
Imediat ce a terminat cei trei ani de Jurnalism la Iași, și aproape tot atâția de scris la Opinia studențească, s-a orientat către un alt domeniu: învățământul. Acum este învățătoare într-o zonă defavorizată și încearcă în fiecare zi să-i învețe pe copii că lumea este mult mai mare decât comunitatea în care trăiesc.

Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Se dă o bătălie acerbă pentru introducerea educației sexuale în școli – sau nu –, de o bună bucată de vreme. Părerile sunt împărțite, spiritele încinse.
Există o criză a profesorilor peste tot în lume. În România, aproape 80% dintre cadrele didactice au peste 35 de ani. De Ziua Internațională a educației vă prezentăm povestea Anei Maria Dița, olimpică la pedagogie. Tânăra este determinată să fie educatoare, știa de altfel că va lucra în învățământ de când era la grădiniță. Acum este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu Jiu și a povestit pentru Școala 9 despre decizia de a urma un liceu pedagogic și despre ce a învățat în urma orelor de practică.