Când a intrat în învățământ, acum un sfert de secol, Nicoleta Beliciu și-a promis că, pe oriunde o vor purta pașii, va lăsa mereu ceva frumos în urma ei. „În orice școală am funcționat, am plantat”, a spus ea la podcastul Școala9 pe tema educației de mediu, din 14 mai, la Rezidența9 din București.
A învățat să aibă grijă de mediu fără să pună o etichetă lucrurilor învățate la școală și acasă. A plantat în curtea școlii nici nu-și amintește de câte ori, în grădina bunicilor era mai tot timpul și nu lipsea niciodată de la activitățile de la școală când mergea cu clasa să strângă gunoaie. De 25 de ani, e rândul ei să le vorbească propriilor elevi, ca profă de geografie la o școală din București, despre spații verzi, copaci, frunze de dud și viermi de mătase, despre schimbări climatice și efectele care ne ating indiferent în ce colț al lumii suntem.
Tot la ora de geografie a înțeles și Alexandra Miron că lumea e mai mare și se întinde dincolo de familia și grupurile ei de prieteni și colegi. Cercetătoare și cofondatoarea Platformei Tinerilor pentru Sustenabilitate, ONG care urmărește creșterea implicării tinerilor în probleme de mediu, Alexandra a fost reprezentanta tinerilor din România la Conferințele ONU privind Schimbările Climatice la ultimele trei ediții.
S-a născut la mare și a simțit dintotdeauna că plajele și apa trebuie să rămână curate.
„Poate că atunci când ești conștient, nu mai poți să fii ignorant la anumite chestiuni. Pentru noi era destul de clar de ce facem lucrurile și de ce vrem să avem grijă de natură. Dar poate pentru mulți dintre tinerii din România nu este atât de clar și poate nici nu este la îndemână și poate că nevoile sunt altele”, a spus Alexandra.
Săptămâna verde s-a blocat (și) la bani
„Introducerea programului Săptămâna Verde a contat foarte mult”, a spus Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE).
Programul Săptămâna verde a apărut acum patru ani și a fost o inițiativă a fostului președinte Klaus Iohannis. Inițiativa face parte din Strategia națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 și Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030.
La un an după implementarea Săptămânii verzi, profesori și directori de școli au cerut ministerului să scoată programul din curriculă, invocând motive legate de banii necesari pentru a organiza activități cu copiii, birocrația de raportare și fragmentarea programei.
Programul Săptămâna verde nu a primit finanțare în 2025, iar școlilor li s-a spus să folosească banii rămași din 2024 - dacă au rămas.
Administrația Fondului pentru Mediu a alocat 100 de milioane de lei pentru acest program, care trebuia să susțină, printre altele, excursii tematice, ateliere, competiții ecologice, amenajarea de minigrădini și formarea profesorilor în educație climatică. Fiecare elev a primit 34 de lei pentru doi ani în bugetul din 2024, arată un calcul făcut de publicația Green Report. Școlile care nu au aplicat în 2024 pentru Săptămâna verde sau au cheltuit deja toți banii au rămas fără sprijin financiar.
„Credeți-ne că nu a fost ușor”, a spus Bogdan Cristescu despre obținerea acestor bani. Nici partea birocratică nu a fost floare la ureche pentru profesori, a completat Nicoleta Beliciu.
În Săptămâna verde, profesoara i-a dus pe elevi la grădina botanică, a construit în curtea școlii un foișor și o mică grădină. La etajul al doilea, a amenajat, la inițiativa consilierului școlar, un colț verde pentru copiii cu CES, unde aceștia să se retragă după orele mai dificile. A făcut cu ei ateliere pentru determinarea pH-ului apei, ateliere de recondiționat textile și întâlniri în care s-au jucat în curtea școlii identificând tipuri de plante.
I-a fost dificil să scrie proiectele, dar „dacă nu încerci, nu ai de unde să știi care va fi rezultatul”.
Îi place să organizeze activități în Săptămâna verde și în Săptămâna altfel, însă spune că e nevoie de timp, pasiune, răbdare și implicare pentru asta. Satisfacția e mare când îi vede pe copii pasionați și interesați de ce-i învață și sunt mai ales încântați când fac lucruri practice și când simt că aduc o contribuție, cât de mică, la ceva.
Partea dificilă apare mai degrabă când implică cheltuieli suplimentare din partea părinților. Sau când implică cheltuieli, punct. Mai ales acum, în lipsa fondurilor.
„Înseamnă mare lucru. De la nimic structurat la o săptămână cap-coadă, este un pas important”, a spus, despre Săptămâna verde, și Ioana Cosânzeana, de la Viitor Plus, ONG care dezvoltă proiecte de protecție a mediului, educație ecologică și antreprenoriat social.
Viitor Plus a creat un ghid gratuit pentru Săptămâna verde cu idei de activități de la grădiniță până la liceu, a pregătit profesori și le-a oferit materiale necesare.
