- La 16 ani tinerii pot fi manipulați mai ușor ca la 18 ani?
- Tinerii sunt mai capabili să gândească mai limpede la 16 decât la 40 de ani.
- Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât e mai greu să-ți schimbi părerea. Dar la 16 ani n-ai decât opinii induse, te mulezi pe-a altuia, ești prea tânăr și lipsit de experiență ca să ai păreri
- Dacă ai o singură opinie, înseamnă că și aia e manipulată, nu?
- A MANIPULÁ, manipulez. A influența prin diverse mijloace modul de a gândi și de a acționa al unei persoane sau al unei colectivități.
Ce se întâmplă mai sus e „conceptualizarea” verbului „a manipula”, spune Roxana Păduraru, masterandă la Politici Publice în Timișoara, care a venit la început de noiembrie la București, împreună cu colegul ei de la Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT) Vlad Cherecheș, să îi întrebe pe liceeni dacă ar vrea să voteze de la 16 ani. Era a treia dezbatere organizată, după una la Timișoara și alta la Piatra Neamț. Discuțiile vor continua și în 2019 (și printr-un formular distribuit online), apoi, dacă va fi cazul, FITT vrea ca discuția să ajungă în Parlament, în vederea unor reglementărilor pentru votările din 2024.
Roxana, o fată slăbuță, blondă, cu păr scurt și cu ochelari, a împărțit în două spațiul dintr-o sală a Complexului Studențesc Tei și i-a rugat pe cei 24 de tineri prezenți (majoritatea liceeni) să se așeze pe-o parte sau pe alta a camerei, în funcție de părerile legate de propozițiile pe care urma să le citească. Pe-o parte era acord, pe cealaltă dezacord total. Cu cât te îndepărtai mai tare de mijloc, cu atât mai puternic era (dez)acordul.
E important să vorbim despre votul de la 16 ani. E un trend în creștere, atât în Europa, cât și pe alte continente, spun trainerii. „Ce știți despre alte state?”, a venit întrebarea pentru elevi. S-a auzit Austria, America Latină: Nicaragua, Argentina, Brazilia. În Germania se votează de la 16 ani la locale în 11 state, explică Roxana. În SUA în unele state, dar trebuie să te înregistrezi înainte să votezi (indiferent de vârstă). „Care e efectul faptului că trebuie să se înscrie?”, au continuat întrebările. „Partidele politice știu cine vine la vot și pentru cine fac campanie, e un reality check.”
„De ce vorbim acum despre votul la 16 ani?”, a continuat Roxana să pregătească terenul.
„Pentru că ne maturizăm mai repede și începem să înțelegem mai devreme lucruri”, a spus o elevă. „Shootings?”, a întrebat altcineva. „Da”, spune Roxana, „în State discuțiile au început din cauză că tinerii vor să aibă un cuvânt de spus în reglementările referitoare la arme la nivel național.” (În Washington se va introduce votul de la 16 ani din 2020.) În Brazilia, continuă Roxana, votul de la 16 ani e opțional din 1988, între 18-70 de ani e obligatoriu. „Despre asta ce părere aveți?”. We agree to disagree, au spus liceenii: votul nu e doar un drept, ci și o obligație – cred unii; obligativitatea ar îngrădi libertatea participării în demersul civic. În Austria se votează din 2007 de la 16 ani, îi plimbă Roxana prin istoria politicilor publice. „Iar când tinerii de 16 ani au votat prima oară, au fost mai muți ca cei de 18 ani.”
Studiile arată că dacă nu mergi prima oară la vot, slabe șanse să revii înainte de 30-35 ani, revine Roxana. „De ce credeți că e așa?”
„Păi de la 18-20 de ani ne cam lovește viața, nu ne pasă de politică, avem multe gânduri, căutăm locuri de muncă, plecăm de acasă”, spun liceenii.
