Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...
Armand Giurea a decis în urmă cu o lună să plece din țară, după 12 ani de profesorat. Spune că are în continuare o pasiune mistuitoare pentru munca la catedră, dar România l-a umilit prea mult ca să continue. Împrumuta bani în continuare de la părinți ca să supraviețuiască, și ei profesori. Decizia recentă a guvernului de a nu mări salariile profesorilor i-a dovedit din nou că emigrarea a fost decizia corectă. „Vreau să văd și eu cum e să ai bani”, spune tânărul despre ce-și dorește în perioada următoare. Armand a povestit pentru Școala 9 despre durerea de a nu putea să practice profesia pe care o iubește și despre cum vede el reformarea sistemului.
Profesorii spun că decizia nu mai este la ei, ci la părinți. Pe de altă parte, părinții spun că în lipsa unei standardizări a notării sunt diferențe foarte mari de la o școală la alta.