inspectorul îi spunea secretarei că stă liniștit și așteaptă să ies de la oră, pentru că uneori chiar făceam urât. I-am invitat să ia legătura cu părinții, să explice ei de ce profesorul de Română, în data X, nu a fost la oră, că a stat să arate dosare controalelor. Ceea ce mă sperie e exact acest lucru, cum o să pot să-mi gândesc programul în așa fel încât să nu afectez în primul rând predarea, mai ales în mediul rural, unde copiii se bazează doar pe asta. Toată învățarea se produce în clasă, nu au sprijin acasă, nu fac ore suplimentare. Pentru copiii din mediul rural școala e spațiul de siguranță și de învățare. E singurul spațiu. Dacă nici atâta nu putem să-i oferim, nu avem cum să scoatem rezultatele pe care le așteaptă societatea și Ministerul.

Pe de altă parte, n-am vrea nici să afecteze managementul, să luăm decizii cu presiune, să luăm decizii fără să facem o analiză. E o provocare mare din septembrie.

- Au fost foarte multe școli pentru care nu a dat nimeni concurs de director. După măsurile acestea, credeți că există riscul ca, în timp, să nu mai avem directori?

Delia Petran: Directori vor fi cu siguranță. Trebuie să fie. Acum, ce fel de directori rămâne de văzut. Am văzut deja în presă câțiva pe care îi știu foarte buni, care au demisia pe masă. Vor rămâne vizionarii ambițioși, cei care nu ne dăm bătuți, nu ne lăsăm trântiți de minister. Părerea mea este că directori vor fi, doar că nu peste tot așa cum ar trebui să fie.

Foto: Marian Anghel

Ministerul nu ia pulsul de la firul ierbii

- Prin noile măsuri se interzic activitățile de predare plătite prin plata cu ora sau cumul. Cum vă afectează asta din punct de vedere financiar?

Viforel Dorobanțu: Cu vreo 1.000 de lei, cred, afectează orice director. Și asta la un număr rezonabil de ore suplinite. Eu aveam patru suplinite și luam în jur de 800-900 de lei.

Ei spun că sunt 30.000 de norme constituite din plata cu ora. Înseamnă că avem un număr îndestulător de ore pe care le putem include în norma profesorului. Eu știu că la mine în județ sunt în jur de 3.000 de norme. De ce aceste norme, de 30.000, nu se pot constitui în niște posturi pe care să le scoată la concurs? Păi nu vine lumea la concurs pentru că nu e motivant salariul din învățământ, hai să fim realiști. Și ce fac? Hai să mărim norma, să punem oameni ăștia să muncească mai multe ore, dar la aceiași bani, băgând sub preș faptul că tu n-ai cum să dai orele alea pentru că nu ești atractiv ca sistem. 

Repet, n-avem de-a face cu șuruburi pe care le iau dintr-o cutie de 100 de bucăți, le pun într-o cutie de 200 de bucăți și am eficientizat transportul șuruburilor din punctul A în punctul B. Vina Ministerului, care în continuare văd că se pune pe picioarele dinapoi, este să nu ia niciun puls de la firul ierbii.

- Și apropo de firul ierbii, ar reieși că vreo 900 de directori or să-și piardă funcția. Simțiți incertitudine legat de viitorul funcției dvs.?

Marian Anghel: Uneori este normal să se întâmple și trebuie să spunem asta. Eu am la vreo 6-7 km o comună unde sunt doar 32 de elevi de la preșcolar până la clasa a VIII-a. Adică sunt și situații din astea unde e aproape caraghios. Directorul acela are mai puțini elevi decât au unii diriginți în propria clasă. Așa că trebuie să fim realiști. În județul nostru sunt 20 de unități sub 100 de elevi și nu toate sunt în rural. Nu suntem împotriva unor reforme sau unor lucruri bune. Ne-am poziționat doar în sensul în care lucrurile sau reformele pe care ei le propun nu impactează prea mult școala, elevii sau care sunt contrare realităților. Iar cei 900 de directori nu știu de unde ies. Pentru că din calculele mele sunt mult mai mulți. Și dacă le-ar uni între ele, cred că cel puțin 40 ar trebui să-și piardă funcția la noi în județ. Înmulțit cu 40 de județe, ar fi 1600. Nu știu dacă ministerul are alte Exceluri. Probabil că s-a rezumat doar la calculele din urban, iar în urban lucrurile sunt complicate.

Fuziunea asta prin absorbție nu presupune doar a dispărea un post de director, care poate e cel mai puțin important lucru din toată ecuația, că un director atunci când își pierde funcția, de fapt pierde o titulatură și 300 de lei net la salariu, în condițiile actuale, și se duce la catedră. Problema este că atunci când se comasează niște școli, lucrurile devin într-adevăr complicate. Aparatul administrativ trebuie redimensionat pentru că raportarea se face diferit. Brusc, profesorii devin profesorii aceleiași școli, fiecare are un background diferit în ceea ce s-a raportat până acum, ce tip de elevi, ce tip de învățământ. Brusc devin colegi într-o singură entitate și toate lucrurile sunt ale tuturor.

