
Exploratoare de sisteme. Ale celor de legi, în educație, și ale celor de joc, în sport.

Nu a mai rămas mult până când se numără bobocii și porțile grădinițelor se deschid pentru un nou an școlar. Oare o să se obișnuiască? O să-i placă? O să plângă mult? Se va acomoda și o să-și facă prieteni? Sunt câteva dintre întrebările îngrijorate ale părinților când copiii lor merg pentru prima dată la creșă sau la grădiniță, întrebări la care vor încerca să răspund în acest articol.
Una dintre cele mai mari școli din România, Liceul Teoretic „Johannes Honterus” din Brașov, are probleme pe măsură, iar doi directori, de-a lungul unor mandate diferite, încearcă să le facă față. Un părinte implicat vrea să ajute, însă își dă seama repede în ce s-a băgat. Cum fiecare își dorește altceva, conflictele sunt inevitabile.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.