
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

A vrut să meargă să fie educatoare la țară și în cinci ani de când a ajuns la Gârlești, Dolj, numărul copiilor de la grupa ei s-a dublat. I-a implicat pe părinți în activități și pe cei mici i-a învățat să iubească lectura și le-a dat încredere în ei.
Vă amintiți vremurile de altădată, când, în dimineața de 1 ianuarie, împodobeam o crenguță cu flori de hârtie și cu acest accesoriu le uram părinților și celor cunoscuți să trăiască, să îmbătrânească – și nu oricum – ci ca un măr, ca un păr... Vă amintiți vremurile când ni se ura să fim tari ca piatra, iuți ca săgeata? Nu știm dacă se mai merge astăzi cu sorcova și dacă da, cât anume din semnificațiile ei sunt păstrate; s-ar putea să se fi golit de esență și să fie doar un pretext pur comercial. Dar în aceleași vremuri de altădată, se spunea că dacă rămâi nesorcovit nu-ţi va merge bine tot anul, așa că în prima zi a anului, atunci când am început să scriem articolul pe care îl veți citi miercuri, ne-am gând că v-am putea sorcovi noi, așa, ca să vă/ne meargă bine în 2022.
Într-un sat de lângă București, o femeie romă cu opt clase a reușit să mobilizeze în jurul ei oameni, organizații și resurse care au schimbat traiectoria a zeci de copii și familii. Dar într-un loc unde progresul depinde aproape exclusiv de câțiva oameni, schimbarea rămâne fragilă, iar cei care o susțin, vulnerabili.