
Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.

Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
Mai mulți elevi din Camerun au fost uciși în urma unui atac asupra școlii lor. Mișcarea separatistă între Camerunul anglofon și cel francofon a luat vieți nevinovate. În același timp, în altă parte a Globului, o anchetă a BBC a dezvăluit abuzurile din școlile sudaneze unde copiii erau ținuți în lanțuri și bătuți. În același timp, în Hong Kong s-a iscat o dezbatere despre rolul profesorului, după ce un cadru didactic a fost concediat fiindcă le-a vorbit elevilor despre independență.
Dincolo de multe altele petrecute de-a lungul verii care se apropie de final, un eveniment cinematografic a atras atenția (un eveniment cinematografic dominat de roz, așa cum ne-am dori să fie și viața noastră, inclusiv componenta profesională a acesteia) – premiera filmului Barbie (2023, regia Greta Gerwig). Filmul a suscitat un anumit interes în rândul publicului adult (din ce am citit este vorba tocmai de un film pentru un public adult, în ciuda a ceea ce pare a fi) și a generat comentarii diverse (cum stă bine oricărui produs artistic): pro, contra, neutre.