Marți, 22 iulie, am participat în sala Transilvania din cadrul Palatului Victoria, la lansarea sondajului „Percepția populației cu privire la regimul comunist. Reperele nostalgiei”, realizat de INSCOP Research, la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
O să insist să scriem numele acestui institut, de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc cât mai des, fără să folosim acronimul, să circule informația că aceste crime ale comunismului au existat.
Nu o să intru în dezbateri pe tema „mit vs. realitate”. În calitate de lucrător de tineret, m-au îngrijorat foarte tare cifrele de pe segmentul de vârstă 18-29 ani.
Percepția celor care nu au trăit nici o zi în comunism ar trebui să ne alarmeze, deoarece cifrele din sondaj ne arată o mare masă de tineri vulnerabili, cu potențial ridicat de migrare în zona de extremism și radicalizare.
Fototeca online a comunismului românesc/107/1979
La întrebarea „luând în considerare toate lucrurile din perioada comunistă, în opinia dvs. regimul comunist a însemnat mai degrabă un lucru bun pentru România (s-au întâmplat mai multe lucruri bune, decât lucruri rele)?”, 45% dintre tineri au răspuns cu DA. „Și care a fost principala sursă de informații despre perioada comunistă, dintre următoarele?”
- 0% au trăit în acea perioadă
- 22% au aflat de la părinți, bunici sau alte rude
- 15% au aflat de la școală
- 9% au aflat din cărți sau filme documentare despre perioadă.
La părinți și bunici putem înțelege confuzia între nostalgia după anii tinereții și nostalgia după comunism. Poate fi înțeles și transferul nostalgiei către cei tineri. Dar școala, cărțile și filmele au transmis ce trebuie?
Corupția de ieri și de azi
O altă noțiune care ar trebui definită mai clar ar fi corupția.
„Din experienţa sau informaţiile pe care le aveţi, comparativ cu situaţia din prezent, înainte de 1989 era mai puțină corupție?” 22% dintre tineri afirmă că da, era mai puțină corupție, 34% afirmă că era la fel de multă corupție.
Ar trebui să povestim mai des că pâinea, zahărul și uleiul erau pe cartelă dar, dacă cunoșteai pe cineva la alimentară, făceai rost de cantități suplimentare. Ar trebui să povestim mai des că un loc de muncă era cu atât mai bun cu cât puteai fura ceva de interes: de la fermele de pui se furau pui, de la fabricile de confecții se furau haine și materiale, din spitale se fura de la vată și tifon până la mâncarea bolnavilor șamd.
Furtul, traficul de influență, șpaga, mita, ciubucul erau mijloace de supraviețuire și de rezistență. Din când în când, mai apărea una-alta la magazin și atunci se făceau niște cozi imense, la care te așezai și apoi întrebai „ce se dă?”. O bună parte din copilărie am petrecut-o stând la cozi.
Fototeca online a comunismului românesc/185/1967
Libertate, frate
Ceva mai bine stăm în înțelegerea noțiunii de libertate, deși 6% dintre tineri afirmă că înainte de ‘89 era mai multă libertate. Tinerii născuți liber ar trebui să conștientizeze că dreptul de a putea călători oriunde în lume, în Uniunea Europeană doar în baza cărții de identitate, ba chiar gratis dacă se înscriu în programe de voluntariat sau proiecte e un drept câștigat recent. Dincolo de libertatea de mișcare, aș insista pe conștientizarea liberului acces la informații.
Dragi tineri, rugați-i pe cei trecuți de 40 de ani să vă povestească cum circulau „pe sub mână” cărțile, muzica și filmele. Da, tot ceea ce azi ne este accesibil la o căutare pe internet sau prin apăsarea a 2-3 butoane era aproape inaccesibil. Vă rog să meditați și la libertatea de expresie: azi puteți avea o voce oriunde, online și offline, folosind doar filtrele propriilor valori.
28% dintre tineri au răspuns cu NU la întrebarea „În opinia dvs, regimul comunist dinainte de 1989 este sau nu responsabil de abuzuri și crime?”.
