Zeci de tineri și tinere au umplut sala de la Librăria Humanitas din Centrul Vechi al Bucureștiului la începutul lunii septembrie. Au venit la prima conferință a clubului de lectură „The Rory Bookshelf”, organizată de elevele Bianca Mirică și Crina Dinu. Cele două tinere de 17 ani nu s-au așteptat ca primul lor eveniment, intitulat LitLegacy, să aibă un public atât de numeros.
Bianca și Crina sunt fanele unui serial care a marcat mulți tineri la începutul anilor 2000, dar care continuă să fie la fel de popular și azi - „Gilmore Girls”. Clubul de lectură înființat de cele două eleve pleacă de la lista de cărți citite de unul dintre personajele serialului, adolecenta Rory Gilmore, crescută într-un mic orășel din SUA de mama sa, Lorelai Gilmore.
Deși sunt din orașe diferite, Bianca din Ploiești, Crina din București, pe cele două adolescente le leagă multe lucruri. S-au întâlnit întâmplător online, pe un Zoom, într-o oră de consiliere pentru facultate. Vor să studieze la universități din străinătate: Crina, scrierea creativă, Bianca, jurnalismul, așa că au cerut ajutorul Juliei Boca pentru îndrumare. Julia, a cărei poveste a fost prezentată în trecut de Școala 9, a terminat ea însăși Colegiul de arte liberale exclusiv pentru fete Wellesley din SUA. S-a întors în România și și-a deschis propria firmă de consultanță.
„A fost ideea Juliei să ne pună într-o cameră separată pe meet. Ne-am dat seama că avem multe în comun”, povestesc cele două fete.
Atât Crina, cât și Bianca învață în licee cu profil real, mate-info, vor să meargă la facultate în străinătate, iubesc cititul, unul dintre scriitorii lor preferați este Oscar Wilde și amândurora le place serialul „Gilmore Girls”. La seria „Harry Potter” nu s-au înțeles: pe Crina asta a făcut-o să adore lectura, pe când pe Bianca nu prea au convins-o vrăjitorii.
Clubul lui Rory
Când au fondat clubul, în urmă cu vreo șase luni, nu s-au gândit că vor reuși să organizeze un eveniment fizic atât de curând. Întâlnirile lor au loc de obicei online, unde citesc și dezbat cărțile din lista de lecturi a lui Rory Gilmore. Postează des pe Instragram despre cărți și scriitori.
Serialul care a inspirat numele clubului lor de lectură urmărește viața lui Lorelai și a fiicei ei, Rory, care ajunge din adolescenta din primul sezon în absolventa de Yale din al șaptelea. Rory, care este crescută doar de Lorelai - personajul preferat al Crinei -, devenită mamă la 17 ani, iubește să citească, iar pe parcursul serialului este văzută citind 339 de cărți. Numărul lor a crescut la 408 odată cu lansarea unei miniserii ce continuă serialul original, „A Year in Life”.
„Gilmore Girls” este atât de popular, chiar și la 20 de ani de la primul episod, încât online au apărut reading challenges: câte cărți din lista lui Rory poți citi într-o viață?
Sfaturile unei poete: citiți orice vreți, nu ce vi se spune să citiți
La LitLegacy s-a vorbit mult despre literatura feministă, dar mai ales despre cum ar trebui să citim orice ne pică în mână și ne atrage, nu neapărat „ce trebuie”.
„Mie mi-a fost rușine să spun că nu mi-a plăcut «Madame Bovary» (de Gustave Flaubert, n.r.)”, a mărturisit Carla Boboc, una dintre invitatele la conferință.
În vârstă de 21 de ani, Carla este poetă, deși preferă să spună că „scrie poezii”. A terminat Facultatea de Limbi Străini, iar engleza a fost „singurul lucru la care m-am priceput, a rămas cu mine și am rezonat cu ea”.
Carla îndeamnă pe toată lumea să citească filosofie - consideră că este subapreciată. Îi sfătuiește pe tineri să citească nu doar ce li se spune că este important să citească, ci mai ales ce îi atinge pe ei sufletește: și autori clasici, și contemporani, pentru că volumele, fie ele romane sau de poezii, nu ar trebui judecate după aceleași criterii, crede Carla. Fiecare carte vine cu propriile valori și în fiecare găsești altceva.
Elizabeth Sagan este de acord cu Carla. Acum cu peste 200.000 de urmăritori pe Instagram, Elizabeth a devenit un influencer de carte în online, după ce a început să posteze fotografii și reels-uri despre uriașa sa colecție de volume, în special de literatură fantasy, cu vrăjitori, dragoni și prințese.
„Dragostea pentru literatură nu se face nici cu forța, nici cu rușinea”
Elizabeth a descoperit că îi place să citească în clasa a VII-a, odată cu primul volum din seria „Magyc”, de Angie Sage. Mărturisește că a atras-o coperta. Dar de-atunci, a citit tot ce i-a picat în mână.
În liceu însă, tatăl ei i-a spus că nu o să îi pună nimeni niciodată întrebări despre Harry Potter sau dragoni, așa că să treacă la „cărți mai serioase”.
