21 de zile fără telefon: ce am învățat alături de adolescenți din 10 țări

Gata, nu mai aveam telefon și urma să nu mai am contact cu familia, prietenii sau oricine altcineva pentru următoarele 21 de zile. Nici eu, nici ceilalți 40 de adolescenți veniți din toată lumea. 

Step-Up 2025 CISV, tabăra internațională de 21 de zile în Lüneburg, Germania. Copii din 10 țări: România, Italia, Germania, Spania, Thailanda, Brazilia, S.U.A., Bulgaria, Suedia și Slovenia, însoțiți de un lider adult din fiecare țară, trăind sub același acoperiș. Fără acces la ecrane și internet.

Într-o lume în care un adolescent petrece, în medie, la nivel global, 7 ore și 22 de minute dint-o zi pe dispozitivele electronice, adică 43% din timpul lui treaz, o tabără de trei săptămâni complet offline părea ceva greu de închipuit. De fapt, a fost o trezire la realitate, o descoperire a ceea ce înseamnă cu adevărat să trăiești. 

Dacă primele zile din tabără au fost despre adaptare, următoarele s-au transformat în lecții despre oameni. Trăind sub același acoperiș, între pereții unui liceu, lipsiți de telefoane în buzunare sau de notificări care să ne distragă, conversațiile se desfășurau cu ușurință până târziu în noapte. Am descoperit destul de repede că, trecând peste bariera lingvistică sau țara de proveniență, există un mod universal de a râde, de a-ți împărtăși sentimentele și de a depăna amintiri. În cele ce urmează, i-am rugat pe câțiva participanți să mă lase să pătrund în universul lor interior, iar alături de propria mea experiență, am dorit să redau cât mai bine atmosfera din cele 21 de zile.

Descoperiri 

Ai învățat ceva nou despre tine de când ești aici?

„În taberele CISV, nu este vorba doar despre a-i cunoaște pe ceilalți, ci și despre a te descoperi pe tine însuți. Simt că atunci când sunt în CISV, fără telefon, într-un mediu în care socializez constant și cunosc oameni noi, am mai mult timp să procesez lucrurile. Se întâmplă foarte multe, dar în același timp am răgazul să înțeleg ce simt cu adevărat.

„Am observat că tind să analizez prea mult lucruri simple. Iar în CISV devin și mai conștientă de asta, pentru că mă surprind gândindu-mă la ceva ce s-a întâmplat la începutul taberei și îmi dau seama că nu are rost să mă complic atât. Trebuie doar să trăiesc clipa, să mă relaxez și să mă bucur de moment, fără să tot reanalizez ce a fost. Așa că, un lucru important pe care l-am învățat despre mine este să las lucrurile să fie, să nu mai gândesc totul în exces.” - Ana Victoria, Brazilia

„În ultimele zile am observat că mi-am dezvoltat abilitățile sociale. Prin toate jocurile pe care le-am făcut zilnic și prin faptul că am fost de fiecare dată puși cu alte persoane la masă. Practic, am fost nevoită să interacționez cu oameni diferiți, iar asta a fost util pentru mine.” - Bianca, România

Stăm așezați pe podea, cu ochii legați, în așteptarea obiectului misterios despre care ni s-a vorbit. Tăcerea este spartă de vocea primei persoane care își dă jos eșarfa și rostește: „Văd pe cineva care, adesea, își spune că nu este suficient de bun.” Aștept, iar în curând obiectul ajunge la mine. Îmi desfac eșarfa și privesc înăuntru. O oglindă simplă îmi reflectă chipul, conturându-mi trăsăturile. Mă opresc o clipă, respir adânc și las gândurile să se așeze. Aleg cu grijă cuvintele, iar apoi dau oglinda mai departe.

Când activitatea se încheie, ridic privirea și întâlnesc ochii umezi ai celor din jur. Fiecare chip poartă o poveste nespusă, iar lacrimile curg în tăcere, un limbaj comun al empatiei. Ne ridicăm toți, fără nicio ezitare, și ne îmbrățișăm strâns, prinzându-ne de această emoție. Realizez că nu a fost doar un exercițiu de auto-reflecție, ci o lecție profundă despre empatie și vulnerabilitate. Activitatea a lăsat o amprentă puternică asupra mea, dar nu sunt singura. Și prietena mea, Jane, a simțit acea conexiune profundă, acea deschidere care ne-a ajutat să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și unii pe alții.

„Majoritatea activităților mi-au oferit ocazia să reflectez mai mult asupra mea. De exemplu, am anumite nesiguranțe, iar aici am avut oportunitatea să le conștientizez și să mă gândesc mai profund la cine sunt. Când sunt acasă, nu prea am timp pentru asta. Dar aici, a fost ca o pauză de la tot ce se întâmplă în lume și am ajuns să mă cunosc mai bine.” - Jane, Thailanda

Care este un lucru nou pe care l-ai învățat despre o țară sau o cultură?

