
Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.

Stanislav Senyk, un fotograf ucrainean de evenimente de familie, a făcut un apel deschis către elevii care vor să se pozeze pentru absolvire, chiar dacă într-un oraș bombardat încă de la începutul războiului. Trei clase de elevi din orașul ucrainean Cernigău au petrecut absolvirea liceului printr-o ședință foto pe străzile orașului distrus de ruși. Războiul le-a furat un eveniment important din viața lor - balul de absolvire - și le-a grăbit maturizarea. „Am vrut să arătăm lumii că viața merge înainte, indiferent de condiții”, spune curajos unul dintre elevi.
Nu știm să fi spus cineva „vreau să fiu lucrător de tineret când mă fac mare”. Dar ar fi trebuit. Am vorbit cu Rasa Tučinskaitė, lucrătoare de tineret lituaniană, despre această profesie născută din proiectele Uniunii Europene, care are multe în fișa postului și vine cu o multe satisfacții. Căci cum să fie altfel când lucrezi cu tinerii?
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”