Ești elev sau părinte al unui elev din București? Sau doar curios? Te invităm să cauți aici școala care te interesează și să vezi câte săli de pariuri sunt la distanță mai mică de 300 de metri.
Școala9 lansează un search bar pentru București unde oricine poate afla câte săli de jocuri există lângă o anumită școală. Pornim de azi o campanie media ca să înțelegem efectul asupra tinerilor al prezenței la fiecare pas și la fiecare click al păcănelelor. Din totalul sălilor de pariuri din Capitală, peste jumătate sunt la mai puțin de 300 de metri de unități de învățământ.
26.03.2026
de Raluca Cristea, Andreea Archip și Radu Mihai (analiză de date), Ilustrație: Nada ReeEști elev sau părinte al unui elev din București? Sau doar curios? Te invităm să cauți aici școala care te interesează și să vezi câte săli de pariuri sunt la distanță mai mică de 300 de metri.
De ce 300 de metri? În 2023, o inițiativă legislativă a USR interzicea aceste săli în preajma școlilor și locurilor de joacă care punea fix această limită, 3 minute de mers pe jos. Puteau fi 400 de metri sau 500. Cert este că experții și Organizația Mondială a Sănătății spun că accesul la un drog, că e el alcool, tutun, alte substanțe sau păcănelele, încurajează consumul. Inițiativa e blocată acum în Parlament, în timp afacerea cu păcănele își trăiește cei mai productivi ani.
Așadar, au trecut trei ani de când legea „fără păcănele lângă școli” e blocată în comisiile Parlamentului și mai sunt și alte inițiative legislative care bat pasul pe loc sau despre care experții spun că nu pot fi aplicate. În acest timp, sălile de jocuri sunt peste tot, online-ul e o junglă, nu știm câte persoane dependente avem și tratamentul adicțiilor pentru adolescenți este aproape inexistent.
O lege pune în sarcina autorităților locale autorizarea jocurilor de noroc și există deja localități, ca Dofteana din Bacău sau Zărnești din Brașov, unde s-a decis că nu mai vor păcănele pe raza lor. Deputatul USR Ovidiu Paraschivescu a făcut și o hartă care arată în timp real ce localități au luat o decizie legată de sălile de pariuri.
Ce înseamnă asta? Că vom avea localități unde populația nu va avea acces fizic la jocuri și altele unde copiii și adolescenții le vor avea sub ochi mereu, inclusiv în preajma școlilor lor.
De asemenea, au mai trecut de Senat două inițiative legislative legate de jocurile de noroc: una crește vârsta de acces în cazinouri de la 18 la 21 de ani și cealaltă interzice reclama la jocuri de noroc și păcănele în online între 6 dimineața și miezul nopții. Asta înseamnă că mai au de trecut și prin Camera Deputaților. Publicația Snoop a vorbit cu specialiști care spun că legea cu reclamele nici nu ar putea fi implementată în forma actuală.
Așadar avem inițiative, unele blocate, altele cu îndoieli că ar putea fi aplicate și o imensă problemă socială.
De aceea Școala9 a făcut o hartă a Bucureștiului care cartografiază toate sălile de jocuri și toate unitățile de învățământ preuniversitar din Capitală. Am calculat, apoi, distanțele dintre ele pentru a vedea cât de aproape ajunge industria de elevi. 300 de metri sunt parcurși în 3 minute la un pas lejer.
Am luat la pas câteva dintre pin-urile de pe hartă, ca să vedem cum arată realitatea din teren. Am pornit din Sectorul 3, de la intersecția bulevardelor Basarabia cu Nicolae Grigorescu.
La doar câteva minute de mers pe jos de Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” și de Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza”, am găsit patru operatori de jocuri de noroc. În fața unui WinBet, am stat de vorbă cu una dintre angajate.
Ne-a spus că și tinerii de „19-20-21” ani încep să apară mai ales după prânz, când vin și își cheltuie banii de buzunar. „Îmi e milă de părinți”, a adăugat ea. Deși lucrează acolo, spune că și-ar dori ca astfel de spații să fie închise, chiar dacă asta ar însemna să-și piardă locul de muncă.
Peste drum de WinBet am găsit o sală de jocuri Million. Iar vizavi de aceasta, Grădinița nr. 133, gard în gard cu un Las Vegas.
Ne-am continuat drumul spre Piața Delfinului, împânzită și ea de astfel de spații, la câteva sute de metri de școli. Școala Gimnazială nr. 51, de exemplu, are în proximitate MaxBet, Red Sevens și Gear Slot, toate la mai puțin de 300 de metri.
