Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.
Diandra Fechita din Tămășeni, Neamț, și Fabian Leiba din Vărbilău, Prahova, au făcut traininguri pentru copiii de la sat despre cum să folosească resursele de pe internet pentru școală. Așa au înțeles că fără modele, mulți dintre copii se pierd pe drum. Au o echipă de mentori formată din liceeni care îi motivează pe puștii de la țară să continue școala. Au reușit și să adune 50 de device-uri pentru copiii nevoiași. Cei doi văd pe viu, în jurul lor, la vecinii lor, ceea ce autoritățile pun în statistici: un sfert dintre copiii care ajung în clasa a opta nu mai dau la liceu și probabilitatea ca elevii să renunțe la școală crește cu cât părinții lor au mai puțină carte.
Doi învățători din Augustin, Brașov, au oprit un autobuz în drumul spre casare și l-au transformat în spațiu educațional. Ultimii 50 de kilometri pe care îi va mai face autobuzul care a slujit Brașovul trei decenii vor fi spre localitatea Augustin. Considerată zonă dezavantajată economic, localitatea din depresiunea Baraolt are mulți copii care au nevoie de un program de afterschool pentru cei care merg la școală sau de pregătire pentru cei care au abandonat-o. Natalia Ginghină și Adrian Secal sunt învățătorii care au creat Edubuzz, proiect pentru care și Simona Halep și-a donat ziua de naștere.
Un elev de șapte dintr-un sat din Vrancea este la același nivel cu un elev de șapte dintr-o școală din Cluj-Napoca? Un elev de 10 din București cu unul din Galați? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează sistemul de notare plecând de la poveștile unora dintre elevii lor care pun pe seama norocului sau ghinionului notele din catalog. Evaluarea elevilor ar trebui să aibă unitate la nivel național și să se îndepărteze de ideea de roată a norocului. Și totuși, loteria notelor se întâmplă.
