„De câte ori e nevoie să cazi până îți iese?“ Freestyle skate în România

Sigur ai văzut deja un tic-tac, un kickflip sau un no-hand pogo. Da, mă refer la skateboarding. Nici eu nu știam ce înseamnă mișcările astea în urmă cu aproape un an când treceam pe lângă Piața Revoluției din București și vedeam sportivi care se dădeau acolo. Am fost curioasă și am pornit să aflu mai multe despre comunitatea skateboarderilor din România. 

Când ne gândim la skateboarding, ne imaginăm fie un skatepark plin de tineri, fie un skater sau mai mulți care sar peste scări, alunecă pe balustrade și traversează orașul pe sunetul specific celor patru roți mici. 

Cel puțin asta îmi imaginam și eu până într-o zi, când, cu aparatul de fotografiat în mână, am început să fotografiez un grup de skateri de la Cartof (Memorialul Renașterii, oficial), unul dintre cele mai cunoscute spoturi (locuri de skate) din București. Mi-am dat seama repede atunci că îmi place energia de acolo, salturile, joaca și libertatea. Așa că am hotărât să cunosc și mai bine comunitatea.

Am început în București, unde i-am cunoscut pe cei de la SPOT Skatepark, singurul skatepark indoor din oraș, și am văzut alături de ei ce înseamnă efortul de a menține vie o comunitate și de a organiza evenimente dedicate skateboardingului, printre care și   o competiția internațională Bucharest Skate Open.

Acest skatepark s-a închis în ianuarie din lipsă de fonduri. Era un skatepark administrat de 4 skateri și a fost un loc important pentru comunitate, nu doar că era singurul indoor din București, dar și pentru evenimentele pe care le făceau. Pasionații de acolo vor să continue să organizeze evenimente de skate chiar și în afara acelui skatepark. Deci vor continua proiectul, dar sub alta formă. Adică vor face un fel de tic-tac. Sau supraviețuire. 

Există comunități de skateri și la Sibiu, Cluj și Baia Mare, strânse în jurul pasiunii și distracției fără de care skateboardingul nu ar fi skateboarding. La Sibiu am participat la prima ediție a concursului „How Hard Can You Pop”, la Cluj competiția „Trick It Up!” a ajuns la a șasea ediție, iar „Nova Open” de la Baia Mare marchează deja a zecea aniversare. Și încă mai există orașe, grupuri și comunități unde nu am ajuns, și unde skateboardingul este în plină dezvoltare.

În anul ăsta de mers cu aparatul la gât pe urmele pasionaților de skate, am cunoscut o comunitate care numără peste 100 de sportivi și am aflat despre rezultatele lor la competiții internaționale: primele trei poziții în clasamentul mondial de freestyle sunt ocupate de sportive din România, la categoria profesioniști, la fel și prima poziție în același clasament, la băieți. 

36 de ani de skate în România

În România, istoria skateboardingului a început după căderea comunismului. În anii ’90, accesul la echipament era limitat. Nu existau skate shop-uri, pasionații își construiau ei plăcile de skateboard. Dar acele prime roți pe trotuarele stricate ale orașelor libere aveau să traseze dezvoltarea din anii 2000. Atunci a fost momentul în care, în România, acest sport s-a născut cu adevărat, prin skatepark-uri, skate shop-uri, trick-uri pe scări și o comunitate tot mai activă și vizibilă în orașe.

Skateboardingul, însă, este mult mai variat decât am putea crede. De la tipul de suprafață pe care se practică, până la placa folosită și la stilul personal, există un univers întreg de explorat în acest sport, cum am aflat și eu în acest an de documentare. 

Există chiar o ramură în care pe lângă elementele tehnice, contează și felul în care ele se îmbină, muzica aleasă, o întreagă rutină artistică. Stilul ăsta se cheamă freestyle și se practică pe o suprafață plană, lipsită de obstacole. În cadrul rutinei, se folosesc mult mâinile, iar o bună parte din scheme se execută pe loc. Muzica leagă totul. 

România are deja rezultate pe scena de freestyle globală: în 2025, sportivii noștri au participat la US Open, campionatul de la Paderborn (Germania) și Campionatul Mondial din Germania, campionatul internațional din Tokyo, Bucharest Skate Open, Belgium Skate Open și Open German Championship.

