
Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.

De la Holocaust și metodele Securității până la câștigarea drepturilor femeilor, cunoașterea episoadelor istorice despre care manualele și profesorii nu le vorbesc elevilor ar oferi o imagine mai nuanțată – și mai reală – a României.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
Doar unu din zece copii înțelege ce citește, arată Raportul național de literație. 42% dintre elevii României însă nu pot să identifice personaje sau să extragă idei dintr-un text. Testările realizate de platforma BRIO au arătat că elevii din județele bogate nu au rezultate mai bune decât cei din zone vulnerabile. Dragoș Iliescu, specialist în măsurare psihologică și profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a explicat pentru Școala 9 ce înseamnă un copil literat, adică alfabetizat funcțional, ce cauzează aceste rezultate și ce soluții există.