Am închis cercul cu o vizită la Școala Gimnazială Liberă Waldorf, de la Cișmigiu. Chiar peste drum de ea se află o agenție a Loteriei Române, cu slot machines, iar în capătul străzii, un SuperBet.
Pe hartă veți găsi trei tipuri de iconițe:
Pe baza hărții am creat și motorul de căutare prin care profesorii, părinții sau oricine este interesat poate căuta o școală și poate vedea câte săli de jocuri de noroc se află în apropierea ei.
Pentru colectarea datelor, am utilizat baza de date a școlilor disponibilă pe site-ul Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB) , de unde am preluat numele și adresele unităților de învățământ. În ceea ce privește locațiile sălilor de jocuri de noroc, am folosit un web scraper, un program automat de extragere a datelor, aplicat asupra Registrului Public al Mijloacelor de Joc (Clasa I), publicat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. Din setul de date rezultat am eliminat aparatele care nu mai sunt în exploatare, precum și locațiile duplicate.
Deoarece site-ul ISMB nu oferă coordonate geografice (latitudine și longitudine) pentru școli, ci doar adresele acestora, am creat un program care folosește Google Maps pentru a transforma adresele în coordonate geografice, astfel încât locațiile să poată fi reprezentate pe hartă. Acestea au fost apoi verificate manual pentru a reduce erorile programului.
După obținerea listelor cu coordonatele geografice atât pentru școli, cât și pentru locațiile de pariuri, am creat un soft ce utilizează serviciul openrouteservice, bazat pe OpenStreetMap, pentru a calcula distanța de mers pe jos dintre fiecare școală și fiecare locație de jocuri de noroc. Acest pas a permis identificarea locațiilor de jocuri de noroc aflate la mai puțin de 300 de metri de o unitate de învățământ.
Ești parte dintr-o redacție locală și vrei să vezi care e situația în localitatea, orașul sau județul tău, dar nu ai un jurnalist de date? Ți-l împrumutăm pe al nostru, gratuit, și preluăm apoi și noi articolul din publicația ta, ca să ajungă la nivel național. Scrie-ne și te ajutăm să folosești metodologia noastră!
Am pus pe hartă 751 de locații pentru jocuri de noroc din lista oficială a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și toate unitățile de învățământ preuniversitar din București, adică 772 în total.
Potrivit distanțelor calculate de Școala9, mai mult de jumătate dintre sălile de jocuri din Capitală sunt la mai puțin de 300 de metri de cel puțin o școală, adică 404 săli de jocuri (marcate cu roșu pe hartă).
Cu alte cuvinte, dacă legea propusă acum trei ani de USR ar intra în vigoare, sălile de jocuri din București s-ar înjumătăți.
36 de școli au săli de jocuri la mai puțin de 100 de metri distanță. 8 sunt chiar la mai puțin de 50 de metri. Cazul extrem este în Sectorul 1, acolo unde distanța dintre Școala Gimnazială „Liberă Waldorf” și o Loterie Română e de doar 3,6 metri.
Cea mai mare densitate de jocuri de noroc aflate în jurul unei școli se găsește în Sectorul 2, aproape de Obor. Școala Gimnazială nr. 307 are 6 săli de jocuri pe o rază de 300 de metri.
Grădinița „Paradisul Piticilor”, Școala Gimnazială nr. 309, Școala Primară „Spectrum” și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București au și ele câte patru săli de jocuri de noroc la mai puțin de 300 de metri distanță.
Sectorul 2 este sectorul cu cele mai multe săli de jocuri de noroc - 142, adică aproape 20% din totalul pe București. Este și cel mai mic sector ca suprafață - 32 de kilometri pătrați. Un calcul simplu arată că în Sectorul 2 există o sală de pariuri la fiecare 220 de metri pătrați.
30% din școlile din Sectorul 2 au în proximitate cel puțin o sală de jocuri de noroc - 42 din totalul de 142.
Sectorul 3 este al doilea la număr de săli (131 săli), fiind urmat de Sectoarele 4 și 6 (cu câte 127 fiecare), Sectorul 1 (116) și Sectorul 5 (105).
În ultimii patru ani, numărul aparatelor de joc autorizate a scăzut aproape la jumătate, de la circa 90.000 în 2022, la puțin sub 45.000 anul acesta, potrivit registrului ONJN. În București găsim cam 20% dintre ele, împărțite în 751 de puncte de lucru.
La nivel național, asta înseamnă aproximativ un aparat de joc la fiecare 420 de locuitori. În București, concentrația este aproape dublă: aproximativ un aparat la fiecare 210 locuitori.
