
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

Dup-atâta vânt și ceață, a răsărit soarele, iar păpădiile au explodat în curtea școlii, pe marginea șoselelor, în spațiul verde din fața blocului, în grădina de acasă. E semn că în sfârșit primăvara a decis să revină. Dar nu doar păpădiile au explodat acum, în plină lună aprilie. Primăvara este și sezonul olimpiadelor, așa că este destul să arunci ochii peste pagina ta de Facebook ca să observi explozia de fotografii cu copii ținând în mână diploma Ministerului Educației, acordată celor care au obținut premii și mențiuni la olimpiadele școlare.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Viorica Mihăescu știe când să le vorbească elevilor la ora de română despre Ion, când să le corecteze greșelile gramaticale și cum să-i asculte.