
Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.

Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Trăim în realitatea virtuală? Poate cineva să ne controleze creierul? Cât de aproape suntem de găsirea „tinereții fără bătrânețe” și de vindecarea cancerului? Îți afectează creierul învățatul în exces? Sunt câteva dintre întrebările elevilor de la Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” din Țibănești, Iași, pentru Gabriel Balmuș. Cercetător principal la Institutul de Cercetare a Demenței din Marea Britanie, Universitatea Cambridge. Acesta s-a conectat online cu liceenii în cadrul evenimentului realizat de Școala 9 – „Care-i faza cu știința?”.
Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.