Descoperă jurnalismul din 2014 și își dorește să continue măcar până la pensie, adică până prin 2055.
Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.
Asta ne-am întrebat, într-o ședință pe WhatsApp, în anticiparea Zilei Internaționale a Scrisului de Mână, adică azi, 23 ianuarie. Și am făcut repede un Google Doc cu o listă de profesii care scriau mult și poate mai scriu și azi câte ceva. Apoi am scris ceva pe o hârtie, de mână, am pozat-o și am pus-o ca fotografie articolului. Frumoșii visători dintr-o lume a tastelor.
De zece ani, o asociație din Arad adună laolaltă voluntari și donatori ca să dea o viață nouă locurilor în care copiii învață, se joacă sau fac sport. Au pornit cu o secție de spital, au urmat zeci de proiecte care să suplinească lipsa de investiții în infrastructură din sistemul educațional. 9 din 10 clădiri în care învață elevii necesită renovare, potrivit unui raport al Ministerului Educației.
