Teoretic, nu mai avem telefoane la ore…

• Articol de Silvia Bușcan, Ana-Beatrice Dinică, Mihnea Măgui, Mădălina Mihai, Filip Niță, Luca Parnia și Sabina Pop. Ilustrație de Luca Parnia

Din 2023, nu avem voie să folosim telefoanele în timpul orelor, o spune Regulamentul de organizare a unităților de învățământ preuniversitar. Iar dacă suntem totuși prinși că nu putem să ne ținem degetele departe de ecranele tactile, riscăm ca telefoanele noastre să fie preluate „de către personalul unității de învățământ în vederea predării, după caz, către părinți/reprezentanți legali”. 

Tot legea spune că avem voie să le folosim totuși la cursuri în scop educativ, cu acordul profesorilor. 

De doi ani, numărul țărilor care au pus interdicții la folosirea telefoanelor în școală a crescut până la 79 în ianuarie anul acesta, după cum arată un raport UNESCO. De ce această desprietenire de telefoane? 

Să mergem la dicționar, Oxford dictionary, mai exact, care în 2024 a introdus cuvintele „doom scrolling” and „brain rot”, ambele legate de utilizarea telefoanelor mobile. 

Doom Scrolling = obiceiul de a consuma excesiv conținut negativ din social media în special.

Brain rot = literal, „putregai cerebral”, se referă la presupusa deteriorare a stării mentale sau intelectuale a unei persoane din cauza consumului excesiv de conținut online de calitate scăzută. 

Cercetările arată că folosirea în exces a telefoanelor mobile afectează capacitatea de a învăța a copiilor. 

Dar putem cu adevărat să le dezlipim de mână, inclusiv în timpul orelor? Am vorbit cu elevi și profesori, am cugetat noi înșine la situație și iată ce a ieșit. 

„Este spre binele nostru să fim mai prezenți”

De Silvia Bușcan

9 septembrie 2024: panică totală pentru elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”. Motivul? Cruda despărțire de mult iubitele lor telefoane, care din acel moment urmau să fie sechestrate timp de 6 ore. Zilnic. Cine era răpitorul? Un dulăpior nu prea înalt, construit la comandă cu un număr ideal de 30 de compartimente, numai bun să izoleze telefoanele de posesorii lor. Nuanța bolnăvicioasă de maro teracotă a devenit, până la finalul anului, primul și ultimul lucru pe care îl vedeau elevii atunci când se duceau la școală. 

Ioana este elevă în clasa a VII-a la „Lazăr” și crede că depozitarea telefoanelor este necesară „cel puțin până la liceu, până ajungem la un anumit nivel de maturitate”. 

„Este spre binele nostru să fim mai prezenți. Atunci când aveam nevoie de el (de telefon) la oră nu mai puteam fi la fel de atentă, nu mai eram atât de prezentă”, spune Ioana. 

Crede însă că telefoanele ar ajuta-o în cadrul activităților extracurriculare din pauze. Ioana coordonează radioul liceului în timpul pauzelor, iar telefonul i-ar fi folositor în momentul în care înregistrează un interviu, de exemplu. 

„În proporție de 90%” este respectată regula depozitării telefoanelor, în special de către clasele de gimnaziu, ne-a mărturisit Anemaria Soreață, profesoară de istorie la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. 

Consideră că și profesorii pot beneficia de pe urma acestei legi, căci îi provoacă „să schimbe strategiile de predare”. „Nu mai poți să mergi pe modelul clasic de monolog, pentru că în momentul acela elevul se plictisește”, crede profesoara, care este de părere că interdicția telefoanelor poate fi și o provocare pentru cadrele didactice de „a ieși din zona de confort”. 

„Tot ce e interzis înseamnă să atragă atenția, dar pe de altă parte, am observat că în momentul în care nu interzici, omul nu pune niște limite”, mai spune profa.

