Fragilitatea e în personajele lor, dar în culise trebuie să depășească orice, inclusiv problemele tehnice, ca să le ofere spectatorilor emoția după care au venit. Reprezentația lor e aplaudată de o sală aproape plină.
Yssa Moței, Theea Ilieș și Teodora Cernat sunt membre în A.C.T. Bacău, iar Mihai Boca, fost membru în trupă, acum student la UNATC, le-a fost coordonator legal la festival.
Yssa și Theea sunt coordonatoarele trupei A.C.T. Bacău și amândouă sunt eleve în clasa a XII-a. Yssa vede teatrul ca pe o oportunitate de a ieși din zona de confort și de a uita pentru o vreme de stresul legat de admiterea la medicină. Theea, elevă la liceul de muzică, visează să urmeze Conservatorul și găsește în teatru un refugiu.
Teodora, în vârstă de 17 ani și elevă în clasa a XI-a, spune că implicarea în teatru e o pasiune care îi completează interesul pentru filme. Și Mihai, student în anul III la UNATC, Film, după patru ani de jucat în trupă, a revenit pentru a-i coordona la festival.
I-am întâlnit la cea de-a 20-a ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis și ne-au povestit despre cum e să întreții o trupă de teatru independentă în Bacău, unde competiția la recrutări e serioasă, cum privesc introducerea educației teatrale le liceu și despre felul în care o trupă renaște de fiecare dată când se schimbă generația.
O trupă de teatru cu „regie colectivă”
Sunt 15 membri, în total, în trupă și fiecare are un rol în orice spectacol pus în scenă, chiar dacă asta înseamnă ca distribuția să fie extinsă, uneori, cu unul sau două personaje inventate chiar de ei.
Chiar dacă trupa are două coordonatoare, piesa pregătită pentru Ideo Ideis a fost aleasă „democratic”. „E o regie colectivă. Adică nu avem pe nimeni așa, mai sus”, povestesc fetele. La nevoie mai cer, însă, sfaturi de la „oldies”, adică foști membri în trupă, sau de la actori de la Teatrul Municipal „Bacovia”.
Mihai a fost membru în trupă în toată perioada liceului și în trei din cei patru ani în care a fost activ, a și coordonat-o. „Revin la trupă pentru a-i susține și pentru a-mi aminti de mine și de timpurile foarte, foarte frumoase pe care le-am trăit în liceu și de deschiderea pe care mi-a oferit-o trupa pe care nu știu cum aș fi obținut-o dacă nu ar fi fost A.C.T. Bacău în viața mea”, povestește acum, la trei ani de la terminarea liceului, pe o bancă din spatele Centrului pentru Tineri din Alexandria.
Spune că, din cabina de tehnic, de acolo de unde coordonează luminile și sunetul, își ia multă energie pozitivă și își amintește de rollercoasterul de sentimente pe care le avea pe scenă: „o să fie bine, nu o să fie bine, cum o să fie feedback-ul, dacă o să fie o reprezentație mai bună decât cealaltă?”.
Despre reprezentația de la Ideo Ideis spune că a fost „cea mai împlinitoare”, în ciuda problemelor tehnice, care „parcă au avut o forță inversă” și i-au făcut să pună și mai multă pasiune.
„S-a auzit un «câr»”
Yssa, în rol principal, spune că vede festivalul ca pe unul „foarte profi”, pentru că s-au bucurat de „feedback-ul concret” primit după spectacol de la mentori. „Am avut foarte multe emoții înainte de spectacol și a trebuit să ne cărăm cu decorurile, cu costumele, dar am avut mult timp înainte să ne ocupăm de toate.”
Au avut, însă, „noroc de energie bună de la oameni”, după cum povestește Theea. Iar spectacolul de Pirandello, adaugă ea, le-a permis să facă și greșeli, să le mascheze și să improvizeze.
Într-una dintre scene, povestesc coordonatoarele amuzate, cinci actori trebuiau să treacă un bar imens printr-o schelă mult prea mică. „S-a auzit un «câr». Și în momentul ăla a zis Cezara (o altă actriță, n.r.), «a crăpat». Și am zis «ce?». «A crăpat».
În următoarea secundă a început să se deschidă cortina. Toți au fugit, doar Theea a rămas în scenă. „Ce mă bucur că pot sta și eu o dată în viață la cabaret. Băi, ce frumos e!”, s-a gândit ea.
