Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
„Ca să se învețe minte”, „ca să nu mai facă”. Așa își justifică mulți părinți comportamentul agresiv. Psihoterapeuta Keren Rosner și sociologul Radu Mălureanu au explicat pentru Școala 9 cum funcționează efectul parșiv al bătăii: dacă ești victima violenței de mic, „înveți” că e o formă legitimă de comportament și o aplici la rândul tău când ești adult. Combaterea acestui fenomen ar trebui să vină la pachet cu conștientizarea faptului că să-ți bați copilul e greșit.
Am avut ocazia să particip în calitate de membru observator din partea Consiliului Elevilor la concursurile de directori și directori adjuncți din județul meu, Vrancea. Observator înseamnă că nu am avut voie să pun întrebări candidaților, din păcate. Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator.