„Am un prieten care povestea că fetiței lui de clasa 0 i s-a vorbit la religie despre importanța întâiului născut și despre faptul că Iisus a înviat din morți alți oameni. Cea mică i-a zis tatălui că poate să moară pentru că o învie Iisus.”
„Ne zicea că epilatul și faptul că porți deodorant este de fapt să atragi sexul opus, deci nu trebuie să o faci. Noi aveam 13 ani și știam că să puți nu e ok și că faci lucrurile alea pentru igienă și estetic, așa cum îți place și nu e nimic anormal.”
„În clasa a 12-a, profa de religie ne-a invitat la un protest anti-avort și ne-a zis că ne pune 10 dacă mergem.”
„În liceu, la orele de religie, ni s-a pus o serie de videoclipuri super grafice menite să bage fear mongering [n.red. exploatarea fricii prin folosirea unor zvonuri exagerate despre diverse pericole] în noi despre sex. Dacă nu faci sex doar când ești căsătorit, gata, iei toate bolile posibile și, mai nou, aparent ca femeie îți rămâne ADN-ul de la x bărbați în vagin și când faci sex cu soțul, copilul o să arate de fapt nu ca voi doi, ci ca tine și fostul tău.”
„Eu am fost elev la un seminar teologic. O profesoară de-ale mele era de părere că dacă un copil moare cât e mic și nu ajunge la maturitate, este pentru că Dumnezeu a știut că acest copil o să devină un criminal în serie/pedofil/you name it etc. și că l-a luat înainte de a putea să facă acest păcat în viitor. Un alt profesor ne explica că dacă ne masturbăm, nu o să mai putem face copii pentru că «sămânța» nu o să mai fie «bună».”
„Imediat după Colectiv, critica la adresa celor care au participat și cumva ideea că «erau niște sataniști și o meritau».”
„Ne-a pus o filmare cu un chiuretaj, necenzurat. Scopul era «că nu este bine să faci avort». De altfel, doar asta a fost ideea, nu să ne și prezinte ceva de educație sexuală, spre exemplu, fiind în temă cu avortul.”
Subiecte precum avortul, divorțul, sexualitatea sau viața intimă fac parte din conținuturile disciplinei religie. Sunt discutate în școlile publice, de la ciclul primar până la liceu.
Profesorii de religie nu își aleg singuri temele pe care le discută la clasă. Ei predau după programele școlare elaborate de Ministerul Educației și manualele realizate în baza acestora.
Religia este o disciplină predată confesional în învățământul public din România. Predarea confesională presupune predarea dogmelor, doctrinelor, valorilor și practicilor unui cult religios.
Elevii participă la cursuri conform propriei religii și doar dacă părinții solicită acest lucru printr-o cerere scrisă, la începutul fiecărui ciclu școlar. Pentru fiecare dintre cele 19 culte recunoscute de statul român, există o programă școlară diferită.
În cazul religiei ortodoxe, programa este elaborată de Ministerul Educației în colaborare cu Patriarhia Română, iar manualele sunt avizate de Patriarhie înainte de a fi aprobate potrivit legii. De altfel, Ministerul încheie protocoale de colaborare cu fiecare cult.
Ce zice manualul
Profesorii ar trebui să își construiască discuțiile de la clasă pe abordarea din manuale. Astfel, ne-am uitat la câteva dintre manualele și programele școlare, disponibile online. Teme precum familia, sexualitatea, contracepția, avortul, divorțul sunt reluate din gimnaziu până în liceu, de către toate religiile.
Într-unul din manualele de clasa a VII-a pentru cultul romano-catolic de limba română, cele mai multe dintre aceste subiecte sunt reunite în capitolul „Respectul față de trup și chemarea la curăție”. Contracepția este descrisă ca fiind „imorală”, iar elevilor li se explică că „reglementarea nașterilor este permisă numai prin metode numite naturale”. Manualul nu discută însă rolul contracepției în prevenirea sarcinilor nedorite sau a unor infecții cu transmitere sexuală.
Și avortul este una dintre temele care revin constant în manuale. În clasa a VII-a, acesta este definit drept „întreruperea vieții unui copil nenăscut”, iar manualul afirmă că „nicio situație și niciun motiv nu justifică săvârșirea acestui păcat”. Tema este reluată și în manualele de clasa a XI-a pentru cultul ortodox, în lecția „Problemele familiei de astăzi”, unde avortul este descris drept „ucidere de prunci”.