Sfânta chetă
De fiecare dată când joacă, donația minimă e de 20 de lei, dar anul ăsta au jucat doar de două ori, așa că fondul pasat de la o generație la alta nu e prea mare. Pentru decor, chiar și pentru barul rupt, s-a făcut „sfânta chetă”. „La costume facem chetă, props-uri (decoruri, n.r.) și așa mai departe, luăm din banii noștri.”
Dintre cele patru trupe de teatru pentru tineri active în Bacău, niciuna nu e susținută de vreun liceu. Yssa spune că i-ar fi plăcut ca teatrul să fie legat și de școală și crede că, în felul acesta, ar fi avut mai mult sprijin.
Teodora, în schimb, a auzit de multe trupe de teatru de școală care sunt mai degrabă „îngrădite” decât susținute. „Spuneau că nu pot să vină la anumite festivaluri pentru că nu e de acord profesorul coordonator”, dă un exemplu eleva de 17 ani.
De ei, când mai merg la festivaluri, „toată lumea e șocată”, pentru că se coordonează singuri.
Repetiții „prin subsoluri” sau, dacă au noroc, „prin sala mare”
Spun că au noroc cu Teatrul Municipal „Bacovia”, care le permite să meargă când vor ei la repetiții „prin subsoluri” sau, dacă au noroc, „prin sala mare”. Ar avea nevoie, însă, de un regizor, de „un ochi din afară” pentru că „e foarte greu să te ocupi și de scene și tu să fii și în scenă”.
O vreme i-a ajutat Andi Andriucă, regizor și actor asociat al teatrului, premiat în 2023 cu „Cea mai bună regie” la festivalul I.D. Fest.
Și pe el îl numesc tot „un noroc” al trupei. După ce a venit la o reprezentație de-a trupei, cam pe la finalul anului trecut, le-a spus: „Vreau să vă ajut. Să schimbăm, să curățăm”.
Și a venit să îi ajute. „S-a întins pe două luni, ne-a ajutat extrem de mult.”
Ce își iau tinerii din teatru și de la A.C.T. Bacău
Pe cei patru tineri actori cu care am stat de vorbă i-am provocat să se gândească la ce înseamnă teatrul pentru ei, dincolo de mediile în care își petrec de obicei timpul. Ce le aduce teatrul în plus, ce îi face să rămână aici, printre decoruri, lumini și momente de improvizație?
- Mihai: „Trupa a fost unul dintre factorii care m-au ajutat să iau decizia asta (să dea la UNATC, n.r.). Trupa pur și simplu m-a deschis într-un mod către această scenă culturală pe care nu știu cum aș fi ajuns altcumva și o să fiu mereu ultra-binecuvântat, să zic așa. E faptul că se naște pur și simplu o familie. O familie care este adiacentă față de familia pe care o ai acasă. Doar că pe timpul liceului, și mai ales lucrând atât de mult împreună, ajungem să petrecem mai mult timp cu a doua familie decât cu familia de acasă. Cred că asta e ce te învață trupa despre viață și despre viitor: că totul se va rezolva prin comunicare și colaborare și cred cu tărie că asta e cel mai valoros la trupă: că, atâta timp cât colaborăm cu oamenii din jur, în final vom ajunge să ne îndeplinim scopul comun.”
- Yssa: „Eu cred că n-aș fi fost așa de dezinvoltă dacă n-aș fi avut trupa de teatru. Când am intrat în I.D. Fest și în A.C.T., eram mult mai rușinoasă și mai închisă în mine și acum avem, cred că toți, obrăznicie, dar într-un sens foarte bun. Suntem nerușinați, așa ni s-a mai spus, și obraznici, și ni s-a spus să fim, că e bine.”
- Theea: „Căldura pe care ți-o oferă oamenii, că intri într-o trupă, nu cunoști pe nimeni și totuși toți sunt dispuși să vină la tine să te ajute cu orice sau să ieșiți la un suc după, să vă cunoașteți. Asta nu găsești la un grup random de prieteni.”
- Teodora: „Mi se pare că mi-a dat cumva o oarecare speranță. Eu, când am intrat în clasa a IX-a în trupă, am descoperit cumva, oricât de clișeic ar suna, o familie. Inclusiv zilele trecute, când m-am îmbolnăvit, s-au dus doi oameni să-mi ia pastile, să-mi aducă mâncare. Și e sentimentul ăsta, că mereu o să ai pe cineva, cel puțin un om-doi, o să fie acolo 100% alături de tine.”