Drumul către competițiile internaționale a fost deschis de Marius Constantin, primul skater profesionist de freestyle al României care a participat pentru întâia oară la un concurs în afara țării în 2012, la campionatul mondial de la Paderborn din Germania.

„Eu nu am avut alți skateri care să mă învețe”

Pe Marius l-am cunoscut anul trecut la Bucharest Skate Open, la final de vară. E din Slatina, unde a construit deja o comunitate faină. Vreo 20 de tineri de acolo îl numesc antrenor. 

La competiția de la București era mereu gata să ofere un sfat despre un trick oricui îl cerea, o indicație pentru următorul moment din concurs și glume bune la festivitatea de premiere. Marius era peste tot, inclusiv prezentator al concursului și participant.

„Pentru mine, skateboardingul, pe lângă bucuria imensă pe care mi-a adus-o, mi-a oferit și un scop. Eu nu am avut alți skateri care să mă învețe sau să mă ducă la competiții, așa că a trebuit, într-un fel, să creez singur aceste lucruri. Iar prin faptul că le-am creat, mi-am construit și acest scop”, spune Marius.

A tot acumulat experiență în freestyle și în timp a început să dea mai departe din tot ce a învățat. A devenit promotor și mentor pentru mulți dintre tinerii skateri.

Din participarea la competițiile din afară, Marius a învățat scheme noi, dar și cum se construiește o echipă puternică. A început să încarce pe YouTube tutoriale în limba română despre freestyle, vloguri de la competiții și mini-cursuri online.

„Știi, e funny când mulți mă numesc antrenor, eu nu am nicio hârtie la mână să ateste acest lucru, nici nu aș fi avut cum să o am deoarece skate-ul a fost recunoscut ca sport la noi în urmă cu 3 ani maxim, dar pot să înțeleg de ce lumea mă vede așa.”

„Dacă nu te distrezi dându-te pe skate, faci ceva greșit”

După ce skateboardingul a fost recunoscut și în România ca sport, Marius a început să lucreze la înființarea clubului sportiv în 2023, proces care a durat în jur de 8 luni de zile și care a implicat și câteva drumuri la București. „Nu a fost deloc ușor să fac clubul”, spune el. Dar, odată cu înființarea lui, Marius a reușit să atragă mai ușor suport financiar ca să ajute copiii pasionați de skate să ajungă la competiții, toate lecțiile fiind gratuite. Acum comunitatea are în jur de 20 de tineri și copii.

„Un factor extrem de important pentru care mai mulți copii ajung să se apuce de skate într-un anumit oraș, față de altele, este prezența skaterilor deja existenți și cât de sociabili și deschiși sunt aceștia să-și rupă din timp pentru a-i învăța pe alții. Fără acest tip de interacțiune nu pot fi construite comunități”, menționează Marius.

Mai departe, secretul e absența regulilor stricte. Freestyle-ul este însă și despre stilul fiecăruia. De aceea, de fiecare dată au în skatepark un boombox, pentru că muzica este un element extrem de important al freestyle-ului.

„Să nu vă gândiți că facem antrenamente intense, nu e cazul, ne dăm vara aproape zi de zi, dar nu de nevoie, ci de plăcere și ca să ne întâlnim cu toții acolo. Este vorba și despre comunitate. Distracția este cea mai mare. Dacă nu te distrezi dându-te pe skate, faci ceva greșit”, explică Marius.

Unii vor să ajungă la competiții și să facă performanță, pe când alții practică skateboardingul de plăcere și pentru a face mișcare. Ambele variante sunt încurajate. Printre lucrurile pe care le învață cei noi se numără și istoria skateboardingului, diferitele tipuri de ramuri și feluri de a te da care există în acest sport – aspecte pe care altfel le-ar învăța într-o perioadă mult mai lungă de timp.

„Cei noi învață repede multe lucruri din grup prin simplul fapt că stau pe lângă noi și ne întreabă. Sunt ca un burete efectiv, mai ales dacă sunt interesați de skate”, spune Marius.

Pe lângă relațiile de prietenie care apar inevitabil în jurul skateboardingului, copiii învață prin acest sport să accepte eșecul, pentru că un trick nu iese aproape niciodată din prima. E nevoie de săptămâni sau chiar luni de antrenament până când un skater reușește să execute un element.