Sală de jocuri lângă altă sală de jocuri, lângă un panou cu reclamă la jocuri de noroc, lângă amanet, lângă bancomat, lângă școală. Prezența lor a devenit aproape banală în Capitală.
Le vedem în drum spre muncă, când ieșim la plimbare, le vedem la influenceri și sportivi, până de curând, pe site-uri, în reclame luminoase și în pauzele dintre meciuri.
Iniţiat la finalul lui 2022 de deputaţii USR Diana Stoica şi Filip Havârneanu, proiectul propune interzicerea sălilor de jocuri de noroc la mai puțin de 300 de metri pietonali față de școli, licee și locuri de joacă. A reușit să treacă de Senat, dar e blocat în Camera Deputaților din martie 2023.
Pachetul de legi include mai multe măsuri: interzicerea sălilor de jocuri în apropierea școlilor și locurilor de joacă, eliminarea reclamelor stradale la jocuri de noroc și întărirea mecanismului de autoexcludere pentru persoanele dependente.
Proiectul de lege legat de distanța față de școli, ar fi, însă, „cel mai important” dintre toate, spune Diana Stoica. Doar că e rămas între comisii printr-un tertip de procedură.
„A fost, de fapt, o formă de a bloca legea. Pentru că tu în momentul în care îi dai șase comisii raportoare, o blochezi. Și dintre aceste șase comisii am reușit să o trec doar de două”, explică Diana Stoica.
Foto: Diana Stoica, deputată USR.
„Asta e creația statului”, mai crede ea. „Statul a dat excepții peste excepții, a stat în complicitate, a fost ok să încaseze bani prin această industrie, nu de la această industrie. A închis ochii, pur și simplu.”
Am întrebat și industria cum vede inițiativa care cere închiderea sălilor lângă școli. „Nu punem la îndoială buna-credință a inițiatorilor și nici legitimitatea preocupărilor exprimate, însă, în absența unor studii de impact riguroase, există riscul ca măsurile propuse să fie ineficiente, disproporționate sau chiar să producă efecte contrare celor urmărite”, a răspuns Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc - FEDBET, organizația care reprezintă 90% din piața de profil, pentru Școala9.
Într-adevăr, nu există studii de impact și cercetările despre consumul problematic și dependențe sunt făcute de ONG-uri în marea majoritate. Iar aceste studii arată că unu din patru liceeni spune că s-a jucat cel puțin o dată la jocuri de noroc și că cei mai mulți se apucă de jucat la 16 ani, adică înainte să fie legal.
De la Palatul Parlamentului, unde rămân îngropate în birocrație mai multe legi, și până la Colegiul „Coșbuc” din Capitală sunt doar 3,3 kilometri, dar par ani lumină. Ervin e elev acolo. În loc să își pună atenția pe Bacalaureatul pe care îl are la vară, mintea lui e absorbită de jocurile de noroc de care se lasă și apoi se reapucă. Când am vorbit cu el se autoexclusese din spațiile fizice, urma să se întâmple și din spațiul virtual. Dar între timp a avut o recădere.
A început să joace la 15 ani, în clasa a IX-a, când intra fără probleme în sălile de lângă liceul „Sadoveanu” unde învăța. „Nu era deloc securitate, nu era deloc poliție, oamenii ăia nu erau instruiți să verifice buletinul. Te vedeau cu puțină barbă, nu-ți mai cereau buletinul.” Astăzi, pe analiza de date realizată de Școala9 niciunul dintre licee nu figurează ca având săli la mai puțin de 300 de metri.
Ervin a rămas captiv în joc fiindcă prima dată când a intrat într-o sală de jocuri de noroc a câștigat la păcănele și a trăit „un sentiment de nedescris”. „Eram atât de fericit că vedeam că merg niște fructe, că primesc bani. Câștig bani eu singur fără să trebuiască să le cer alor mei! Mi s-a părut foarte șmecher!”
Blackjack, poker și pariuri sportive pe 20-30 de lei, la început, câștiguri de 200-300 de lei, în zilele cele mai bune.
Tinerii, în majoritate, nu pariază sume mari, dar asta nu îi ține neapărat în afara pericolelor. Cei mai mulți joacă între 10 și 50 de lei, „banii de buzunar”, arată studiile. Doar 5% dintre ei pun mai mult de 100 de lei.