Manualele nu abordează situații precum sarcinile rezultate în urma unui viol, cazurile în care viața femeii însărcinate este pusă în pericol, malformațiile fetale grave și nici cadrul legal în care avortul este permis în România.
„Instituțiile de învățământ ar trebui să se asigure că în timpul acestei materii (n.r. religia), ca în cadrul oricărei alteia, nu sunt promovate informații greșite din punct de vedere medical sau care contribuie la o societate în care femeile se confruntă cu stigmă, discriminare și violență”, explică Cristina Praz, senior expert în comunicare strategică și egalitate de gen la Centrul FILIA.
Chiar și divorțul este catalogat drept imoral și încadrat la „Problemele familiei de astăzi”, accentul fiind pus pe destrămarea familiei.
În ceea ce privește comunitatea LGBTQIA+, ea este privită doar prin perspectiva „homosexualității” și a „lesbianismului”, realitățile persoanelor queer fiind numite „manifestări nefirești ale sexualității”. În aceeași lecție, căsătoria este definită drept „monogamă, heterosexuală și binecuvântată” și se menționează că familia și societatea trebuie să ajute persoanele queer „să trăiască în curățenie”.
Laura Sgârcitu, fondatoarea grupului civic Părinți pentru Drepturi Egale, explică faptul că stigma prezentă la ora de religie nu rămâne la clasă, ci ajunge în familie. „Un părinte care aude ani la rând că homosexualitatea este păcat, rușine sau abatere poate trăi realitatea copilului LGBTQAI+ ca pe o amenințare la adresa familiei, reputației sau credinței”, explică Laura.
Sgârcitu mai spune că nu a cunoaște ce spune o religie sau alta despre homosexualitate este problematic, ci ca acea doctrină să fie transmisă ca adevăr, iar „prezentarea acelui copil ca anormal, nefiresc face ca hărțuirea, bullying-ul și excluderea să pară justificate. În acel moment nu mai predăm doar religie. Îi învățăm pe copii o ierarhie a demnității umane”.
Psihoterapeuta Oana Doruș consideră că problema principală în felul în care este acum structurată materia este că exclude minorități și feluri diferite de a gândi.
„Cred că e de puțin ajutor pentru o societate pe care o vrem un pic mai deschisă și mai tolerantă, mai iertătoare, mai incluzivă, și în care oamenii să colaboreze mai mult”, spune Doruș.
Foto: Copertele unor manuale de clasa întâi
Programa pe baza căreia sunt create manualele
Profesorul Gabriel Răducanu, fost profesor de religie ortodoxă timp de 6 șase ani, actual învățător, explică cum, deși programa școlară conține formulări generale, oferă posibilitatea de a introduce subiectele sensibile, care am văzut că se regăsesc în manuale.
„Dacă chiar vrei, ai destule portițe prin care poți introduce discuția”, spune el.
Școala9 a analizat programele școlare de la disciplina religie ortodoxă, fiind religia predată majoritar în școli. În clasele primare, programa pune accent pe învățarea unor reguli de comportament moral și semnificația anumitor sărbători religioase. În clasa a IV-a, elevii învață despre „Iubirea, poruncă dată de Domnul Iisus Hristos”, „Familia și împlinirea poruncii iubirii”, în gimnaziu apar teme precum „Prima familie: Adam și Eva”, „Iubirea, temeiul vieții”, „darul vieții”, iar în liceu, programa prevede teme ca „Familia creștină azi”, „Rolul tinerilor în apărarea vieții (combaterea violenței, a suicidului, a eutanasiei şi a degradării demnității umane)”, „Pericolul drogurilor”, „Tineretul şi mass-media”, „Tinerii și viața intimă”.
Aceleași programe și manuale, profesori diferiți
„Prin design și prin modul în care a fost concepută încă din anii '90 și implementată de atunci ea este ca un vehicul de îndoctrinare. Obiectivul orei de religie este de a scoate viitori credincioși ortodocși, catolici, protestanți etc.”, spune Toma Pătrașcu, președintele Asociației Secular-Umaniste din România (ASUR), organizație care promovează gândirea critică și ideea ca statul să fie separat de cultele religioase.
