
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

10 mii de elevi de gimnaziu s-au întrecut anul ăsta în CampioMate. Competiția online a fost făcută pe modelul sportiv, cu antrenori, bancă de rezerve și transferuri, de către doi părinți antreprenori cu experiență în publicitate. „Ne-am gândim la matematică ca la un produs și că trebuie să conectăm copiii cu el”. Așa au creat o platformă gratuită unde să joace toți copiii, nu doar cei care fac performanță. Anul trecut, au observat că elevii din județul Iași care au participat la CampioMate au avut rezultate mai bune și la Evaluarea Națională. Dar peste toate, altul e marele câștig: „Înainte îmi era frică de teste la mate și acum nu-mi mai e.”
Intru în Cinema Modern din Brașov în urma unui șir de copii aliniați câte doi, cu veste reflectorizante. În hol, văd reviste cu albine pe o masă, un colț cu cărți pentru copii și multe covoare colorate. Rulează un calup de scurtmetraje animate din cadrul CULMEA: festival internațional de film și educație de mediu. E miercuri, 22 octombrie, și urmează să fiu aici până duminică.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.