
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

Un studiu din Ohio la care au participat peste 400 copii de grădiniță arată că un sfert dintre ei nu sunt implicați în nicio activitate extrașcolară. Strâns legate de această neimplicare a celor mici în activități precum sportul, muzica, dansul sau pictura sunt aspectele ce țin de familie, inclusiv educația și etnia părinților.
Pe un bloc din București, niște copii au desenat cu spray o poartă la care dau pase. Pe ulițele din Archita, Mureș, cei mici se cațără în copaci. Prinsa, șotron, elasticul, relicve ale distracției. De 1 iunie am trimis la joacă în fața blocului sau prin sate mai mulți liceeni din toată țara. Au colectat jocuri vechi și noi care îi animă pe pici azi, în 2025.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.