Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.
O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.
Neputință. Frustrare. Solidaritate. E ceea ce simt elevii români în legătură cu războiul de la granițele României. Dar pe lângă temeri, copiii au și multe curiozități. Profesorii de istorie Marcel Bartic, Gabriela Obodariu, Laurențiu Frunză și Dan Solcan povestesc, într-o discuție cu Școala 9, ce întrebări le pun elevii la orele de istorie și ce îngrijorări au.