„Putem spune că skateboardingul îmbrățișează eșecul și te ajută să îl înțelegi și să îl depășești: să cazi, să te ridici și să încerci din nou până când reușești.“

„Skate-ul a devenit parte din mine”

Carmen Ioniță (17 ani), freestyle skater la categoria profesioniști, care a ocupat poziția a doua în clasamentul mondial de freestyle skate feminin la finalul anului 2025, a început să se dea pe skate în 2020, la 11 ani, după ce l-a văzut pe Marius Constantin făcând trick-uri de freestyle într-o zonă din Slatina care nu era amenajată pentru skate.

Era vara și ieșise să se plimbe cu trotineta prin oraș, în perioada cu pandemia Covid, când încă se purtau măști în aer liber.

„M-a impresionat foarte mult lejeritatea cu care făcea toate trick-urile și faptul că totul părea atât de ușor”, spune Carmen.

Așa că a intrat în vorbă cu el și l-a rugat să îi arate cum se face un trick, cel mai ușor. Marius i-a arătat primul trick pe care l-a învățat și el la începuturile sale în lumea skateboardingului. După numai trei încercări, Carmen a și reușit să îl facă. La câteva zile după, și-a cumpărat prima ei placă de skate.

„De atunci, skate-ul a devenit parte din mine și am descoperit că freestyle-ul este stilul în care mă regăsesc cel mai mult. Pentru mine, skateboarding-ul a devenit un mod de viață.”

Prima dată am întâlnit-o pe Carmen la o competiție din București, la SPOT Skatepark. Purta niște blugi scurți, o bustieră albă și o pereche de adidași Vans SK8-Hi Mooneyes în picioare. Era într-un cerc cu încă trei skateri și dădeau cu toții niște kickflip-uri în același timp. Nu le-a ieșit din prima. Nici din a doua, dar parcă de la a treia încercare lucrurile au început să se lege. Râsetul lor și strigătele de încurajare se auzeau în tot skateparkul. 

Comunitatea de fete din skateboardingul românesc este mică, dar în creștere. La categoria de freestyle, sunt aproximativ 10 fete în toata țara. Carmen menționează că a avut norocul să se dezvolte într-un mediu în care antrenorul le-a tratat la fel ca pe băieți: aceleași antrenamente și aceeași disciplină, iar asta i-a dat curaj. 

„Vreau să arăt că se poate ajunge departe, indiferent de unde pornești. Mă bucură enorm când văd că inspir cât mai multe fete să urce pe placă și atunci îmi dau seama că am reușit în ceea ce mi-am propus”, adaugă ea.

A învățat să se bucure de fiecare etapă și de fiecare progres, iar rezultatele la freestyle au început să apară:

La competițiile internaționale a cunoscut oameni din toată lumea, skateri pasionați care au inspirat-o să își dorească mai mult.

„Fiecare competiție a fost o lecție și o motivație să îmi depășesc limitele”, adaugă Carmen.

Și în culisele succesului e foarte multă muncă, zi de zi. „Nu e vorba doar despre antrenamentele tehnice, ci și de pregătirea mentală, cum faci față presiunii, emoțiilor și greșelilor.”

Daniel Popescu (20 de ani) este freestyle skater la categoria profesioniști și numărul 1 în clasamentul mondial de freestyle skate masculin la final de 2025. Deja o legendă. Una care a căzut de foarte multe ori, la propriu. S-a ridicat de tot de atâtea ori.

„Să nu te dai bătut niciodată. Dacă o să cazi, aia e, nu e mare lucru. Te ridici și muncești pentru ce îți dorești”, spune el.

Pe Daniel l-am cunoscut anul trecut, la început de vară, la un contest organizat la SPOT Skatepark, skateparkul indoor din București care s-a închis între timp. Purta un tricou larg de la Vans, avea părul lung prins în coadă și dădea kickflip-uri, unul după altul, printre rampele skateparkului, prin umbrele și lumina de vară pe care geamurile mari le formau pe beton. De la Daniel am aflat, pentru prima dată, despre competițiile internaționale și despre cât de extins este, de fapt, skateboardingul.

Pasiune de la grădiniță

Daniel se dă pe skate de la 11 ani și de 8 ani practică freestyle-ul. A avut primul contact cu skateboardingul în perioada grădiniței, când se uita la desene animate unde apăreau și skateri. Pe atunci avea un skate cu roți din plastic, pe care se dădea din când în când. Pasiunea a venit mai târziu, după ce a mai crescut, odată cu accesul la internet, când a descoperit tutorialele de skate, trick-urile, comunitatea. Toate astea l-au făcut să strângă bani pentru primul său skateboard de freestyle profesional.

