
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

Ce răspunde un profesor la întrebarea „De ce trebuie să învățăm literatură?"
Mii de copii se întorc în țară anual și se înscriu la școală. În 2020, anul în care a izbucnit pandemia, au fost peste 8 mii, cu 6% mai mult decât în 2019. Școala 9 a mers în Suceava, județul unde s-au înscris la școală 700 de copii reveniți din alte țări, numărul cel mai mare din toată țara, devansând chiar și Bucureștiul. În Teleorman, s-a întors un număr dublu față de dinainte de pandemie. Cei mai mulți dintre părinți spun că picătura care a umplut paharul a fost criza sanitară și că oricum visau demult să se întoarcă acasă. Începând de luni veți citi poveștile lor, ale copiilor care se românizează și ale părinților atrași magnetic și adesea naiv de pământul unde le sunt rădăcinile. În seria de reportaje „Întoarcerea” veți afla și povestea profesorilor care de ani buni trec, prin acești elevi veniți din Italia, Spania, Marea Britanie sau Germania printr-un schimb de experiență internațional.
Sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc pentru Bac. În timp ce răsfoiam manualele și lista ce cuprinde operele de studiat – 18 la uman, 13 la real – am observat ceva care m-a deranjat profund: niciuna dintre aceste opere nu e scrisă de o femeie. M-am întrebat, de ce lipsesc vocile feminine din ceea ce ar trebui să fie o reflecție completă a literaturii române? M-am hotărât să nu mă mulțumesc doar cu întrebarea, ci să caut un răspuns. Așa a început cercetarea mea.