
Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.

Din primul său an de predat, Alexandra Chirea și-a dat seama că, pentru a se înțelege cu elevii, trebuie să le vorbească pe limba lor. I-a cumințit până și pe cei care deranjau constant orele de curs pentru că a știut să-i asculte, iar copiii au observat asta. 14 ani mai târziu, pusă în fața grevei din educație, profesoara de franceză care predă acum la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Capitală a ales să-și continue orele. O schimbare în educație nu trebuie să se oprească la majorarea salariilor „obscen de mici” ale profesorilor, ci să continue inclusiv printr-o reformă internă, o „curățenie” pe care cadrele didactice să o facă printre ele și o îmbunătățire a modului în care se ocupă de elevi. „Cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero”, spune profesoara.
Dezamăgirea resimțită de cadrele didactice la început de an școlar nu ține doar de lipsa resurselor, ci și de fragilitatea emoțională pe care o provoacă sentimentul că duc greul singuri. Consecințele acestei stări se reflectă atât în sănătatea lor psihologică, cât și în relația cu elevii. Psihoterapeuta Domnica Petrovai a vorbit înainte de un început de an școlar complicat, cu proteste și incertitudini, despre primele semne ale epuizării și strategiile care îi pot ajuta pe profesori să-și păstreze echilibrul interior.
„Cumva din familie ni se induce ideea de creativitate ca har, talent aparte cu care te naști și atunci mulți copii gândesc: eu nu m-am născut cu darul ăsta, nu pot să mi-l educ.” Daniela Stoicescu spune însă că se poate și arată și cum se poate antrena gândirea laterală a copiilor la școală, dar și în afara ei. În prezent este președinta Asociației InfinitEdu, dar profesional se definește în funcție de context, pentru că poartă și pălăriile de profesor pentru Didactica Ariei „Om și societate” și trainer educațional.