Educația Teatrală în vremuri de austeritate
De anul viitor, potrivit noilor planuri-cadru, Educația Teatrală va fi studiată obligatoriu la clasa a XI-a, indiferent de profil. Materia a fost introdusă în cadrul disciplinei ARTE, alături de Educația Muzicală și Educația Vizuală, după un demers al tuturor universităților și facultăților din țară care includ programe de Teatru și Artele Spectacolului, reunite în cadrul Consorțiului ARTE.
Pe fondul măsurilor de austeritate impuse de Guvernul Bolojan, și sectorul cultural suferă.
În acest sens, la începutul lunii iulie, Doru Bem, actor al Teatrului Excelsior și președinte al sindicatului acestui teatru, lansa o scrisoare publică adresată premierului și ministrului Culturii și semnată de profesioniști din sectorul cultural. „Se propun idei absurde, se iau măsuri fără consultare reală, se ignoră total realitatea de pe teren. Cultura este strivită între eficiența bugetară și lipsa de înțelegere a rolului său în societate”, se arată în postarea actorului care însoțește inițiativa.
Mihai Boca, student la UNATC și fost membru A.C.T. Bacău, vede introducerea Educației Teatrale ca pe „o măsură fundamentală”, în contextul în care și pe el teatrul l-a ajutat să se descopere. Nu poate, însă, să nu puncteze paradoxul actual. „Dacă introduci educație teatrală, doar că tai fonduri de la instituții culturale și teatre, nu are niciun sens”, explică tânărul actor.
„Ceea ce nu produce, nu e utilă pentru economie, o să fie prima atacată. În opinia mea, educația și cultura sunt cele prin care o societate poate să progreseze. Și pare că acum ne lovim de un stâlp. Copiii învață despre teatru, dar dacă până acum imaginea a fost că actorul moare de foame lucrând, acum o să fie că actorul moare de foame și nici măcar nu lucrează.”
Materiile neglijate de profesori pot stinge interesul elevilor
Teodora, pe de altă parte, spune că vede măsura „puțin invers”, adică o schimbare în orar care ar putea să stingă interesul. „Majoritatea lucrurilor care intră în programă sunt făcute pe jumătate, adică sunt neglijate. Mă uit, de exemplu, la ce facem noi la desen, la muzică.”
„Când am văzut (că s-a introdus această materie, n.r.), mie mi s-a făcut așa ciudă. Că mi-ar fi plăcut și mie”, povestește Theea. E de acord cu Teodora că „nu o să ajute foarte mult” și se așteaptă ca Educația Teatrală să fie privită de elevi cum e și desenul, cu o atitudine de tipul „nu mergem la desen”.
O soluție pe care o vede în acest sens este ca orele de Educație teatrală să fie susținute de actori, să se facă workshop-uri și improvizație.
Planuri pentru prezent și viitor
După festival, fiecare se întoarce la planurile lui. Theea și Yssa se pregătesc de admiteri, așa că au fost nevoie să iasă din trupă, pentru că, din experiența generațiilor anterioare, este greu să fii în an terminal și să ai timp și de repetițiile care uneori țin până seara. Spun că și-ar dori să urce pe scenă și când vor fi studente, dar sunt puține facultăți care au și trupe de teatru. „E deja greu să intri în actorie ca actor. Dacă nu mai ai treabă cu asta, nu ai nicio șansă”, crede Theea.
„Ar trebui să se dea și mai multă importanță culturii teatrale și cinematografice, pentru că foarte mulți tineri nu au mers de două ori în viața lor la teatru. Și pierd foarte multe”, o completează Yssa.
Mihai, pe de altă parte, spune că se pregătește să intre „în această industrie acerbă” și că e atașat de latura lui artistică. Acum încearcă să ducă în paralel teatrul și filmul, pe partea de design de lumini. Vede multă „efervescență creativă” în generațiile care vin și crede că e nevoie de „lobbying masiv și proteste pentru a introduce și a potența cultura în România”.
O nouă generație de actori
La A.C.T. Bacău toamna a început cu doar patru membri rămași în echipă. An de an, din trupă, doi-trei oameni ajung să dea la UNATC, după estimările coordonatoarelor.
Ca în fiecare toamnă, e timpul pentru renașterea unei generații de actori tineri. Când trupa pornește aproape de la zero, membrii rămași devin nucleul care atrage alți 10, 12 sau chiar 14 tineri dornici să intre în joc. Și din nucleu face parte și Teodora care, la începutul lunii august spunea că se așteaptă ca recrutările să fie „o chestie de viteză”, în contextul în care e concurență mare în oraș.
1/3