Cei care joacă 10 lei, cât ar da pe o cafea, pot avea impresia că nu e mare lucru că fac asta. Apoi, când e suma mică, și părinții minimizează gravitatea actului, spune psihoterapeutului și psihiatrul Eugen Hriscu. „Părinții tind să vadă aceste probleme ca o chestie temporară, ca o chestiune de vârstă și tind să acopere aceste datorii. Acest comportament al părinților de a acoperi datoriile amplifică comportamentul adictiv, pentru că se creează o așteptare ca la următoarea pierdere să mai vină părintele.”
Foto: Eugen Hriscu, psihoterapeut și psihiatru.
Ervin e unul dintre minorii care joacă fără să fie protejați de legislație. În săli a fost lăsat mai mereu de angajați sau chiar și-a făcut un buletin fals, în online a intrat cu datele părinților. I s-a cerut doar fotografierea documentului, fără o verificare reală a identității, spune el, motiv pentru care consideră că ar trebui introduse metode de autentificare mai stricte.
25% dintre tineri spun că s-au jucat cel puțin o dată la jocuri de noroc. Asta arată datele cercetării „Betting on a better future”, care s-a uitat la modul în care adolescenții percep, întâlnesc și practică jocurile de noroc, realizată de Centrul de Studii în Idei Politice (CeSIP).
Raportul arată că debutul jocului are loc foarte devreme: aproape un sfert dintre respondenți (24%) spun că au început să joace înainte de 14 ani, iar vârful de inițiere apare la 16 ani pentru alți 25% dintre tineri.
În acest moment nu se știe exact câte persoane sunt dependente. Ultimul număr vehiculat public, o estimare făcută de industria de jocuri, este din 2016, când se spunea că sunt 100.000 de persoane, când industria avea alte dimensiuni și nu exista nici dezvoltarea din online de astăzi. Știm de la ONJN că 50.000 de persoane au trecut prin procesul de autoexcludere.
Specialiștii așteaptă un studiu național fundamentat științific, realizat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc care supraveghează piața.
Școala9 a întrebat și Poliția dacă în timpul acțiunilor de prevenire pe care le organizează constant pe lângă unitățile de învățământ au identificat minori în săli de jocuri. În 2023 au identificat un singur elev din județul Gorj care era în timpul orelor într-o sală de jocuri, în 2024 au găsit trei elevi în județul Gorj și anul trecut doi minori din Harghita. Când se întâmplă asta, de obicei minorii primesc avertisment și polițiștii semnalează ONJN cu privire la sălile care i-au primit pe minori și sunt pasibile de amenzi de până la 200.000 de lei.
Cercetătorii pun ascensiunea fenomenului și pe lipsa discuțiilor despre asta în școli. Ar trebui să plecăm de la „lucruri de bază despre pariuri”, așa cum sunt probabilitățile la matematică, din care copiii ar putea înțelege care sunt șansele reale ca ei să fie câștigătorii dintre atâția jucători, explică Bogdan Florian, expert în politici educaționale, implicat în cercetare.
Vlad Bujdei-Tebeica, coordonatorul cercetării, spune că instituția care implementează legea, adică Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, este și ea „fundamental vulnerabilă” și pune asta pe seama istoricului controversat al conducerii instituției, „în general oameni care au venit din industrie și care, vezi, domne, sunt cei care știu cel mai bine cum funcționează industria, iarăși în aceeași logică de extras resurse”.
Într-un interviu acordat publicației Școala9, Vlad Soare, actualul director ONJN, el însuși fost președinte al celei mai mari federații a industriei, răspunde acestor suspiciuni printr-o întrebare retorică: „Cine ar trebui să conducă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc? O persoană care nu are absolut nicio legătură și nu cunoaște deloc mecanismele și șmecheriile unei industrii sau o persoană care totuși are habar de ele?”.
Foto: Vlad-Cristian Soare, președinte al Oficiului Național pentru Jocurile de Noroc (ONJN) (sursa: Facebook).
Când vine vorba de argumentul industriei, inclusiv cel transmis publicației Școala9, și al unor voci politice că „industria aduce bani la bugetul de stat”, Vlad Soare spune că „nu a făcut nimeni niciun studiu ca să observe și care este costul social al acelor bani”.
Costul social înseamnă familii care își pierd banii, jucători care își pierd locurile de muncă, divorțează, se îmbolnăvesc. Nu știm oficial aceste costuri. De asemenea, ce efect are asupra populației, de orice vârstă, faptul că există săli de pariuri la orice pas, inclusiv în preajma școlilor?
Psihiatrul și psihoterapeutul Eugen Hriscu spune, bazându-se și pe cercetări internaționale, că accesul încurajează consumul, indiferent de substanța de care vorbim.
