
Îi este mai greu să scrie astea două rânduri despre el decât să deseneze o carte.

Florina-Irina Dima, o profesoară de română care a coordonat un volum cu impresii literare scrise de elevi, vorbește despre ce pot învăța copiii despre viață din cărți și ce libertăți își poate lua profesorul față de programa școlară.
Vă amintiți de prima scrisoare adresată lui Moș Crăciun? Sau poate lui Moș Gerilă? Destinatarul este diferit în funcție de epoca în care ați copilărit, dar oricum, și unul și celălalt aveau aceleași calități: dărnicia și bunătatea. Vă mai amintiți versurile „Moș Crăciun/Gerilă, toți îmi spun/ Că ești darnic și ești bun.”? Lui, Moșului celui darnic și bun, îi scriam una dintre primele scrisori, cu evident caracter persuasiv, scopul fiind de a-l convinge că merităm să primim de la el lucrurile dorite: dulciuri, portocale, o mașinuță chinezească sau o păpușă de la „Arădeanca”, poate un pulover cu Mickey Mouse, un telefon, un joc Nintendo și/sau ce o mai fi fost la modă în vremea copilăriei noastre.
În ultimul an, pe fondul pandemiei, criticile îndreptate asupra profesorilor s-au înmulțit: fie că au venit din partea elevilor, părinților sau din partea colegilor de cancelarie. Afirmația profesoarei Cristina Tunegaru că 40% dintre profesori ar fi analfabeți funcțional i-a încurajat pe unii dintre membrii societății civile să reitereze și ei nemulțumirile lor. Am vorbit cu Cornelia Popa - Stavri, secretar general al celei mai mari federații de sindicate din învățământ, pentru a înțelege mai bine prin ce trec profesorii, cum se poziționează față de aceste critici și cât de eficientă este de fapt evaluarea cadrelor didactice astăzi.