„În primul rând, fiecare țară are o activitate culturală, iar astăzi a fost cea a Bulgariei. Am învățat un dans nou și am aflat că ei folosesc măști pentru a alunga spiritele rele. Am participat și la activitatea Braziliei, unde am descoperit că au o mare diversitate, dar și că nu există întotdeauna egalitate între oameni: unii trec prin experiențe mult mai dificile decât alții.” - Sasha, România

„Nu voi da exemple concrete, dar, în general, am învățat că există foarte multe culturi care sunt complet diferite de a mea. Pentru că ceva e diferit, tindem să credem că nu e la fel de bun. Dar fiecare are un mod propriu de a trăi. Poate părea ciudat sau greu de înțeles pentru noi, dar pentru alții e atât de natural, încât în timp începi și tu să înțelegi. La început te gândești: „Cum e posibil așa ceva?”, dar apoi îți dai seama că pentru ei este ceva firesc, pentru că așa trăiesc de mult timp: face parte din cultura lor. 

Așa că, un lucru important pe care l-am învățat este că oamenii pot fi extrem de diferiți, dar asta e perfect normal și nu e deloc o problemă.” - Ana Victoria, Brazilia

Cum crezi că această experiență va schimba modul în care vei vorbi despre propria ta cultură acasă?

„Simt că această tabără m-a făcut să realizez cât de mult îmi iubesc, de fapt, țara. Eu și Ana Victoria vorbeam zilele trecute și spuneam că, uneori, când vorbim despre Brazilia, tindem să spunem mai degrabă lucruri negative. În tabără, alții povesteau cum poți merge noaptea pe stradă în Germania fără probleme, iar noi spuneam: „La noi, în Brazilia, e foarte periculos.” Cred că, uneori, ajungem să ne stereotipizăm propriile țări. 

Deci, un lucru pe care îl învăț acum este cum să vorbesc altfel despre țara mea, încercând să văd și să evidențiez partea pozitivă. În această tabără, ne-am dorit mult să arătăm cât de entuziasmați suntem în fața lucrurilor și cât de sincer ne bucurăm atunci când ne distrăm.” - Helena, Brazilia

Care a fost un lucru din tabără care, pentru tine, a însemnat „învățare adevărată”?

„Cred că totul ține de a fi în preajma oamenilor, pentru că fiecare are opinii și personalități foarte diferite. Adevărata învățare vine, de fapt, din experiențe personale și din împărtășirea acestora cu ceilalți. Simt că ajung să învăț mai multe despre culturi, despre poveștile de viață ale oamenilor și despre trecutul lor doar vorbind cu ei sau petrecând timp alături de ei. 

Așa descopăr tipologii diferite de oameni. Și cred că cel mai bun mod de a învăța ceva este să trăiești acel lucru pe propria piele.” - Jane, Thailanda

„CISV pune accent pe învățarea prin experiență. Faci tu însuți un lucru, nu doar ți se spune despre el.” - Adam, Suedia

„Pentru mine, adevărata învățare înseamnă să trăiești fără dispozitive electronice, pentru că trebuie să-ți adaptezi rutina la altceva, în loc să îți ocupi timpul cu tehnologia.” - Bonus, Thailanda

„Consider că a învăța despre alte culturi este important, pentru că te ajută să înțelegi cum pot acționa și reacționa diferit oamenii din diverse țări în fața diferitelor situații.” - David, Italia

„Simt că am învățat multe despre prietenie și despre cum să-mi trăiesc viața de zi cu zi alături de oameni care sunt atât de diferiți de mine.” - Helena, Brazilia

„Înveți despre alte țări de la oameni reali, iar cultura lor nu este doar ceva scris pe hârtie” - Eva, Slovenia

Viața fără telefon

Ce ai observat sau simțit mai profund pentru că nu ai stat pe telefon?

„Am început să înțeleg cu adevărat conceptul de empatie, să înțeleg când cineva se simte rău, când este fericit și am reușit să mă conectez cu ceilalți prin această emoție.” - Bianca, România

„M-am simțit mai conectată cu oamenii. Și cred că am fost cu adevărat fericită aici, pentru că nu am avut prea multe lucruri care să mă streseze. Am simțit că mă potrivesc printre acești oameni.”- Jane, Thailanda

„Mi-am dat seama că avem o mulțime de activități de făcut, care sunt mult mai stimulante și mai distractive decât statul pe telefon.” - David, Italia

Ni s-a spus că activitatea urma să fie un „Fashion Show” pentru băieți, așa că aceștia au fost rugați să iasă din sală pentru a se pregăti. Noi, fetele, am rămas în sală, curioase cu privire la ce va urma. Delegația din Brazilia ne-a dezvăluit, însă, că adevărata activitate nu avea legătură cu moda, ci cu un subiect mult mai profund: „hărțuirea verbală pe stradă”. Ne-au rugat să facem tot felul de comentarii despre felul în care băieții erau îmbrăcați sau arătau: replici precum „Arată mai multă piele” sau „Fă o piruetă pentru mine”.