Aici nu prea e vina voastră că nu știți. Manualele de istorie nu au capitole dedicate crimelor comunismului. Pentru început, școala ar putea să organizeze vizite în fostele închisori comuniste reprezentative, Sighet, Piteşti, Jilava, Râmnicu Sărat şi Făgăraş. Respectarea drepturilor omului, în acele închisori, era o glumă. Și nu știu cât vi s-a spus, dar în acele pușcării puteai ajunge ușor dacă înjurai partidul sau pe „conducătorul iubit”. Nu e vina voastră nici că nu vi s-a povestit despre miile de femei care au murit încercând să scape de sarcini nedorite prin tot felul de metode empirice.
Filme și muzică
Ca să vedeți cât de precară în informații este generația 18-29 de ani, aflați că 68% au afirmat că filmele produse în România înainte de 89 erau mai bune. Deci premiile alea câștigate la festivaluri internaționale, filmele la care te uiți că alegi să te uiți, nu că nu ai opțiuni, nu valorează nimic pe lângă „Liceenii” sau povestea tânărului agronom care se îndrăgostește de tovarășa învățătoare din sat. Sigur, avem balast în toate perioadele, dar aș vrea să ne gândim de la mediu în sus.
REPET: 68% dintre tineri consideră că filmele făcute înainte că ei să se fi născut erau mai bune decât cele făcute în ultima vreme. Oare ce au văzut?
Ca să continuăm cu mirările, 42% dintre tineri consideră că emisiunile de divertisment erau mai bune înainte că ei să se fi născut decât în prezent. Erau emisiuni de divertisment în noaptea de Revelion, ceva de jumătate de oră de Gala umorului și câte zece minute de desene animate. Deci toate reality-show-urile, toate emisiunile de talente, toate serialele umoristice care rup audiențe sunt mai proaste decât vizitele lui Ceaușescu în fabrici și uzine?
Ce e de-a dreptul comic este procentul tinerilor care cred că muzica din comunism era mai bună decât cea de astăzi: 54%. Asta înseamnă că peste jumate dintre voi ascultați muzica produsă înainte de ‘89, având libertatea să alegeți, corect? 31% considerați că muzica era mai proastă, așa că probabil e bătaia pe voi în industria muzicală. Cum să-mi explic procentele astea? Țin minte și acum primele casetofoane cu ajutorul cărora descopeream Metallica, Pink Floyd, Michael Jackson și ce mai reușeam să facem rost, în anii ‘90, după Revoluție.
Ironic azi, „Noi în anul 2000 / Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva”, zicea unul din cântecele dinainte de 1989.
Nu mai scăpăm de Ceaușescu
Am lăsat pentru final cea mai interesantă percepție: 56% dintre tinerii cu vârsta între 18 și 29 ani consideră că Ceaușescu a fost un lider bun. Probabil așa se explica și faptul că tinerii participanți la Festivalul Beach, Please l-au aclamat pe Selly adresandu-i-se cu „Ceaușescu” sau Dictatorul.
Copilul meu, care are 15 ani, se amuză la tot felul de filmulețe cu Ceaușescu, făcute cu AI. Eu încă nu am depășit trauma, nu mă pot amuza. Când îl văd, îmi aduc aminte de frig și foame.
Îmi aduc aminte că visul copilăriei mele comuniste era să fac baie cât vreau și când vreau, pentru că pe vremea lui Ceaușescu aveam apă caldă două ore pe săptămână și trebuia să ne spălam 4 oameni.
Îmi aduc aminte de degetele degerate de frig, de nopțile în care dormeam cu căciulă în cap, de temele pe care le făceam la lumânare, cu mănuși în mână, pentru că liderul hotărâse că se face economie. Îmi aduc aminte că orice copil putea să ia bătăi crunte și de la părinți, și de la profesori, fără că să existe vreo instituție care să-i protejeze. Și nu găsesc absolut nimic bun sau amuzant.
Dragi tineri, vă rog frumos să vă folosiți gândirea critică și să decideți cu capul vostru și cu mijloacele voastre ce era bine și ce nu. Uitați-vă cu atenție, analizați și comparați.
Apelul meu disperat este către colegii din ONG-uri și către profesori. Haideți să găsim resurse, să facem proiecte, să găsim metode creative prin care să ajungă la tineri informația reală despre cum era cu adevărat. Dacă ar fi să trăim o săptămână cum trăiam în comunism, am aprecia altfel toate libertățile despre care azi considerăm că ni se cuvin. Haideți să nu-i expunem pe tineri la pericolul care se poate genera din faptul că nu le-am povestit suficient.
