
Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.

2022 va rămâne în istorie sub umbra războiului din Ucraina, după 80 de ani de pace în Europa. Am mers la granițe și am vorbit cu refugiații, am vorbit și cu profesori și elevi rămași în țara lor sau care și-au găsit adăpost la noi și în Polonia. Am discutat cu profesorii români care fac minuni în condiții vitrege la școlile din rural, iar cei care au luat calea străinătății ne-au povestit experiențele lor. Am intervievat elevi care ne-au uimit cu performanțele lor și am încercat să înțelegem și limitările sistemului, prin voci din interior. Iată o selecție de reportaje, interviuri și analize ale anului 2022.
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
Școlile ucrainene din zonele ocupate de ruși fie s-au închis, fie au trecut la programa rusă, fie s-au mutat exclusiv în online. Profesorii se tem de persecuții din partea ocupanților, chiar și când țin lecții virtuale. Iar mulți copii sunt nevoiți să abandoneze cursurile din cauza lipsei electricității, a conexiunii la internet și a nevoilor amplificate de război, scrie publicația Politico.