Ioana Mihai are 18 ani și e elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” din Ploiești. Se pregătește de Bac și de admitere la Facultatea de Drept. E din Dumbrava, o comună din Prahova cu puțin peste 4.300 de locuitori. În gălăgia terenului de fotbal din sat, aproape de apus, am povestit despre ce-a însemnat să crească la sat.
Până acum câțiva ani, să spui că ești din Dumbravă era „ceva banal”. Lucrurile au început să se schimbe în 2022, când Ioana a pus bazele primului grup local de inițiativă al tinerilor, „Dumbrava Tinerilor Liberi”.
Un an mai târziu, în 2023, Dumbrava a devenit Sat European de Tineret și la festivalul din vară, timp de două zile, tinerii din comună au participat, printre altele, la ateliere de teatru, de dicție, dans, olărit, vânătoare de comori și dezbateri.
Una dintre activitățile ei preferate a fost un atelier de sănătate mintală susținut gratuit de Asociația Mental Health for Romania.
Își amintește că la acea activitate au fost în jur de 40 de tineri din comună și că a fost prima dată când a avut „o conversație deschisă despre ce înseamnă sănătate mintală”.
Pentru că în familie nu se vorbește, nici la scoală nu prea se vorbește despre asta și practic singura sursă pe care o au e internetul, care de multe ori poate fi și ăsta un mediu care nu este foarte sigur pentru tineri.
Au învățat atunci cum să identifice o persoană care suferă de tulburări psihologice, cum pot să ceară ajutor de la un specialist și au avut discuții deschise cu o psihologă cu pregătire în Scoția.
În rural „veștile circulă repede”
În grupul de inițiativă, Ioana simțea că „trebuie să fie un exemplu”, adică să fie „echilibrată” și să nu lase să se vadă „gândurile sau emoțiile negative”
„Îmi era frică de stigmatizarea care ar putea apărea dacă aș merge la un psiholog, pentru că, în comunitățile rurale, veștile circulă repede”, povestește acum eleva.
După majorat a decis să ceară ajutor „pe cont propriu”. „Legal, eram adult. Practic, sistemul nu m-a tratat ca pe unul.”
Primul obstacol a fost birocrația, deoarece a simțit că trebuie „să justifice de ce are nevoie de ajutor”. Apoi nu înțelegea „foarte clar” nici care sunt diferențele dintre tipurile de servicii de sănătate mintală. A primit un diagnostic de la psihiatru.
„Nu eram pregătită pentru acel moment. Nu știam ce înseamnă, ce urmează sau cum ar trebui să mă raportez la el. Au apărut multe întrebări și o stare de nesiguranță care s-a adăugat peste ceea ce simțeam deja.”
La liceu crede că e „printre cazurile norocoase”, pentru că la aproximativ 1.400 de elevi au „2-3 consilieri școlari”. Tânăra crede însă că e nevoie de mult mai mulți.
„Mereu mi-a fost teamă de ideea asta să merg la consilierul școlar”, spune Ioana. Teama, explică ea, vine din faptul că știe că un consilier școlar nu e „pregătit pe zona asta de sănătate mintală”.
În teorie, consilierul școlar identifică problema și, atunci când depășește competențele cabinetului școlar, recomandă părinţilor consultarea altor instituţii: centre logopedice, comisii de expertiză, cabinete medicale sau psihologice.
În plus, „în România mai grea decât problema cu care te confrunți e, de fapt, birocrația”. Crede că mulți tineri sunt „dați înapoi de procesul complicat” prin care poți să accesezi servicii de sănătate mintală: îți faci programare la medicul de familie, îi spui că ai nevoie de ajutor, primești trimitere către psihiatrie și apoi mergi la un cabinet care lucrează cu CAS ca să beneficiezi de consultații gratuite sau decontate. În plus, ai nevoie și de acord parental dacă ești minor.
„Este un proces complicat pentru tineri și o zic din propria experiență. A fost un proces complicat pentru mine, care la un moment dat m-a făcut să zic «dar chiar merită să îmi bat atât de mult capul?»”
Serviciile de sănătate mintală sunt concentrate în orașe mari. În același timp, potrivit unui raport al UNICEF, în 2019, peste 40% dintre cazurile nou diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, de pildă, erau copii proveniți din mediul rural.
Cu bariere de acces la la serviciile de sănătate mintală se confruntă și adolescenții care au abandonat școala, copiii instituționalizați, copiii care au încălcat legea sau adolescenții care fac parte din comunitatea LGBTQI, se arată în același raport al UNICEF.