„Pentru noi, ONG-urile din domeniul de sustenabilitate sau protecția mediului, este o oportunitate să sprijinim formarea tinerilor, copiilor, în direcția aceasta, a grijii față de mediu. Când avem grijă de natură, avem grijă de noi și de sănătatea noastră”, a spus Ioana Cosânzeana. În lipsa implicării statului, frâiele au fost preluate de inițiativele civice.
Un raport al Institutului de Științe ale Educației de anul trecut a arătat că:
- 79% dintre profesori consideră că programul aduce beneficii reale;
- profesorii se simt „destul de pregătiți”, dar mai puțin de 10% dintre ei au participat la activități de formare specifice;
- 60% dintre profesori au observat schimbări de comportament la elevi, de exemplu, sortează deșeurile și economisesc resurse;
- birocrația e încă balaurul programului, iar fondurile sunt insuficiente;
- mulți părinți și elevi tratează Săptămâna verde ca pe o vacanță, așa că profesorii spun că există și o rată de absenteism, nemenționată în ce procent;
- cele mai multe activități au însemnat vizionarea de documentare (75%), lecțiile în natură (70%) și dezbaterile (58%).
Vocea tinerilor la masă
Dincolo de aceste cifre, Bogdan Cristescu este de părere că lucrurile sunt, totuși, pe drumul cel bun, chiar dacă se mișcă mai încet. Și au fost puse pe traseul corect încă dinainte de Strategia națională privind educația de mediu și schimbările climatice. La clasele mici, de exemplu, matematica nu e doar matematică, ci e matematică și explorarea mediului. Întrebările și exercițiile din evaluări sunt toate contextualizate și au legătură cu știința și comportamentele și atitudinile față de mediul înconjurător. Avem și opționale diverse în școli și licee și comunități în școli care s-au construit în jurul ONG-urilor pentru mediu.
„Sigur, ne-am dorit să mutăm munți. Dar dacă am făcut cel mai mult pe care îl puteam noi face cu resursele pe care le avem, deja e un lucru bun”, a spus directorul CNCE.
Platforma Tinerilor pentru Sustenabilitate i-a întrebat, acum doi ani, pe elevi ce părere au despre strategia privind schimbările climatice. A reieșit că sunt îngrijorați de ce se întâmplă cu lumea și se întreabă ce pot face ei mai bine, individual, având în vedere că nu prea învață la școală despre asta.
„Ei consideră că Săptămâna verde este foarte bine să fie, doar că nu se întâmplă în practică oriunde. Avem în jur de 63% dintre ei care nu au auzit neapărat (de educația de mediu la școală, n.r.)”, a spus Alexandra Miron.
- Aproape 70% dintre tinerii generației Z sunt preocupați de problemele de mediu. Cam tot atâția cred că statul nu face nimic ca să le rezolve.
- Mai mult de jumătate dintre copii consideră că nu învață la școală suficient de multe despre schimbările climatice și problemele de mediu, potrivit unei cercetări Salvați Copiii. Și mai mulți sunt îngrijorați de calitatea aerului, de defrișare, poluare, schimbări climatice și risipa alimentară.
- Toate grijile astea provoacă anxietate climatică, o îngrijorare puternică pe care o resimțim când vine vorba de viitorul nostru în contextul crizei climatice. Terapeuta Alexandra Brînzac spunea, în episodul despre climă din proiectul Snoop Educativ, că în spatele emoțiilor se află „o jale colectivă pentru natură și pentru lumea care dispare”.
În plus, tinerii au nevoie de un spațiu real de a-și oferi feedback-ul lor constructiv cu privire la temele care-i privesc. „Școala este uneori un spațiu în care vocea ta nu este neapărat cea mai ascultată ca elev, tânăr, student”, a punctat Alexandra, care spune că e cu atât mai necesar ca autoritățile publice să amplifice mesajul că vocea tinerilor contează și că au dreptul să ceară lucruri pentru nevoile lor.
De-asta, Nicoleta Beliciu îi tratează pe elevi ca pe partenerii ei la clasă. „Noi tot timpul îi întrebăm”.
Educație de mediu sau educație cu de toate?
E adevărat că, dincolo de Săptămâna verde, avem proiecte pentru școli verzi, inițiative ale ONG-urilor, o bibliotecă digitală cu resurse pentru mediu, opționale de mediu - destul de nepopulare și despre care Ministerul Educației nu strânge date.
Dar ajung informațiile unde trebuie?
Ce a simțit Alexandra Miron de multe ori în tinerii pe care i-a cunoscut este că educația de mediu și schimbările climatice le par niște concepte ce trebuie tratate diferit de materiile pe care le învață deja, în mod tradițional, la școală. Că sunt out of reach, niște „tehnicalități”.
Or, ar trebui să fie închegate în toate lucrurile pe care le facem, mediu și schimbări climatice înseamnă mult mai mult: sănătate publică, agricultură. Nu putem să separăm și să zicem, a, am plantat un copac, ok, foarte bine, atunci mă duc să fac alte lucruri. Cred că și societatea are un mare rol aici, de a închega astfel de subiecte și a face acest lucru să fie un pic mai trendy, un pic mai popular - Alexandra Miron, cofondatoarea Platformei Tinerilor pentru Sustenabilitate
Și comunicarea e, de multe ori, deficitară, crede ea. Autoritățile trebuie să meargă mai mult și mai des către oameni, ca educația de mediu să nu mai rămână în bula ONG-urilor și a celor interesați de schimbări climatice. „Trebuie să fim acolo unde sunt cetățenii și tinerii și copiii”, a spus Alexandra.