„Da. Setezi mult din ce o să faci pe viitor și pierzi contactul, pleci departe. Te îndepărtezi de familie, școala [obligatorie], de constantele care susțin mersul la vot – părinți, profesori.” Responsabilitatea, conștiința civică, spune ea, revin când îți întemeiezi propria familie, pentru că vrei ce e mai bun pentru ei.
Mai vine un wake-up call. „De Marea Britanie ce ați auzit?”
„Brexit”, spun toți.
„De 20 de ani se vorbește în Parlamentul lor despre o lege care să reglementeze votul de la 16 ani. Ca să știți în ce vă băgați”, spune Roxana zâmbind. La început au votat 34 pentru și 400 contra și o dată la 2-3 ani câte un partid mai depune câte o modificare de lege.
„Și ce credeți că s-a întâmplat?” La cea mai recentă dezbatere, din toamna asta, voturile au fost aproape egale, le spune Roxana. În Scoția se votează de la 16 ani în urma unui referendum din 2017, în Țara Galilor la fel. Malta abia a adoptat votul de la 16 ani (urmând ca europarlamentarele din mai 2019 să fie primul drum la vot al tinerilor), iar Norvegia și-a invitat tinerii de 16-17 ani la vot, ca un experiment și exercițiu sociologic.
Elevii s-au mai împrăștiat în cameră de-o parte și alta a liniei la afirmația „Tinerii se implică doar când au o problemă”. O liceană crede că implicarea vine doar când avem o problemă. O colegă o contrazice și povestește de voluntariatul ei într-o campanie de conștientizare a traficului de persoane, deși n-a fost niciodată o victimă. „Asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla”.
„Dar tot de la o problemă ai pornit”.
Linia de mijloc a devenit separatoare între „facem orice ca să ne simțim noi bine” și „te poți implica și când nu e nicio problemă”, cum ar fi voluntariatul pentru evenimente de cultură în general.
„Și acolo e o problemă a sistemului, nu? Dacă trebuie să apelezi la niște voluntari ca să funcționeze un eveniment, e clar ceva stricat în sistem.”
„Implicarea omului poate aduce și o îmbunătățire”, spune Roxana.
„Să subliniem, atunci, verbul a îmbunătăți.”
„Avem ceva specific în contextul nostru? Ce se întâmplă România, Bulgaria, Grecia?”, sapă mai adânc Roxana. Cel mai recent Barometru European, le spune ea, demonstrează că cei mai implicați sunt tinerii. Sub 20 de ani. „În Marea Britanie din contră, cei de peste 65 de ani sunt cei mai implicați.” „Totuși, lor le merge mai bine”, crede o elevă.
„Cum a fost la Victoriei, la ultimul protest”, adaugă altcineva, „de i-au gazat pe oameni; poate tinerii au zis gata; nu ne mai implicăm în politică.”
„Dar v-ați aștepta, la noi, ca cei de 65 de ani să facă voluntariat, de exemplu?”
„Pensionarii din Marea Britanie nu au toate problemele noastre”, spune o elevă. „Chiar și cei cu pensii mari, nu e o chestie specifică la noi (implicarea în comunitate).”
Implicarea nu are o vârstă, spune Roxana. „Însă nivelul de trai și condițiile sunt esențiale.”
„La noi abia faci pentru tine”, spune o elevă.
De ce sunt cei mai interesați de politică tinerii? Pentru că comunică non-stop, nu pierd nimic, dau mai departe și au gândire critică, spune Roxana. „Ce fac oamenii interesați de politică?”
Se informează, nu mai pupă fake news, sunt de acord elevii.
„Dacă cei mai interesați de politică sunt tinerii, totuși cine poate candida la viața politică și de când?”, revin întrebările.