În 2019 a început să participe la competiții internaționale. Daniel povestește că, atunci când îți construiești o rutină, ai nevoie de o selecție de trick-uri și de elemente de legătură între ele pentru a fluidiza mișcarea. Apoi contează mult muzica, care, spune el, „poate să fie mai importantă decât trick-urile pe care le dai în competiție, pentru că o rutină legată frumos, cu trick-uri ușoare și conectate fluid, care se potrivește atât cu melodia, cât și cu ritmul tău, poate să puncteze mai mult decât o rutină cu trick-uri grele, dar fără legături între ele și executate pe o melodie care poate să fie prea rapidă sau prea înceată pentru stilul tău”. Și mai apoi, trebuie să exersezi fiecare element în parte, fiecare combinație de trick-uri, fiecare linie, până când reușești să execuți toată rutina cap-coadă.

Munca și pasiunea pe care le-a depus în acest sport au fost urmate de numeroase rezultate obținute la competițiile la care a participat de-a lungul timpului:

Deși rutina pe care skaterii o pregătesc pentru concursuri este exersată și repetată de nenumărate ori înainte de competiție, în timpul probelor, pot apărea și blocaje. Eva Grigore, freestyle skater la categoria profesioniști, clasată pe locul al treilea în clasamentul mondial de freestyle feminin în 2025, spune că în astfel de momente, e important să improvizezi și să găsești alt element pe care îl știi.

Eva face freestyle din 2021, de la 11 ani.

Atunci a văzut pe YouTube clipuri cu Sky Brown, una dintre cele mai talentate sportive din skateboardingul feminin și câștigătoare a medaliei de bronz la Jocurile Olimpice din 2020. La câteva luni după aceea, a primit cadou primul său skateboard.

„Finul meu mi-a dat un skate de street și am început să mă uit la tutorialele lui Marius Constantin, deoarece voiam să învăț să mă dau. Mi s-a părut foarte interesant freestyle-ul, așa că am comandat de la Nose and Tail (skateshop-ul lui Marius Constantin) un skate de freestyle”, spune Eva.

La finalul anului 2025, prin rezultatele obținute pe parcursul evoluției sale în skate, Eva a trecut la categoria de profesioniști în freestyle-ul mondial.

„Pentru mine, înseamnă foarte mult că sunt la pro și mă motivează să mă antrenez mai mult pentru a putea concura cu toate fetele talentate de la această categorie.“

A primit și prima ei placă de profesioniști, adaptată exact pentru stilul ei de skate. Placa este făcută de sponsorul ei, East Frisian (producător de plăci de skateboarding pentru freestyle din Germania).

„Diferența dintre placa pro și cea obișnuită ar fi că cea pro e mai specială, fiind făcută doar pentru tine. Adică e modelul perfect de placă pe care mă dau, având ce design am ales eu și ce formă de placă îmi place”, explică Eva.

O placă pro este o formă de recunoaștere în skateboarding și pentru că poate fi mai apoi reprodusă și cumpărată și de alți skateri sau de oricine altcineva, skater sau non-skater. Dar o placă pro vine la pachet și cu o mare responsabilitate.

„Va trebui să demonstrez că o merit și va trebui să fiu pregătită mult mai bine pentru viitoarele competiții”, spune Eva.

„Pentru mine este un pas destul de mare pentru că încă sunt la început, dar acest sport a început să fie mai bine promovat și în rândul fetelor, așa că, încet-încet, se dorește trecerea fetelor la pro, deoarece am început să fim mai multe”.

Presiunea competițiilor

Competițiile vin la pachet și cu un cost emoțional.

„Eu, la primul concurs, am pus mult prea multă presiune pe mine și emoțiile au luat controlul”, spune Ștefan Anghelina, freestyle skater la categoria amatori.

Dar a prins repede cultura skateboardingului, adică faptul că trebuie să se ridice de fiecare dată după ce cade, indiferent de cât de tare se izbește de asfalt. Această mentalitate i-a adus câteva premii la concursurile la care a participat:

„Mulți ar spune că skate-ul este mult mai mult decât un sport. Pentru unii înseamnă prieteni, familie, un job sau doar un hobby, dar, indiferent de cum vezi acest lucru, mereu ești binevenit să te dai pe skate, indiferent de nivel, culoarea pielii, vârstă sau orice altceva”, spune Ștefan. 

