Imediat ce a terminat cei trei ani de Jurnalism la Iași, și aproape tot atâția de scris la Opinia studențească, s-a orientat către un alt domeniu: învățământul. Acum este învățătoare într-o zonă defavorizată și încearcă în fiecare zi să-i învețe pe copii că lumea este mult mai mare decât comunitatea în care trăiesc.
Trăim în realitatea virtuală? Poate cineva să ne controleze creierul? Cât de aproape suntem de găsirea „tinereții fără bătrânețe” și de vindecarea cancerului? Îți afectează creierul învățatul în exces? Sunt câteva dintre întrebările elevilor de la Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” din Țibănești, Iași, pentru Gabriel Balmuș. Cercetător principal la Institutul de Cercetare a Demenței din Marea Britanie, Universitatea Cambridge. Acesta s-a conectat online cu liceenii în cadrul evenimentului realizat de Școala 9 – „Care-i faza cu știința?”.
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
Atunci când creierul trimite semnale că „lucrurile bune vin în curând!”, ne ajută să așteptăm mai răbdători sau să ne concentrăm mai bine, chiar și în timpul unor sarcini plictisitoare sau când suntem înconjurați de distrageri ale atenției. Dacă funcționează bine, un singur tip de neuron poate ajuta creierul să rămână focusat pe un obiectiv, arată un studiu recent realizat de Universitatea din Pennsylvania.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.