Câte tipuri de alegeri avem și de la ce vârste candidăm? Pentru cât timp? De ce nu putem candida sub 23 de ani? Ce se întâmplă în Guvern? Cum ajungi ministru? Cum faci Guvernul? Rolul președintelui? Ce înseamnă că promulgă legi? Câte camere avem? De ce ajung unele legile prima oară în Senat, alteori în Camera Deputaților? Ce înseamnă cameră decizională? Cetățenii pot scrie legi? Cum s-a ajuns la referendumul din 6-7 octombrie? În câte feluri se modifică Constituția? Ce e principiul subsidiarității? (Cu cât ești mai aproape de problemă cu atât soluțiile vor fi mai bune.) Care e diferența dintre eficiență și eficacitate? România e un stat eficient sau eficace?
*
Tinerii s-au împărțit și la afirmația „Neparticiparea e o formă de participare”.
Pasivitatea are efectele ei în societate, a spus unul dintre elevi. „Câteodată stai acasă din ignoranță, dar câteodată stai ca să nu îndeplinești cvorumul.”
„Dacă aveam 18 ani, alegeam să particip neparticipând (la referendumul din 6-7 octombrie – n.r.)”
„Dar dacă participi la efecte, nu mai bine votezi?”, a întrebat altcineva.
„Prin neparticipare ai dat un răspuns contrar, că nu ești de acord cu nimeni de pe listă.”
*
Există și o scară a participării, explică Roxana, în timp ce aranjează niște coli A4 pe jos, fiecare reprezentând altă treaptă.
- TINERI MANIPULAȚI
De unde sunt ei? Cine îi manipulează? Sunt din rural. Lipsă de informație sau de discernământ.
„Totodată”, spune Roxana, „și în București sunt mari inegalități, e o prăpastia între săraci și bogați; sau la Baia Mare, unde efectiv este ridicat un zid care a segregat populația.”
- TINERII PASIVI (ornament)
S-ar putea să fie sau nu conștienți că sunt folosiți. Dau bine în poze și sunt folosiți pentru agenda cuiva. E o diferență între a ști că faci rău și a nu-ți păsa și a ști că ești manipulat și a nu face nimic, spun elevii.
- TINERII-JETOANE
Comozi cu starea de fapt, conduc aparent structuri, dar nu aduc perspectiva tinerilor. Pare că fac. S-ar putea să aibă discernământ, dar fără intenție bună.
- TINERII DELEGAȚI ȘI INFORMAȚI
Reprezentanți, vorbesc pentru cineva. Au voce și informație.
„Un jeton mai avansat”, spune unul dintre elevi.
- TINERII CONSULTAȚI ȘI INFORMAȚI
„E garantat că dacă te ascultă cineva se îndeplinește?” „Nu”, spun elevii, „dar e o condiție necesară, un punct de plecare.”
„Nu ne facem propria Lege a Educației Naționale (LEN)”, spune Roxana. „Dar avem opțiunea de a face povestea realizabilă și pentru noi.”
*
Dezbaterile ar fi putut continua încă o săptămână. Cu scenete, jocuri de rol și analiză pe nevoile liceenilor.
De ce votăm de la 18 ani dacă n-ai voie să candidezi la locale înainte de 23, au întrebat elevii.
Tinerii nu sunt adulți? Când devii, de fapt, un adult? Ar fi OK să votezi de la 16 ani fără nicio măsură complementară, precum un test de cultură politică? Ce înseamnă, de fapt, generația snow flakes (tinerii adulți care sunt văzuți prea sensibili, emotivi)? Noi unde suntem, ca societate, pe scara participării? Știți de legile 350/2006 – cea prin care orice autoritate publică ar trebui să aibă un consiliul al tinerilor? De 52/2003 – despre transparență decizională, prin care puteți intra în dezbatere publică în primele 10 zile după ce e publicat un draft de lege? De 544/2001 – prin care cerem orice informație publică?
Dezbatem ca să spargem mitul că suntem „legați de mâini și de picioare”, le explică Roxana. Pentru ultima afirmație, „Tinerii de la 16 ani ar trebui să voteze fără alte măsuri complementare”, s-au mutat toți în colțul cu „dezacord total”. „Uite că suntem de acord cu toții”, spune un elev, „chiar dacă suntem noi dezacordați.”