Nu e voie, dar le folosim

Mădălina Mihai 

Am vorbit cu cinci elevi de generală și de liceu despre folosirea telefoanelor la școală. Toți au spus că elevii de azi folosesc telefoanele în timpul orelor în diferite contexte: fie au permisiunea profesorilor, având o activitate la clasă și au nevoie de dispozitiv, fie pentru a copia cu ajutorul lui ChatGPT la teste. Nu puțini sunt cei care îl folosesc ca să își ocupe timpul la orele de care nu sunt interesați. „Uneori profesorii ne sugerează că putem sta pe telefoane, ei ne spun: «Nu știu ce puteți face, doar faceți liniște». Alteori stăm fără voia nimănui”, mi-a spus Raul Pricop, care tocmai a susținut examenele de clasa a VIII-a, cu o medie peste 9. La fel ca Raul, și Andrei Maxim a susținut recent examenul de clasa a VIII-a, obținând 10 curat la matematică. Ce a observat el nu e departe de ceea ce se știe deja. „Telefoanele sunt destul de folosite în timpul orelor, în special la materiile care nu sunt considerate «importante», adică toate în afară de matematică și română, cel puțin în gimnaziu. În majoritatea timpului, utilizarea acestora nu contribuie la oră și este doar ca un fel de distragere, pentru a nu fi atent la ce spune profesorul.” 

Mihnea Lăcătușu, elev în clasa a XI-a este de aceeași părere. Telefonul este folosit în timpul orelor pentru rețelele sociale sau mesaje: „Totul depinde foarte mult de atmosfera clasei și de stilul profesorului – unii sunt mai permisivi, alții interzic total folosirea telefonului în oră.” Totuși, sunt și clase unde telefoanele sunt folosite util. Este ceea ce ne-au declarat Ramona Prisalaru și Ioana Octav, eleve la liceu, în clasele a XI-a, respectiv a X-a. Cele mai frecvente activități unde elevii se folosesc de mobil sunt testele Kahoot, completarea unor formulare online sau căutarea rapidă de informații, spun ele. 

Chiar dacă la multe clase s-a luat măsura ca telefoanele mobile să fie depozitate în timpul orei într-o cutie, acest lucru nu prea se respectă din diferite motive după cum ne-au spus Raul și Andrei, fie pentru că multe școli sunt în proces de renovare, fie pentru că nu s-a putut crea această disciplină. 

O altă modalitate prin care profesorii au control asupra telefoanelor din clasă este cea prin care fie colectează dispozitivele, fie elevii le pun pe marginea băncii, cu ecranul la vedere. 

Totusi, integrarea telefonului la ore este tot mai frecventă. „Aplicațiile educaționale, testele interactive sau documentarea rapidă au început să fie acceptate. Totodată, elevii încep să conștientizeze mai clar când folosirea telefonului îi ajută și când, din contră, îi încurcă”, a spus Mihnea Lăcătușu, dar de aceeași părere este și Andrei.

Chiar dacă nu au voie cu telefonul la ore elevii găsesc soluții să se apropie de acest dispozitiv pentru a-l utiliza. ,,Majoritatea colegilor mei sunt sireți când vine vorba de moduri în care poți să-ți folosești telefonul, inclusiv în ore precum română. Eu, de exemplu, nu vin cu telefonul la școală și nu am așa de multă experiență și trebuie să recunosc că uneori chiar mă mirau modalitățile prin care ajungeau să își folosească telefonul în timpul orelor”, a spus Raul.

Totuși, mai mare ca vârstă decât Raul și Andrei, Mihnea recunoaște că în clasă sunt colegi care știu să-și gestioneze singuri atenția și preferă să nu folosească telefonul decât dacă e necesar. 

Andrei spune că, dimpotrivă, cu cât le interzice mai mult cu atât elevii își doresc să folosească telefonul la ore. „Când vine vorba de folosirea telefonului în timpul orelor, colegii mei consideră asta o glumă. Cred că dacă li se interzice ceva sunt și mai motivați să facă acel lucru pentru a dovedi ce cool sunt ei”, a explicat Andrei. 