Am urmat instrucțiunile fără ca băieții să-și dea seama de scopul real al exercițiului. Aceștia au defilat, iar noi le-am strigat comentariile pregătite. La final, ne-am așezat cu toții într-un cerc, iar adevărul a fost dezvăluit. Nu a fost vorba despre un „Fashion Show”, ci despre comentariile indecente pe care fetele le primesc adesea pe stradă, în viața de zi cu zi. S-a creat un moment de reflecție intensă, în care fiecare a început să înțeleagă impactul acestor cuvinte.

Pentru a face schimbul de experiențe și mai emoționant, fetele au scris pe bilețele anonime întâmplări sau povești personale legate de astfel de situații. Atmosfera s-a încărcat de emoție, iar ecoul acestor mărturii a trecut dincolo de barierele de gen. Chiar și băieții au simțit nevoia să împărtășească experiențe ale prietenelor, surorilor sau cunoștințelor lor, realizând cât de frecventă și deseori ignorată este această problemă.

Această activitate ne-a provocat să privim dincolo de aparențe și să înțelegem realități despre care, poate, nu am fi discutat niciodată. A fost un moment de conștientizare care ne-a marcat într-un fel sau altul pe fiecare dintre noi.

„Am învățat foarte multe lucruri. Am mai fost în tabere CISV, și de fiecare dată mă bucur că nu voi avea telefonul cu mine. Când ești acasă și mergi în vizită la un prieten, vezi mereu pe cineva pe telefon. E ceva obișnuit: iei telefonul, începi să trimiți mesaje, și când îi vezi pe alții făcând asta, parcă simți și tu nevoia, ca să nu te simți exclus. 

De asta mi se pare grozav că nu avem acces la telefon. Nu putem fugi de socializare, nici măcar dacă vrem să ne retragem. Și e o idee foarte bună, pentru că ne dăm seama cât de multe putem face în afară de statul pe telefon.” - Helena, Brazilia

A fost greu sau destul de plăcut să fii offline?

„La început a fost greu, pentru că sunt obișnuită să îmi petrec aproape tot timpul pe telefon. Dar acum e chiar plăcut, pentru că am oamenii de aici. Am tot ce îmi trebuie. Nu mai am nevoie de telefon. Am prieteni.” - Bianca, România

„A fost greu, pentru că simt că poate ratez ceva ce se întâmplă acasă.” - David, Italia

Ce crezi că ai câștigat din faptul că nu ai stat pe telefon?

„Mi-am făcut o idee mai clară despre ce pot face atunci când mă plictisesc.” - Eva, Slovenia

„M-a ajutat să socializez mai ușor și să-mi fac prieteni mult mai repede. Mi se pare și destul de relaxant, deoarece creierul meu nu mai primește la fel de multă dopamină și mă simt mult mai liniștit.” - Sasha, România

„Am învățat cum să mă conectez mult mai bine cu oamenii. E chiar amuzant să folosesc cuvântul conectez în contextul acestei întrebări. Când am telefonul, sunt mereu pe el. E o lume superficială, în care vedem doar ce e în fața ochilor. Dar în CISV, când nu ai telefonul, poți să te concentrezi cu adevărat pe ceea ce se întâmplă aici și acum, pentru că asta e tot ce ai. Nu ai la ce altceva să te gândești, pentru că, în momentul acesta, în tabăra asta, asta e singura realitate. 

Așa că, un lucru pe care l-am învățat stând deconectată, este să cunosc cu adevărat oamenii cu care îmi petrec timpul.” - Ana Victoria, Brazilia

„Aș spune că am căpătat un fel de libertate.” - Adam, Suedia

Când te vei întoarce acasă, crezi că vei schimba ceva în modul în care îți folosești telefonul?

„Nu aș mai fi atât de obișnuită să îmi iau telefonul în mână ca înainte. Petreceam în jur de patru ore pe zi în fața ecranului, dar simt că acest timp s-ar reduce. Acum știu și am învățat cum să îmi ocup timpul liber cu altceva.” - Bonus, Thailanda

„Da, cred că îl voi folosi mai puțin, mult mai puțin, și voi încerca să nu-l mai iau cu mine peste tot pe unde merg.” - Adam, Suedia 

În ultima zi din tabără, când puteai vedea lacrimi pe fiecare chip, cineva a spus: „Nu fi trist că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat”. M-am gândit timp îndelungat la asta și am simțit cum concluzionează într-o singură propoziție tot ce am trăit în acele trei săptămâni.

Când am plecat din tabără, telefoanele noastre s-au aprins din nou. O mulțime de notificări, mesaje și butoane luminoase. Dar ceva se schimbase, știam deja că niciun sunet de notificare nu putea înlocui prieteniile adevărate, momentele de empatie, vulnerabilitate, încredere și clipele în care tot ce conta era persoana de lângă tine. 

Poate că 21 de zile par puține, dar pentru unii dintre noi au schimbat totul. Și de aceea mă întreb: Ai avea curajul să îți închizi telefonul măcar pentru o zi și să vezi ce descoperi?