Ar fi important, spune Ioana, „ca elevii să aibă acces direct în cadrul școlii, și la servicii psihologice”, personalizate pe nevoile lor și gratuite.
„Avem nevoie de un acces mai simplu și mai prietenos la aceste servicii, dar și de mai multă atenție la modul în care sunt gestionate primele contacte cu sistemul. Pentru că, atunci când cineva își găsește curajul să ceară ajutor, acel moment este unul fragil, iar felul în care îi răspunzi poate face cu adevărat diferența.”
Ioana plănuiește să se mute la oraș și nu e sigură că vrea să rămână să profeseze în țară. Vrea să fie avocată de drept internațional în domeniul drepturilor omului sau să lucreze în diplomație. Asta îmi povestea la final de mai.
Pe 1 iunie, USR depunea o inițiativă legislativă prin care tinerii care au împlinit 16 ani să poată accesa servicii de intervenție psihologică, psihoterapie și consiliere școlară fără acord parental. Legea nu s-ar aplica și psihiatriei. Proiectul urmează să fie dezbătut în Parlament.
O discuție în Parlament
Parlamentarii au aflat ce simt tinerii din rural când Asociația Ring The Changes și Asociația pentru Dezvoltare Activă și Rețeaua de Promotori ai Sănătății Mintale în Mediul Rural, organizații implicate activ în susținerea tinerilor din mediul rural, au organizat o dezbatere la finalul lunii martie. Și-au dorit de fapt să caute împreună soluții legislative concrete.
„Tinerii din mediul rural au urgentă nevoie de acces facil la servicii medicale esențiale, cu precădere în domeniul sănătății mintale”, a concluzionat senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu atunci.
Stres, anxietate, singurătate
Jumătate dintre tinerii din mediul rural simt stres constant și aproape tot atâția au gânduri negative despre sine și lipsă de motivație. Mai bine de o treime spun că simt anxietate, singurătate, tristețe prelungită și au probleme cu somnul, iar la aproape 7% dintre ei apar și gânduri suicidale.
Asta indică un studiu realizat în februarie - martie, pe un eșantion de 250 de tineri proveniți din mediul rural din toată țara, la care s-au adăugat și o serie de focus-grupuri.
Doar 11,2% spun că nu se confruntă cu niciuna dintre aceste stări negative.
„Tinerii din mediul rural nu cer un lux, ci condiții minime pentru a putea cere ajutor la timp, fără rușine, fără costuri prohibitive și fără a depinde de un traseu birocratic sau de norocul de a întâlni persoana potrivită”, e mesajul central al raportului.
80% dintre respondenții la chestionar nu au niciun serviciu în comunitatea din care fac parte. Aproape 20% a apelat la servicii online și mai bine de 50% dintre tinerii din mediul rural au doar consilierul școlar ca pe o sursă de sprijin pentru sănătate mintală.
„Un respondent spune explicit că «nu există niciun sprijin emoțional și dacă există sunt doar pe hârtie», iar altul cere «consilieri prezenți și specializați, nu doar pe foi»”.
„Pe foi”, adică în Legea învățământului preuniversitar, e prevăzut să existe un consilier la 500 de elevi. În practică, însă, avem un total de 3.521 de profesori-consilieri școlari și 419 de consilieri și psihologi școlari la 2,9 milioane de elevi din învățământul preuniversitar. Adică unul la 736 de elevi.
În plus, peste 70% dintre consilierii școlari sunt în urban, potrivit Edupedu.
Un consilier la 300 de elevi până în 2027?
Până anul viitor, Ministerul Educației și Cercetării își propune să ajungă la un total de 10.000 de consilieri.
În acest sens, la începutul verii trecute a fost semnat și un contract de finanțare pentru Proiectul Practici transformaționale în consilierea și orientarea carierei (ConsEDU), susținut din fonduri europene.
Obiectivul lui e să crească calitatea serviciilor de consiliere și să formeze 2.500 de consilieri școlari, 2.000 de diriginți și 500 de învățători pentru nivelul educației primare, gimnaziale și liceale, potrivit comunicatului de presă.
La începutul anului școlar, într-o interpelare parlamentară, Ştefan Ţintă, deputat PSD, îi atrăgea atenția fostului ministru al educației, Daniel David, suma totală a proiectului a scăzut „de la 28 de milioane de euro, la 25,5 de milioane de euro”,„în ciuda unei nevoi tot mai acute”.
În același timp, atunci când sunt scoase posturi la concurs, ele rămân neocupate. În medie, în România, un consilier școlar câștigă puțin peste 4.600 de lei și se poate chiar dubla în orașele mari.