Rigla are două capete 

De Ana-Beatrice Dinică 

Cum să stimulezi creativitatea elevilor? Spunându-le că ceva e interzis. De pe 2 septembrie 2023 a intrat în vigoare legea care interzice folosirea telefoanelor pe durata cursurilor și ca elevă, pot mărturisi că această lege ne-a dezvoltat o abilitate ridicată în slăvi în ultima perioadă - rezolvarea de probleme. Una dintre soluții - un telefon rezervă pe care să-l pună în locul desemnat până la diferite înțelegeri cu profesorii obosiți, care nu pot să lupte încontinuu cu elevii insistenți. 

„Îl bag în ghiozdan, gata” sau doar o expresie dezamăgită, urmată de punerea telefonului în bancă. Dar aici cred că e o problemă mai mare – nu e vorba că elevii scrollează încontinuu în timpul orelor, ci de senzația de siguranță și poate confort provenită din obiceiul de a avea telefonul tot timpul în preajma lor, de preferat at an arm’s length. Există și studii pentru asta - jumătate dintre elevii de 15 ani din lume se simt anxioși când nu au telefonul aproape. 

După 2 ani, cred că putem concluziona că războiul telefoanelor e mai greu de câștigat decât hârtia și săpunul în băile școlilor din zonele rurale. 

Am vrut să văd cum se vede situația și de cealaltă parte a catedrei. Profesoara mea de spaniolă, Alma Marhamati, predă de 10 ani și a prins tranziția completă de la caiete și pix la Google Classroom. A fost printre profesorii care au încurajat folosirea telefoanelor pentru acces la resurse digitale sau traduceri, mai ales când manualele nu mai împlineau nevoile elevilor la clasă. 

„Ce îmi plăcea la începuturile mele era partea tactilă, manuală – mă provoca și pe mine, îi provoca și pe elevi”, mi-a spus Alma. „Dar mereu am fost deranjată în legătură cu risipa. Tona de hârtie aruncată anual chiar mă frustra.” Așa că, în contextul dat, digitalizarea a fost o evoluție firească, menită să aducă mai mult bine decât rău, crede profesoara. 

Totuși, telefoanele au devenit ca niște scuturi în relaționare: „Telefoanele au generat ceva nenatural, nu doar în privința concentrării, ci și a răbdării și a accesibilității. Și în relațiile dintre oameni... Cred că eram puțin mai buni în relațiile părinți-elevi-profesori, ba chiar și între prieteni, atunci când nu vorbeam non-stop pe WhatsApp sau Instagram”. E mai ușor să îi trimiți un mesaj colegei de bancă care e lângă tine în timpul orei, așa rămâne liniște în clasă.

Dar ce înseamnă asta pentru procesul de învățare?

Dacă, pe de o parte, telefoanele ne aduc o lume întreagă de informații în palmă, pe de altă parte, pentru mulți elevi, telefonul nu este un simplu obiect cu ajutorul căruia le trimiți mesaje părinților, ci un mod de a se conecta - o evadare care, paradoxal, îi face să fie mai puțin implicați în ceea ce se întâmplă în clasă, mai puțin conectați unii cu alții și cu materia predată. 

A reușit legea care interzice telefoanele să ne readucă la lucrurile fundamentale: atenția reală, comunicarea directă și concentrarea la clasă? 

„Elevii sunt plictisiți la oră și pentru că fac exact ce fac mereu în afara orelor - namely scrolling sau gossiping texting. Eu mă gândesc la cum era când eram eu elevă și primii ani de învățământ. Orele nu erau neapărat mai interesante ca acum. Pentru scrolling și chestii de genul, aveam nevoie de calculator/laptop, așa ca activitățile brainless erau acasă”, spune profesoara. Își amintește că, atunci când era elevă, deși nu aveau telefoane și orele nu erau foarte antrenante, „ne plictiseam mai puțin ca voi”.  

