
Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.

Într-un oraș în care mulți părinți pleacă la muncă în străinătate, un proiect al unui ONG ajută copiii rămași acasă să se cunoască, să socializeze și să învețe.
Omar Alshogre este un activist sirian pentru drepturile omului care de la 17 la 20 de ani a trăit chinurile închisorilor siriene. A fost ridicat de pe băncile școlii fiindcă a protestat împotriva regimului lui Bashar al-Assad. A fost torturat, umilit, înfometat. Acolo a trecut prin cea mai dură școală. Dar tot acolo a fost „student” la ceea ce deținuții cu studii numeau „universitatea șoaptelor”, fiindcă nu aveau voie să vorbească între ei decât așa, în șoaptă. L-a ținut în viață, legătura cu ceilalți prizonieri. Avea 34 de kilograme când a fost răscumpărat de familie din închisoare. Astăzi, la 25 de ani, a fost admis la Universitatea Georgetown, la care a aplicat cu o scrisoare despre lecțiile închisorii.
Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.