
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Teo Dumitru este studentă în anul întâi la Terapie Ocupațională, Universitatea Complutense din Madrid. De mică a crescut cu etichete și spunându-i-se constant „nu poți”. A luat Bac-ul cu 9,13, a învățat singură spaniola și a fost acceptată la universitate fără probleme. Pentru prima dată, în 21 de ani, Spania e cea care a făcut-o să se simtă „normală”. Facultatea ei are și un departament special pentru elevii cu dizabilități. Dacă în România avea în permanență nevoie de un însoțitor, acum poate să meargă singură și în oraș, și la cursuri.
Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
Nouă adolescenți cinefili au participat în weekend la un workshop dedicat jurnalismului de film de la EducaTIFF, program din cadrul festivalului ce are loc zilele acestea la Cluj. Au fost trei ore în care au învățat de la profesorul Alexandru Ciocan ce să urmărească în filme, cum să se raporteze la ceea ce văd și, în final, cum să livreze o informație trecută prin filtrul critic. Școala 9 a vorbit cu adolescenții despre filmele în care aceștia evadează din realitatea uneori dificilă și cum i-a ajutat cinematografia să treacă peste izolarea din pandemie și grijile apărute odată cu greva din educație.