Învățăm (și) fără telefoane? 

De Mihnea Magui

În școala noastră nu există o interdicție strictă privind deținerea telefoanelor mobile, adică nu trebuie predate la începutul orelor. Această politică este bazată pe încredere, pornind de la ideea că responsabilitatea nu se formează prin reguli impuse, ci prin libertatea de a face alegeri conștiente. Cu toate acestea, unii profesori preferă să limiteze folosirea telefoanelor în timpul orelor, cerându-ne să le punem în ghiozdane. Oricum, fiecare profesor gestionează situația în funcție de stilul propriu de predare.

Am vrut să înțeleg cum ne afectează această politică deschisă. Am întrebat mai mulți colegi cum văd ei situația, iar răspunsurile arată un echilibru fragil între libertate și distragere.

Cei mai mulți recunosc că, atunci când profesorul nu permite telefoanele, sunt „mai atenți și implicați”. Însă sunt și răspunsuri mai rezervate: „e cam la fel” sau „nu am observat o diferență”. În mod clar, telefonul poate fi o sursă de distragere, dar nu e singura.

Când sunt folosite, scopurile variază: de la aplicații educaționale, traduceri sau căutări legate de lecții, până la mesaje sau scrolling pe social media. Tocmai de aceea, la întrebarea dacă telefoanele afectează negativ învățarea, majoritatea elevilor au spus: „depinde de cum este folosit”. E o nuanță importantă. Nu telefonul e problema, ci felul în care alegem să-l folosim sau să nu-l folosim.

La întrebarea dacă regulile ar trebui schimbate, cei mai mulți spun că vor „să rămână cum sunt acum”. Vor să își poată dovedi maturitatea decizând singuri când și dacă să își folosească telefoanele, acest lucru totodată permițându-le să cunoască consecințele propriilor acțiuni:

„Nu vreau sa fiu tratat ca un copil mic doar pentru că am un telefon în buzunar. Vreau să am șansa să arăt că știu când să-l folosesc și când nu, chiar dacă asta înseamnă să învăț din greșeli.”

Mulți cred și că profesorii ar putea folosi mai bine telefoanele ca instrument educațional. Nu e un reproș, ci o invitație: dacă tot avem tehnologia în buzunar, de ce să nu o integrăm în lecție?

Poate că tocmai aici începe educația adevărată: în libertatea de a alege bine, chiar și când ai ecranul aprins.

Nu mai avem telefoane la ore. Ne-a schimbat felul în care învățăm?

De Filip Niță

N-am prea știut cum să impunem regula. La început, profesorii țineau telefoanele în cutii de carton, pe care le luau în cancelarie la începutul orelor și le aduceau înapoi la sfârșitul programului. Când tot acest dus-întors a devenit obositor, iar mulți profesori uitau adesea cutia în cancelarie, ideea a fost abandonată. 

Peste câteva luni, un comunicat de la minister anunța controale privind modul în care era implementată măsura interzicerii telefoanelor în școli. Cutiile au reapărut, de data aceasta cumpărate din banii părinților, sub forma unor seifuri cu geam de plexiglas. 

Domnica Duică, profesoară de limba franceză la Colegiul Național ,,Ion Neculce” din Capitală, spune că elevii clasei sale au fost reticenți, la început, dar s-au adaptat în timp. ,,Această nouă regulă le permite să fie mai atenți la cursuri, să se concentreze mai mult și, implicit, să aibă rezultate mai bune, chiar dacă ei nu conștientizează acest lucru. Gradul de implicare și participare activă la lecții s-a îmbunătățit.”

Profesoara folosește telefonul mobil, la clasă, pentru resurse audio și video, având în vedere materia predată. Fie că este vorba despre dialoguri între vorbitori nativi, melodii sau fragmente de emisiuni în limba franceză, telefonul își are locul în cadrul lecțiilor.