„Mi s-a părut că nu îmi ascultă până la capăt problemele”
Deși mulți tineri din mediul rural spun că școala e locul cel mai potrivit, în grupurile de discuție din cadrul cercetării au apărut și critici: „consilierul școlar nu este mereu prezent, nu este suficient de cunoscut, nu este suficient de pregătit, nu respectă confidențialitatea sau nu este perceput ca accesibil”.
O tânără a povestit, de plidă, că a fost „puțin dezamăgită” de experiența pe care a avut-o cu consilierul școlar. „Mi s-a părut că nu îmi ascultă până la capăt problemele, că încearcă să îmi ofere soluții care nu au relevanță pentru situația mea (o problemă medicală cronică)”, a povestit ea.
În alt caz, consilierul școlar i-a spus unei tinere „să se axeze pe școală și să nu bage în seamă alte lucruri din jurul ei”.
„Când am avut ocazia să primesc ajutor din partea consilierilor școlii, în unele cazuri nu am simțit că există un interes real, fiindcă majoritatea erau în același timp și profesori de anumite materii, simțeam cumva că acele ore de consiliere erau doar o completare a unei norme de lucru. Conta numărul de ore lucrate, nu neapărat rezultatul final”, a povestit o altă tânără participantă la cercetare.
Există dificultăți și de partea cealaltă. Consilierii școlari se lovesc de reticența părinților, dar și a elevilor.
Teodora Vechiu, consilieră școlară din Botoșani, povestește de un elev numit „problematic”, care a ajuns la cabinet convins că nu are nevoie de psiholog. „Când ședința s-a încheiat, a ieșit din cabinet și pe hol s-a întâlnit cu doamna dirigintă a lui. La întrebarea doamnei «Și? Cum a fost?», elevul a răspuns «Nu e de speriat deloc! A fost fain. Am vorbit. Și doamna chiar m-a ascultat!».”
Mărturia ei a fost inclusă în volumul „nevăzute, neauzite”, parte a cercetării despre sănătate mintală la sat.
Foto: Vlad Chirea
Cartea poate fi accesată online sau fizic, în biblioteca Rezidenței9 (Str. Ion Luca Caragiale, nr. 32, București).
„Fiecare sat să beneficieze de sprijin”
Tu câți kilometri ai fi dispus să parcurgi ca să ajungi la o discuție de 50 de minute cu un psiholog? Doar 29% spun că există un psiholog în localitatea lor. În schimb, 27% trebuie să meargă între 10 și 30 de kilometri, iar 10% chiar peste 30 de kilometri pentru a ajunge la un specialist.
32% nici măcar nu știu la ce distanță se află cel mai apropiat psiholog.
„Serviciile în sănătate mintală există doar la oraș și nu e ok așa”, spune un respondent. Altul propune și soluții: „fiecare sat să beneficieze de sprijin”, măcar prin „cabinete mobile” și specialiști care să vină periodic în comunitate.
Ei tinerii subliniază rolul activităților comunitare, sportive, educaționale și de socializare în prevenirea singurătății, anxietății și retragerii sociale, spune aceeași cercetare.
Specialiștii propun și un set de măsuri legislative, cum ar fi simplificarea accesului. Tinerii de peste 16 ani să poată merge direct la psiholog pentru câteva ședințe gratuite, fără acordul părinților, cum prevede de altfel propunerea recentă a USR. Ar trebui redusă birocrația și instituit „un standard maximal de așteptare pentru prima ședință, astfel încât sprijinul să poată fi accesat rapid”.
De asemenea, psihologii ar trebui să fie recunoscuți ca „furnizori independenți în sistemul public”, astfel încât tinerii să aibă acces direct la ei. În acest sens, ar fi utilă o platformă națională unde să poți găsi informații și să te programezi.
Rolul școlii ar trebui „întărit”, dar fără ca școala să devină un înlocuitor pentru serviciile specializate. Pentru asta, ar trebui clarificată diferența dintre consilierea școlară și intervenția psihologică propriu-zisă.
Nu în ultimul rând, în mediul rural ar trebui create „puncte locale de acces pentru sănătate mintală în școli, dispensare, biblioteci, centre comunitare sau cămine culturale”, iar numărul celor din comunitate care să faciliteze acest sprijin ar trebui crescut.
Toată luna mai ne-am uitat la tinerii din mediul rural: am analizat lipsa politicilor publice gândite pentru ei, am căutat exemple de comunități în care își doresc să se întoarcă și am urmărit cum apar grupurile de inițiativă la sat. Tot în cadrul campaniei de presă, am organizat pe 21 mai, la Rezidența9, o dezbatere pe această temă pe care o poți urmări aici.
