Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.
Fiecare am făcut (credem noi) măcar o dată un set de analize medicale cu scopul de a ne evalua starea de sănătate. Acum, haideți să ne amintim cum am procedat. Am început să ne impunem, cu vreo două săptămâni înainte de controlul cu pricina, un stil de viață sănătos, am consumat mai puține grăsimi și glucide, am consumat legume și fructe, am mers pe jos cel puțin douăzeci de minute pe zi, pentru ca rezultatele analizelor să fie bune? Apoi, după ce analizele au revelat un indice glicemic sau nivel al colesterolului în parametri normali, am continuat cu modul de viață pre-analiză, nu? Știm, știm, răspunsul este negativ în ambele cazuri, fiindcă nu vrem să ne furăm singuri pălăria când vine vorba de sănătatea noastră. De ce însă, atunci când vine vorba de evaluarea nivelului de competențe al copiilor personali sau al elevilor noștri ne place să denaturăm rezultatele?
Mai sunt doar trei săptămâni din acest an școlar. Am intrat în a doua săptămână de grevă generală a profesorilor, ceea ce a însemnat o nouă pauză pentru elevi, într-un an în care au fost oricum mai multe vacanțe și în care nu s-au dat teze. Este primul an cu structura schimbată, în care semestrele s-au transformat în cinci module și nu s-au mai încheiat medii semestriale. Școala 9 a analizat împreună cu profesori și elevi structura pe module pe care au experimentat-o.