În opinia sa, ceea ce ar trebui schimbat este modul în care ne raportăm la această regulă. ,,Poate că ar fi bine sa responsabilizăm mai mult elevii, în sensul de a-i determina să conștientizeze că această măsură este în beneficiul lor imediat, dar și pe termen lung. Din toate punctele de vedere.”

Cu telefoanele în „cuști”

De Sabina Pop

A trecut un an de când utilizarea telefoanelor a fost interzisă în timpul orelor de curs. Un an fără telefoane. Dar chiar a fost așa? S-a respectat oare această regulă? Discuții cu elevi din diverse părți ale țării au dezvăluit că nu. „Toată lumea știe că regula aceasta este numai pe hârtie…”, spune Anisia, de la Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” din Sibiu. „În realitate, toată lumea stă cu telefoanele pe bancă sau în bancă și le folosește ocazional”, mai adaugă ea. „Numai la inspecții chiar se ține cont; atunci le punem în niște buzunare numerotate, în funcția ordinii de la catalog. Le zicem «cuști»”, adaugă Mara, din București. 

Am vrut să aflu și ce cred profesorii așa că am vorbit cu Florin Mehedințeanu, profesor de istorie la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Capitală. „Utilizarea telefoanelor, la solicitarea profesorilor, în scopul accesării rapide a unor surse de documentare este foarte utilă”, spune el. Există și un „dar”. „Utilizarea telefoanelor de către elevi în timpul orelor comportă riscul distragerii atenției acestora de la activitățile de învățare”. 

La orele sale, folosirea mijloacelor moderne, precum ChatGPT sau EduBoom este nelipsită. Rezultatele? Pozitive, spune el. Elevii, deși sunt de la profilul real, unde istoria nu e una dintre materiile de bază, sunt mult mai interesați de informații. 

În loc de a interzice telefoanele, înzestrate cu AI, care le transformă într-o puternică unealtă, elevii ar trebui să fie încurajați și învățați să se ajute de ele cu scop educațional, crede profesorul. „Cred că adaptarea demersului didactic la nevoile noilor generații de elevi este imperios necesară, sens în care eu învăț în același timp cu elevii mei și de la ei”, spune Mehedințeanu.

Deși metodele tradiționale s-au demonstrat eficiente, vremurile se schimbă, lumea evoluează. 

De ce ora nu e la fel de atractivă ca telefonul?

De Luca Parnia

„Fără telefoane la ora mea!” e, probabil, fraza pe care am auzit-o cel mai des de la profesorii mei de doi ani încoace. Sunt acum în clasa a XI-a, la un liceu de cartier din București. Aici, regulile nu sunt nici foarte stricte, dar nici nu pot spune că ne bucurăm de o libertate deplină. Totul depinde, în cele din urmă, de fiecare profesor în parte. Și, până acum, am avut parte de toate felurile.

Ca să înțeleg mai bine ce e voie și ce nu, m-am dus la sursă: regulamentul oficial al școlii. În articolul 5.2, la obligațiile elevilor, punctul n), scrie așa: „În timpul orelor de curs, al examenelor și al concursurilor este interzisă utilizarea telefoanelor mobile; prin excepție de la această prevedere, este permisă utilizarea acestora în timpul orelor de curs, numai la solicitarea cadrului didactic, în situația folosirii lor în procesul educativ. În situații de urgență, utilizarea telefonului mobil este permisă cu acordul cadrului didactic. Pe durata orelor de curs, telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate din sala de clasă, setate astfel încât să nu deranjeze procesul educativ”.

Se respectă? Doar pe jumătate. În clasa noastră nu există niciun „loc special amenajat” unde să ne lăsăm telefoanele în timpul orelor. La teste, da, ni se cere uneori să le punem deoparte, dar chiar și atunci depinde de profesor. În rest, majoritatea ne spun doar să le punem pe silențios și cu fața în jos pe bancă, „ca să nu ne distragă atenția”. În traducere liberă: „să nu copiați”.

