Cornel Amariei dezvoltă ochelarii cu senzori pentru nevăzători, o invenție recunoscută la nivel internațional, creată prin start-up-ul .Lumen. Acesta a povestit pentru Școala 9 cum a început încă din liceu să lucreze la diferite proiecte de antreprenoriat sau tehnologie. Că pasiunile trebuie cultivate la vârste cât mai mici este și crezul organizatorilor Academiei „Descoperă-ți Pasiunea în IT”. Cea de-a IX-a ediție a reunit în noiembrie 2023 liceeni şi studenţi din toată ţara, care și-au petrecut o jumătate de an la dezvoltarea a 20 de idei menite să facă lumea un loc mai sigur. Premiul I, în valoare de 4.100 lei, a fost câștigat de echipa Palmsy, care dezvoltă o aplicație care pornește de la aceeași nevoie: cum ar putea persoanele cu deficiențe de vedere „să vadă”. Pentru a realiza proiectul, tinerii s-au întâlnit o dată pe săptămână, în fiecare miercuri, în timpul verii.
O cameră și o mănușă care vibrează când simte un pericol
Dispozitivul lor este momentan un prototip. Acesta este format dintr-o cameră, o placă de bază și o mănușă cu șase motorașe. Cele șase motorașe sunt așezate într-un dreptunghi de 2 pe 3, care reprezintă cele șase puncte din alfabetul Braille. Camera din prototip este o cameră mare, atașată pe cap.
Camera filmează ce este în jur și scanează obiectele, iar cel care folosește aparatul este alertat atunci când urmează un pericol. ,,În cazul în care detectează un pericol, spre exemplu, o mașină care se apropie, cele șase motorașe din mănușă vibrează rapid, la o intensitate mare, ca să avertizeze utilizatorul”, explică Armand Farkas, elev în clasa a 11-a. În cadrul echipei s-a ocupat de partea de hardware și de interacțiunile cu oamenii din domeniu, pentru colectarea informațiilor.
Pentru a vedea dacă ideea lor este relevantă, membrii echipei au mers la Liceul Special Pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca și au discutat cu elevii de acolo, i-au întrebat care sunt nevoile lor și ce schimbări și-ar dori să apară în societate. Astfel, în urma discuției cu aceștia, membrii echipei Palmsy au putut să își adapteze dispozitivul. Nu toate schimbările au fost posibile, povestește Armand, însă și-au notat ideile, cu speranța că poate, în viitor, le vor putea realiza.
,,Pentru ei, nișa de traducere în Braille în mediul urban, în exterior, nu este foarte bine aplicată. Acest lucru ni s-a confirmat și odată ce am fost și am vorbit cu oamenii de la liceul special. Am considerat că este o categorie dezavantajată, care are nevoie să primească”, spune acesta.
„Avem această oportunitate să ne folosim de tehnologie”
De site-ul echipei s-a ocupat Abel Burduhos. Înainte de DPIT, a mai participat la concursuri de algoritmică și competiții de programare, dar spune că a fost prima dată când a avut ocazia să lucreze alături de alți adolescenți, pe o perioadă mai lungă de timp.
Când vine vorba de viitor, spune că i-ar plăcea să continue pe drumul informaticii: ,,Aș vrea să continui pe partea asta de IT, desigur, și mi-ar plăcea să lucrez și în viitor într-o echipă”. Chiar dacă în majoritatea timpului este axat pe partea reală, spune că în timpul lui liber îi place să meargă la înot și să cânte la pian.
Alex Chira s-a ocupat de proiectarea 3D și de documentarea despre componentele hardware. A auzit de DPIT de la profesoara lui de informatică. Spune că i-a plăcut partea de colaborare cu echipa și consideră că îi va fi de folos pe viitor. ,,A fost foarte interesant și cred că am câștigat foarte mult pe partea asta de teamwork. Colaborarea cu echipa mă va ajuta și pe viitor”, spune Alex.
,,În zilele acestea, tehnologia este foarte avansată. Persoanele cu dizabilități au nevoie de ajutor din partea noastră și, dacă avem această oportunitate să ne folosim de tehnologie, de ce nu”, adaugă el.