Sau ești binevenit să intri în „Game of Skate”.

Game of Skate este un tip de competiție în care, „înainte de toate, se face ori board-flip (rotire a skate-ului în aer), ori rock-paper-scissors (piatră, foarfecă, hârtie); cine câștigă obligă primul trick, celălalt trebuie să îl dea, iar dacă îl ratează primește S și se joacă până la S-K-A-T-E”, explică Ștefan. 

Ștefan a crescut văzându-l pe vărul său dându-se pe skate în București, pe strada din fața casei și, pentru că își dorea să petreacă mai mult timp cu el, a început și el să se dea. În timp, a ajuns să fie mai bun și, într-un final, skateboardingul l-a prins.

„Acum simt că devine o parte din mine.”

Îi place comunitatea, siguranța pe care i-o dă și lecțiile pe care le-a învățat de-a lungul anilor.

Una dintre aceste lecții a venit odată cu prima sa participare la o competiție internațională, anul trecut, în Germania. Deși a fost o experiență plină de emoții și de stres, a văzut că e capabil să călătorească departe de casă.

„În același timp, am realizat că trebuie să fiu modest și să dau tot ce pot, pentru că toți ceilalți au mulți ani de experiență în spate”, adaugă el.

Rhiana Grigore, freestyle skater la categoria profesioniști și numărul 1 în clasamentul mondial de freestyle skate feminin la final de 2025, spune că cel mai mult la freestyle îi place creativitatea pe care acest stil de skateboarding o implică. 

„La concursuri facem rutine pe muzică și, pentru mine, care iubesc muzica din tot sufletul, e perfect, pot să combin două lucruri care mă fac fericită”, spune ea.

Am văzut-o pe Rhiana pentru prima dată anul trecut, la Bucharest Skate Open, în timp ce își executa rutina de freestyle din cadrul competiției. Acolo am descoperit ce înseamnă un no-hand pogo.

Rhiana este din Slatina și face freestyle de 7 ani. A început când avea 11 ani. Era genul de copil care încerca toate sporturile: role, trotinetă, bicicletă, dansuri, karate și schi. De skate s-a lipit încă din primele zile de încercare, când deja a învățat câteva trick-uri.

„Marius a fost primul care mi-a zis că trebuie să-mi iau o placă. După o perioadă, mi-am strâns banii, jumătate eu, jumătate m-a ajutat tata, și mi-am luat placa. De atunci mă dau în continuu.”

Rhiana a participat deja la numeroase competiții internaționale în SUA, Canada, Japonia, Germania, Franța, Olanda și Suedia, printre altele. A cunoscut oameni noi, culturi noi, a trăit experiențe amuzante, dar și momente grele în care simțea că nu mai poate.

„Competițiile sunt și stresante, pentru că îmi doresc să fiu cea mai bună și să evoluez în continuu. Dar exact asta m-a motivat și m-a făcut să continui”, spune Rhiana.

A învățat, prin skate, să-și gestioneze emoțiile, să fie disciplinată și să muncească pentru ceea ce își dorește. „Am învățat ce înseamnă să ajuți și să fii ajutat, să fii apreciat pentru munca ta, să fii bun într-un anumit lucru.”

„O parte mare din tot ce știu vine de la comunitatea de skate și, în special, de la Marius”, adaugă Rhiana.

Iar Marius Constantin este mândru de scena de freestyle din România. „Suntem într-un punct foarte bun, recunoscuți la nivel mondial, având una dintre cele mai puternice echipe care aduce trofee pe bandă rulantă pentru România“, spune el.

„Tot ce ne mai trebuie acum este să se înființeze federația”, adaugă Marius. Acest lucru ar însemna că skateboardingul și cluburile sportive ar putea primi finanțare de la stat, iar federația ar putea, de asemenea, să desemneze sportivii care reprezintă România la Jocurile Olimpice.

„Dar mai avem ceva până când vom convinge firmele mari și federațiile să îl pună împreună cu street-ul, cum era în anii ’80, la egalitate, sau să fie introdus ca disciplină la Jocurile Olimpice”, spune el.

Dar au ei un plan: „Să atragem cât mai mulți copii să se apuce de freestyle, să îl promovăm mai bine și să încercăm să mergem în Brazilia, Portugalia, Germania și poate din nou în Japonia...”