Trebuie să recunosc, și eu mă regăsesc printre cei care încalcă des regula, mă trezesc dând scroll pe TikTok sau Instagram. Nu tot timpul am energia necesară să aflu necunoscuta x la ora de mate, până la urmă sunt doar un elev care e obligat să vină la școală, de obicei stresat de cele mai irelevante lucruri, și uneori deprivat puțin de somn, nu un detectiv specialist în ale matematicii care s-a trezit de dimineață ca să demonstreze de ce un triunghi e un triunghi, cu triunghiul în față.

Sau la chimie, nu înțeleg o iotă din ce scrie pe tablă, am ajuns pur și simplu să notez mecanic pe caiet tot ce văd. 

Iar plăcuța asta metalică și tehnologizată până-n măduva oaselor, numită sofisticat „smartphone”, îmi atrage atenția mai repede decât aș putea crede. Tot mereu subestimez algoritmii rețelelor de socializare și cum sunt modelați în așa fel încât să ne arate numai și numai ce ne fac ochii să fie lipiți de ecranul ăla pentru cât mai mult timp cu putință.

 Mă trezesc la jumătatea orei de matematică din scroll-ul meu cel de toate zilele și aud cum mă strigă obsesiv profesoara să trec mai repede la tablă să rezolv o ecuație.

Spoiler alert: Nu sunt un caz izolat.

Majoritatea colegilor mei de clasă fac același lucru ca și mine. 

Iar în o situație de genul ăsta, în care părerile pro și contra utilizarea telefoanelor sunt divizate în două tabere distincte, trebuie să găsim calea de mijloc.

Problema asta trebuie abordată de la cele mai adânci rădăcini, iar întrebarea pe care politicienii ar trebui să și-o pună este: „De ce e ora mult mai puțin interesantă decât telefonul”, și nu „Cum vom găsi cele mai simple soluții la această problematică de nivel național”. Asta desigur, dacă nu cumva sunt prea ocupați să meargă în vacanțe pe bani publici. 

Numeroase studii ne arată că utilizarea telefoanelor în timpul orelor ne afectează considerabil performanța academică. Spre exemplu, un studiu realizat de Springer in 2024, pe 410 elevi de liceu. Iată două afirmații din grupul de testare al elevilor sub medie:

• „Nu pot să dorm noaptea din cauza folosirii telefonului tot timpul și adorm în primele patru ore de la școală. Drept urmare, nu se poate spune că acord cu adevărat atenție lecțiilor.”
• „Nu am prea mult timp să învăț pentru că nu reușesc să mă dezlipesc de telefon și, inevitabil, performanța mea scade. Chiar dacă la școală ar fi interzis să-l folosesc, tot nu cred că aș avea succes, pentru că acasă nu este interzis.”

Noi, elevii, nu suntem motivați să învățăm, deoarece majoritatea covârșitoare a profesorilor nu au stăpânit alt mod de a preda, decât cel tradițional, lent și anost, neavând nici ei motivația să iasă din tipar, din cauza salariilor mici acordate, dar și din cauza faptului că produsul intern brut este distribuit într-o proporție infimă către educație, neavând astfel materialele necesare încât să facă ora de curs mai entertaining. Toate aceste aspecte ne-au adus la stagnarea la care suntem de ani buni.

Astăzi, când tehnologia se dezvoltă cu o viteză aproape amețitoare, când putem genera videoclipuri de la zero cu ajutorul inteligenței artificiale, când dezinformarea a ajuns la un nivel „astronomic”, când un AI poate scrie texte întregi, având la dispoziție o varietate uriașă de opțiuni, ar trebui să începem să ne punem întrebări cât mai serioase legate de viitorul tehnologiei și de interferența acesteia cu sistemul educațional. 

Mai putem doar să ne uităm la simptome de tipul „elevii stau pe telefon” sau să mergem și către cauze - de ce telefonul devine mai interesant decât ora?