„Accesibilitatea creează consum. Deci, cu cât vor fi mai multe locații, cu atât se va juca mai mult! Cu cât locația este mai accesibilă, mai apropiată de locul unde se găsește populația țintă, populația țintă va juca mai mult!”, spune acesta care a și remarcat, în ultimii 2-3 ani, o explozie a numărului de cereri de tratament. Ajung la el persoane dependente de pariuri care au început când erau adolescenți, 14-15 ani. „Se simte, într-adevăr, așa cum se simțea la începutul anilor 2000 valul de heroină, cum s-a simțit la un moment dat valul de etnobotanice, cum s-a simțit valul de Xanax în populația de adolescenți. Și acum de vreo câțiva ani este un val foarte puternic de jocuri de noroc.”
Organizația Mondială a Sănătății recomandă, printre altele, restricții cu privire la accesul la aceste servicii, de la ore de funcționare la densitatea sălilor.
„Scăderea accesibilității este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem la dispoziție pentru limitarea efectelor negative asociate consumului de droguri legale. Celălalt este creșterea taxării. Argumentul industriei că dacă crește taxarea sau scade accesibilitatea, crește piața neagră de jocuri, nu se susține. Pentru că noi nu aveam o piață neagră de jocuri de noroc înainte. Sigur, existau jocurile de barbut și de zaruri, dar era extrem de redusă această pondere în populație. Nici nu se compară cu ce avem în momentul de față”, mai spune psihoterapeutul Eugen Hriscu.
Tratamentul pentru tineri este aproape inexistent în sistemul de stat. Tot industria este cea care sponsorizează în prezent prevenția și programe de tratament.
FEDBET a menționat într-un răspuns pentru Școala9 implicarea sa în prevenția și tratamentul persoanelor dependente, prin Asociația Joc Responsabil, susținută financiar de industrie, care oferă programe pentru asistența programelor care se confruntă cu dependența, inclusiv un serviciu de consiliere gratuită cu un psiholog. Critica adusă de-a lungul timpului acestui serviciu a fost tocmai conflictul de interese și faptul că industria nu are cu adevărat interesul de a reduce numărul de jucători.
Medicul Eugen Hriscu spune că deși este nevoie ca persoanele dependente să aibă parte de tratament, miza importantă este însă într-o prevenție făcută cu cap, adică nu „că vine cineva de la agenția antidrog și le spune adolescenților să nu jucați că e rău”.
Cel mai important lucru pe care îl putem face nu este tratament. E ca și cum ai spune cum putem să construim mai multe spitale de ortopedie pediatrică, pentru că copiii noștri tot cad în gropi și își rup picioarele. Cel mai bun lucru pe care îl poți face nu este să construiești spitale de psihiatrie pediatrică, cel mai bun lucru este să acoperi gropile, să nu mai cadă în ele. Pentru că adolescentul este încă o minte fragedă și el depinde foarte mult de mediul în care se dezvoltă.
Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala 9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.
Este absolvent de informatică, dar drumul lui s-a intersectat de multe ori cu jurnalismul. A scris pentru publicații precum Snoop, Libertatea, Decât o Revistă și Rock Monsters Romania. În timpul liber cântă la chitară şi citește cărți biografice sau de science-fiction.
Cu un stil care amintește de povești fermecate, dar cu rădăcini bine ancorate în realitate, Nada Ree creează ilustrații care educă, inspiră și conectează. Specializată în proiecte cu impact social, ea dă viață povestilor prin detalii care atrag atât mintea, cât și inima.
✉️ Colaborări: nadaree.illo@gmail.com
Suntem pe punctul de a lăsa în urmă al doilea an calendaristic al pandemiei. Criza sanitară a schimbat modul în care ne uităm la profesori, la munca lor și la rolul părinților în educație. Ne-am întrebat ce mai înseamnă să fii elev, când interacțiunile tale, de la învățare la joacă, sunt separate de un ecran. Am discutat din nou despre bugetul învățământului și despre salariile profesorilor, despre copiii fără acces la internet și părinții care au devenit profesori peste noapte, în casele lor. Fotoreporterii noștri Eli Driu, Dumitru Angelescu și Vlad Chirea au fost în toată țara și au surprins poze ale unui moment dintr-o viață. Au capturat în imagini vieți de elevi și părinți, de profesori și directori, viața școlii în alb și negru, în online și offline. Vă prezentăm anul lor în 15 fotografii. De fapt, și anul nostru.
Citește mai mult
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