De-abia aici încep lucrurile complicate sau despre care încă nu s-a început să se vorbească, pentru că se așteaptă probabil și metodologiile de aplicare a acestor decizii.

- Ați lua în calcul să renunțați la funcția de director?

Delia Petran: Cu siguranță, da. Eu mă gândesc în fiecare zi la asta. După primul mandat, nu am participat la concurs. Pentru că am zis că mă întorc la catedră, că pentru mine educația înseamnă altceva. Cu presiune de la inspectoratul școlar, am acceptat din nou și m-am dus la concurs abia în februarie. Așa că, da, iau în calcul acest aspect. Copiii și comunitatea și colegii mă întorc din orice decizie, de cele mai multe ori. Cred că tuturor ne expiră mandatele în 2026.

Marian Anghel: Eu sper că de data asta inspectoratele să dea înaintea noastră concurs. Tot dăm concursuri, directorii sunt validați prin bibliografie, prin nu știu ce autori. Noi tot dăm probe de inteligență, să vadă dacă avem minimul necesar pentru o astfel de funcție și inspectorii nu. Inspectorii întotdeauna sunt numiți politic.

Dacă începem iar cu concursul directorilor, organizat de inspectori numiți politic, iar o luăm invers. Aș putea înțelege foarte ușor ca inspectorul general să fie numit politic, pentru că trebuie să fie reprezentatul ministrului și să ducă politicile educaționale ale ministrului. Dar de acolo în jos, aș vrea să-i văd și eu la un concurs serios, național, pe un clasament național.

Tocmai m-a anunțat adjuncta că, dacă rămâne așa, la 1 septembrie își dă demisia. Pentru 300 de lei nu poate investi atâta timp personal și nu e despre nimic altceva, ci îi pare nedrept. Directorii nu sunt ultimii profesori din școală. S-ar putea să fie printre cei mai buni de foarte multe ori. Atunci când tu practic scoți directorul din posibilitatea de a lucra cu elevii și mă refer aici la plata cu ora, atunci și pentru el rămâne să se uite un pic la viața personală, cât primești pentru ceea ce dai. E un calcul onest pe care trebuie să recunoaștem că fiecare și-l face. 

De cele mai multe ori suntem prinși însă între așteptările comunității și viața personală. Asta e un echilibru pe care până acum l-am găsit, acum s-a dezechilibrat puternic. Nu știu ce voi face. Dacă vom găsi energia și echilibrul, o vom face în continuare. Dacă nu, s-ar putea să spunem că și pentru noi contează viața personală.

Nu de muncă ne este, ci de faptul că simțim câteodată că nu ai cum să faci acea muncă în așa fel încât să ai rezultatele pe care le aștepți.

- Pe școlile pe care le conduceți, în mod concret, care credeți că va fi impactul după adoptarea măsurilor fiscale?

Marian Anghel: Dacă legislația rămâne fix așa, din șapte PJ-uri (școli cu personalitate juridică, n.r.) într-un urban mic rămân două. Și atunci, problemele care apar pe termen scurt sunt, în primul rând, normativele pe administrativ, contabil, secretar, clase. Comasările vor produce automat dispariția unor norme prin comasarea colectivelor de elevi, aceste două ore vor produce imposibilitatea de a fi completate în zonă. Aparatul administrativ nu știe ce-l așteaptă. Sunt cu sânge pe pereți comasările. Pentru că dispar posturi de contabili, de paznici, de secretari. Trebuie să ai criterii, să dai concursuri, să intri în niște situații foarte deranjante pentru toată lumea. Dacă apar matematic aceste comasări, pe termen foarte scurt apar tot matematic foarte multe probleme. Și directorii numai de inovare și aplicarea reformelor și de împingerea învățământului înainte nu or să aibă timp, ci dimpotrivă, de a rezolva toate aceste probleme care țin de viața unor oameni, că, la urmă, postul unor oameni e direct legat de existența lor.

Delia Petran: La mine se vede un pic altfel legea din toamnă. Un act educațional de predare mult mai slab calitativ, pentru că vor lua ore din discipline pe care nu le predau, pe care nu sunt specializați.

Unii vor fi frustrați și se vor răzbuna pe copii care n-au nicio vină, din păcate. Alții or să zică „cum ne tratează ministerul și cum ne plătește ministerul, așa o să facem și noi școală și educație”. Profesori mai obosiți, cu timp mai puțin de implicare.

Vor migra copiii, ăsta va fi un efect foarte puternic. Și vor încărca clasele din zonele urbane unde deja sunt supraaglomerate. În mediul rural se va pierde identitatea comunității efectiv. Pentru că fiecare comună are propria identitate, propria ei cultură, iar  școala era liantul.

Viforel Dorobanțu: Am un deficit de ore la limba română. La muzică nu-i ajunge doamnei profesoare nici la școala mea și nici în școala din comuna vecină și s-ar putea pentru patru ore să trebuiască să se mai ducă într-o altă școală.