Nicoleta Coșoreanu

Clasă

Elevul Hassan dintr-a cincea (II) Se bucură că în România profesorii nu bat elevii și că e pace

Trimis de familia sa tocmai din Mosul, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume, mereu în război, tânărul Hassan s-a integrat în sistemul românesc de învățământ. Cum îl vede el? 

Mama lui Hassan, Baida, a venit recent în România în căutarea păcii și a băiatului ei. „M-am bucurat foarte mult că am ajuns aici și sper să îi putem aduce și pe ceilalți. Dar nu prea știu cum va fi viitorul. E foarte greu fiindcă ei sunt acolo, noi aici. Nu știu cum va fi viitorul nostru”, ne spune mama lui Hassan.

Literație

De la alfabetizare la literație. Profesoara din Bacău care nu s-a oprit din învățat în peste 40 de ani de carieră

Fișe de lectură pe cutii de pizza, plimbări în jurul școlii ca să găsească „cuvinte” pentru compuneri, albinuța care vine cu surprize. Orele Maricicăi Ardeleanu, din Sănduleni, Bacău, nu sunt niciodată plictisitoare. Toată viața s-a adaptat la nou. Chiar dacă abia acum cinci ani a auzit de noțiunea de literație, a început să aprofundeze subiectul. Astăzi, când numără 42 de ani la catedră, lucrează cu elevii ei de pe platforma Alfabetar și vede progresele copiilor.

Laborator

Editorial. Ce înseamnă „slow education” și cum îi poate ajuta pe copii? Un curent împotriva „mcdonaldizării” educației

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.