
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

Poți învăța o limbă străină la orice vârstă și mai mult decât atât, multilingvismul întârzie bolile bătrâneții. Viorica Marian, psiholingvistă și profesoară la Northwestern University, SUA, a cercetat modul în care limba ne modelează realitatea. De Ziua Limbii Române, vorbim despre limbă, politizarea ei, AI, de ce n-ar mai trebui să ne complexăm dacă avem un accent și dacă „dor” este cu adevărat intraductibil.
Tinerii lasă deoparte rușinea de a spune că sunt de la țară și participă la un eveniment „made in Romania”, care deja e replicat și în altă țară europeană. European Youth Village a început în 2017 când „nu era sexy” să lucrezi cu tinerii de la sat. Aproape zece ani mai târziu, scopul e același: să arate că tinerii din rural nu sunt doar „beneficiari pasivi de servicii”, ci „actori care pot să facă schimbarea”.
Nu mai avem electricieni. Sau nu-i pregătim suficient de bine. Am fost la „Micul Electronist”, un program de învățare pentru copii începând de la 7 ani care încearcă să ridice nivelul cunoștințelor tehnice mai sus decât „să știi să schimbi un bec”.