El compară relația dintre stat și cultele religioase în școli cu situația în care unor branduri de băuturi răcoritoare li s-ar permite să-și promoveze produsele timp de 13 ani pentru a-și forma „o clientelă pe viață”.
Dar între programă, manual și ceea ce ajunge efectiv la elev se află profesorul. Iar aceeași temă poate ajunge să fie discutată foarte diferit de la o clasă la alta.
Daiana*, 22 ani, a învățat la un liceu teologic, deși ea și-ar fi dorit să studieze bio-chimie la un liceu din orașul ei de provincie. Se descrie mai degrabă o persoană agnostică, adică e de părere că existența sau inexistența lui Dumnezeu nu poate fi dovedită științific vreodată. De multe ori, era mai interesată de întrebări și dezbateri cu profesorii, iar discuțiile începute la ore continuau adesea și după ce suna clopoțelul.
La una dintre ore, i-a întrebat pe doi dintre profesorii ei ce ar trebui să facă o fată care rămâne însărcinată în urma unui viol și se teme că, după naștere, va vedea în copil chipul agresorului.
Această întrebare avea să ducă la cea mai lungă dezbatere din timpul liceului, povestește tânăra.
„Nu putem să susținem avortul din punct de vedere bisericesc”, își amintește că au răspuns ambii profesori, dar au continuat să argumenteze diferit.
Unul a susținut categoric că femeia trebuie să nască copilul indiferent de circumstanțe. Celălalt a avut o altă abordare: „Dacă femeia simte că nu ar putea privi copilul fără să își amintească de agresor și nu ar putea avea grijă de el, ce sens mai are să aduci un suflet chinuit pe lume?”.
Pentru Răducanu, tocmai profesorul poate face diferența în astfel de situații. El crede că experiențele controversate ajung mai ușor să se viralizeze, deși nu sunt reprezentative pentru toți profesorii de religie.
„Sunt și oameni foarte buni care chiar ajută numai printr-o conversație”, mai spune el.
Cum modelează ora de religie emoțiile
Psihoterapeuta Oana Doruș crede că, atunci când ține cont de nevoile elevilor, ora de religie poate fi mai mult decât o materie în care aceștia acumulează cunoștințe. Poate deveni și un spațiu în care să-și înțeleagă și să-și regleze emoțiile, „prin felul în care putem să vorbim despre ce simțim, ce credem, ce perspective avem. Poate să apară sentimentul de sens, de coerență, de speranță”.
Pentru Cristina*, însă, ora de religie a avut efectul opus. Fosta elevă ne-a povestit pe Reddit că unele dintre credințele învățate de la profesoara de religie din gimnaziu au continuat să o urmărească și mai târziu: „Eu până recent căram multă vină după mine. O vină care mă urmărea zile întregi. O vină că păcătuiesc [...]. Am trăit cu frica că poate mor și nu ajung să mă spovedesc, așa că, ar trebui să fac tot posibilul să ajung măcar în purgatoriu. Am trăit și încă o fac, câteodată, punând presiune pe mine sa fiu perfectă”.
Psihoterapeuta explică faptul că rușinea sau vinovăția pot fi accentuate atunci când profesorul nu ține cont de bagajul emoțional cu care elevul vine la școală.
„Dacă se mai adaugă stigmă, păreri nesolicitate și păreri din acelea care nu sunt tolerante, ci mai degrabă acuzatoare, stările se pot adânci - de neputință, de neînțelegere, de neacceptare, respingere”, mai spune Doruș.
De aceea, adaugă ea, contează și felul în care profesorul construiește discuțiile de la clasă. Ora poate lăsa loc explorării unor perspective și credințe diferite sau poate rămâne într-o zonă dogmatică, în care elevilor li se spune cum „ar trebui” să fie lucrurile.
Felul în care copiii înțeleg binele și răul se schimbă, de asemenea, odată cu vârsta, explică psihoterapeuta. În primii ani, ei se orientează mai ales după adulții din jur și după felul în care aceștia definesc ce este bine și ce este rău. În adolescență, încep să-și construiască propriile principii și să privească mai critic regulile și valorile primite de la ceilalți.
1/7