„Nu trebuie să-ți dea cineva 50 de bani neapărat ca să poți să înțelegi că este un win pentru tine și pentru comunitatea ta și cum acțiunile tale au un sens și un rezultat la un moment dat. Cred că trebuie să fie promovată acțiunea, promovată informația corectă și de unde să ne informăm”, a explicat tânăra.
E cu atât mai greu în comunitățile vulnerabile, unde mesajul ajunge - dacă ajunge -, fragmentat, puțin sau complet neadaptat situației în care este comunitatea respectivă, a spus Alexandra. O pliere a inițiativelor pe realitatea din teren este esențială.
„Observăm că ei își doresc foarte mult să facă lucruri utile, adică munca lor să aducă un rezultat. Asta le dă încredere și, mai mult decât atât, îi ajută să-și dezvolte niște competențe care mai târziu o să-i ajute și la facultate și într-un loc de muncă. Un lucru pe care îl consider foarte important este învățăm, dar hai să punem și în practică, nu numai în Săptămâna verde, ci în fiecare zi”, a adăugat și Ioana. Plus că, deși ONG-urile de mediu sunt primele care sar să sprijine cu orice pot în activitățile care țin de educația de mediu, e tot mai greu să se împartă între atâtea școli când toate organizează activități fix în aceeași săptămână, de obicei înainte de o vacanță, a remarcat Ioana Cosânzeana.
E important, însă, înainte de toate, să existe o relație strânsă între școală și familie, „în beneficiul copilului”. Problema e că de multe ori, lucrurile se opresc la bani, a spus Nicoleta Beliciu. Sau la dificultatea de a vorbi elevilor despre lucruri care, poate, îi depășesc, pentru că nu au nici expertiza pe educație de mediu necesară, nici timpul și energia să pregătească materiale și pe acest subiect.
Este suficient?
Dascălii au nevoie și ei de sprijin, și o variantă ar putea fi, crede profesoara, copredarea. Adică un expert să vină alături de profesor la clasă și să susțină împreună orele, fie că e vorba de opționalele de mediu, fie de o activitate în Săptămâna verde. E nevoie și ca profesorii să se coordoneze între ei, a mai adăugat Nicoleta Beliciu, pentru că nu doar profesorul de geografie poate vorbi despre educație de mediu și climatică, ci și cel de fizică, chimie, română, istorie.
Adică, musai o abordare interdisciplinară, așa cum spuneau și profesoarele Corina Puișor și Laura Sălcudean, cu care a stat de vorbă Școala9: educația de mediu nu trebuie să fie doar în Săptămâna verde, ci tot timpul. Despre cum competențele de mediu și climă ar trebui incluse în programa fiecărui dascăl vorbesc și elevii, care cred că de cele mai multe ori, Săptămâna verde devine doar o săptămână fără școală. Acolo unde a ajuns programul.
Ioana Cosânzeana a arătat că lucrurile se pot mișca și prin puterea exemplului, iar dacă tot vorbim despre ce nu se face, să încercăm să vorbim mai mult despre ce se face și să promovăm oamenii „care fac”. Inclusiv pe cei din comunitățile mici, locale. „În sate se întâmplă niște lucruri extraordinare, și în orașe, și trebuie să găsim acești oameni care știu să facă lucruri de multe ori din nimic sau cu foarte puțin. Să împărtășim ce ne iese bine”, a spus ea. A dat exemplu localitatea Săcele, județul Brașov, o zonă dezavantajată, unde o școală a adus laolaltă părinți și copii. Adulții le-au arătat celor mici cum să folosească fructele, ciupercile și plantele medicinale pe care le culeg din pădure. „Valorificarea resurselor naturale”, a subliniat Alexandra.
E greu să cuantifici rezultatele dincolo de bugete și numere pe hârtie. Informația pe care elevii o învață la școală e bună, dar e doar baza pentru a construi comportamentele. Bogdan Cristescu a îndemnat să privim către lucrurile care par mici, dar care arată exact efectele educației de mediu: copiii care-i însoțesc pe părinți atunci când duc peturile la reciclat, copiii care pleacă cu plante din zona de grădină din Ikea. Ori cumpără semințe de legume și flori.
„Putem spune că săptămâna altfel poate să fie un prim pas spre schimbarea unui comportament”, a adăugat directorul CNCE.
Însă e dificil ca Săptămâna verde să producă impact, când nu știm exact care e scopul și ce activități să organizăm. Jurnalista Patricia Cîrtog a vorbit, în Școala9, cu profesori, elevi, părinți și educatori de mediu. Perspectivele lor au arătat că educația de mediu funcționează atunci când copiii și tinerii experimentează în natură și învață constant despre ea, nu doar cinci zile pe an.
