250 de mii de tablete au ajuns anul trecut la elevi care nu aveau de pe ce să facă școală online. După un an de la implementarea programului Ministerului Educației, Școala 9 a vorbit cu inspectori școlari și cu directori din județele unde a fost cea mai mare cerere. Am aflat că până în 3% dintre tablete s-au stricat, printre ele și cele deteriorate de copii, deci nu puteau fi reparate prin garanție, iar școlile au făcut eforturi să nu-i pună la plată pe părinții aflați deja în situații vulnerabile. În plus, unele școli au în continuare nevoie de dispozitive.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Am întrebat mai mulți profesori ce rămâne când își iau la revedere de la o generație.