În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România și care poate fi influența ta asupra elevilor cărora le predai. Aceasta este a doua poveste.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
20 de profesori de la școli din Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea și Bacău au avut ocazia, prin intermediul proiectului „NOROC în Educație” al Fundației Terre des hommes, să viziteze mai multe școli din Norvegia în luna martie. Două profesoare au povestit pentru Școala 9 ce le-a impresionat în călătorie și ce metode vor implementa la școlile lor. În unele cazuri, profesorii mai în vârstă de le ele din școală s-au crucit. „Și noi cum îi mai pedepsim?”, a întrebat un cadru didactic când a aflat că acolo nu se dau note.