Sofia Bud și Maria Pescaru s-au ocupat împreună de partea de marketing.
Le-a venit ideea la festivalul de film
Sofia spune că a mai lucrat în echipă înainte de acest proiect, dar împreună cu persoane pe care le știa deja. La DIPT a fost diferit. I-a mai văzut pe colegi pe holurile școlii, îi știa doar din vedere. Pentru ea, a fost interesant cât de repede au ajuns să se sincronizeze unii cu alții, în ciuda acestui fapt.
,,Ne dorim să continuăm cu dispozitivul nostru, pentru că știm că poate să ajute oamenii. Vrem să îl aducem în stadiul în care să poată fi utilizat”, spune Sofia.
Înainte de a participa la DPIT, Sofia a fost implicată într-un program dedicat integrării femeilor în domeniul IT, Technovation, la care a participat alături de două colege de clasă și de o prietenă din București. Spune că vrea să se focuseze pe partea de informatică și inteligență artificială. În timpul liber îi place să citească, îi plac copiii și i s-ar părea frumos să deschidă o grădiniță.
La prima ședință a echipei, mentorul lor, Sorin Băjenaru de la Bosh România, i-a rugat să se gândească pentru următoarea săptămână la 20 de probleme din societate, pentru a identifica o idee. În perioada aceea, Maria vindea bilete la un festival de film. Atunci i-a venit ideea.
,,Am fost voluntară la TIFF și stăteam la scanat bilete. M-am gândit cum unii oameni nu au atâtea oportunități ca noi, cum era în acel moment să se uite la un film”, își amintește eleva.
Tinerii și-au dorit să găsească un nume relevant pentru aplicație, dar nu foarte tehnic. ,,Dacă alegeam ceva tehnic, nu toată lumea ar fi rezonat cu numele respectiv. Ne-am gândit la palm, în engleză, de la palmă, și am ajuns la Palmsy, e mai jucăuș”, povestește Maria.
Spune că implicarea în acest proiect i-a schimbat perspectiva și a făcut-o să fie mai atentă în jur, la detaliile care înainte treceau neobservate. ,,De când am lucrat la acest proiect, m-am străduit să fiu puțin mai atentă. Oare e afișată în Braille o chestie pe care eu o citesc? Foarte multe nu sunt, iar ei se confruntă cu asta în fiecare zi”.
În opinia ei, totul stă în educație. ,,Cu cât țările sunt mai civilizate, cu atât orizonturile sunt mai deschise”, afirmă. În Marea Britanie a observat că unele semafoare au mecanisme special concepute pentru nevăzători și că i-ar plăcea să vadă asta și la noi. Astfel, oamenii ar avea parte de accesibilitate și de un plus de siguranță. ,,Sunt multe dispozitive. Mi-ar plăcea să văd mult mai multe, care se axează atât pe nevăzători, cât și pe oameni cu alte nevoi speciale”.
,,Mi-am dat seama că e o problemă reală”
Felix Crișan are 18 ani și a fost liderul echipei. În timpul liber, este instructor de schi pentru copii. Este a doua oară când participă la acest proiect.
La prima participare, alături de cealaltă echipă, a dezvoltat o aplicație de fashion. ,,Ca un fel de Pinterest, doar că outfiturile care sunt postate puteau fi comandate direct acasă”, explică el.
Anul acesta, alături de echipa sa, a încercat să identifice probleme din societate. Au găsit o nișă, iar după aceea, s-au gândit cum ar putea să ajute acel public țintă.
Din punct de vedere moral, spune că ceva s-a schimbat pentru el atunci când a mers la liceul special. ,,Mi-am dat seama că e o problemă reală. Când mergi acolo să îi vezi, se schimbă ceva în tine, care te motivează să vrei să îi ajuți”. Din punct de vedere tehnologic, spune că a învățat cum să adapteze produsul la nevoile specifice viitorilor utilizatori.
,,Dat fiind că majoritatea soluțiilor noi se axează pe publicul larg, am decis să fim un pic nonconformiști cu standardul și să ne axăm pe o nișă, din simplul fapt că ne doream de la început să ajutăm. Asta e misiunea noastră”, crede Felix.