Elizabeth Sagan
„În capul meu dintr-odată nu mai era nicio poveste pentru că nu mai citeam ficțiune, ci așa-zise cărți serioase”, a povestit Elizabeth adolescenților din sală.
„Dar dragostea pentru literatură nu se face nici cu forța, nici cu rușinea”, și-a dat ea seama mai târziu.
„Nu e o rușine să spui că ceva nu îți place sau că îți place un anumit tip de literatură considerat de alții ca fiind inferior, cum este literatura fantasy. Ar însemna să refuzi să vezi golurile pe care acel gen le umple”, a adăugat Elizabeth.
Îi plac și „Ion” de Liviu Rebreanu, și „Moromeții” de Marin Preda, dar și „Turnul întunecat”, „Yellow Face” și „Un elev capabil” de Stephen King.
Literatura „misogină” de la școală
Bianca și Crina, cele două fondatoare ale The Rory Bookshelf, spun că literatura obligatorie de la școală se bate în principii cu simțurile lor.
„Lectura obligatorie de la școală este misogină. Într-un stil vechi, cu o percepție josnică a autorilor față de femei”, descrie Crina. Dă exemplu romanul „Ion”, care e inclus în programa școlară pentru curentul realism, în care Rebreanu descrie scene de violență față de soția lui, Ana, cu care se căsătorește pentru că este bogată.
„Înțeleg însemnătatea operelor raportate la cultura și literatura românească. Și nu cred că trebuie să scoatem, cât să adăugăm. O parte însemnată din literatura studiată la școală abordează probleme într-o perspectivă arhaică și destul de demodată. Nici mie nu îmi place să citesc despre practici abuzive. Ar trebui să avem mai multe opere scrise de femei. Odată ce avem un spectru mai larg de opere studiate la școală, elevii își pot forma noi valori, opinii, păreri despre ce se întâmplă în jurul lor”, crede și Bianca.
Romanul „Ion”, de exemplu, l-ar înlocui cu „Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde, pentru că oferă perspective diverse despre viață și despre condiția umană. Oscar Wilde este, de altfel, unul dintre autorii preferați ai celor două tinere, iar „Portretul lui Dorian Gray” l-ar recomanda oricând oricui.
Mai citesc tinerii?
Un studiu recent a arătat că 35% dintre tinerii români nu au pus niciodată mâna pe o carte, iar 42% dintre ei citesc un text, dar nu înțeleg nimic din el, conform unei alte cercetări realizate de BRIO.
„Auzim și noi des asta, că tinerii nu mai citesc. Dar mi se pare că tinerii nu mai citesc în spații publice, nu că nu citesc. O să-i vezi în metrou pe telefon pentru că așa s-au schimbat vremurile”, spune Crina Dinu. Admite însă că poate fi și o lipsă de interes pentru cărți și preferă să se uite la un vlog, iar de vină este și părerea celor din jur, bullying-ul că „nu e cool să citești”.
„Este foarte posibil să-i vezi însă că citesc pe telefon, în metrou, o carte în format pdf.”, o completează Bianca. Ea însăși face asta uneori.
Câteva recomandări de cărți
Le-am rugat pe Bianca, Elizabeth și Carla să ne recomande câteva cărți ce au în centrul lor tema educației.
Poeta Carla Boboc ne-a recomandat două volume:
„Existențialismul este un umanism”, de Jean-Paul Sartre
Jean-Paul Sartre a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor, jurnalist și militant social. „Existențialismul este un umanism” este o stenogramă (text înregistrat prin stenografie, n.r.), publicată în 1946, foarte puțin retușată de autor, a unei conferințe ținute de acesta la Paris în octombrie 1945.
„Feminismul este pentru toată lumea”, de Bell Hooks
Bell Hooks a fost o autoare americană, teoreticiană, educatoare și critic social. Este cunoscută în special pentru scrierile ei despre rasă, feminism și clasă. În cartea „Feminismul este pentru toată lumea”, și-a propus să explice feminismul pe înțelesul tuturor, subliniind faptul că ar trebui să ajungă la femeile de toate rasele și clasele.
Elizabeth Sagan a adăugat la listă:
„Educated”, de Tara Westover
Tara Westover este o autoare și eseistă americană. Memoriile ei, „Educated”, au ajuns pe locul întâi pe lista de bestselleruri ale „The New York Times”.
„La șaisprezece ani, pentru a scăpa de radicalismul tatălui ei și de un frate mai mare violent, Tara a plecat de acasă. Ceea ce a urmat a fost o luptă pentru auto inventare, o călătorie care ajunge în centrul a ceea ce este o educație și a ceea ce oferă ea: perspectiva de a-și vedea viața cu alți ochi și voința de a o schimba”, se arată în sinopsisul cărții.
„The Hate U Give”(„Ura cu care lovești”), de Angie Thomas
Angie Thomas este o autoare premiată. Romanul ei de debut, „The Hate U Give”, a început ca un proiect în facultate și mai târziu a ajuns în lista de bestselleruri din „The New York Times”. „The Hate U Give” a fost adaptat într-un film apreciat de critici din Fox 2000, cu Amandla Stenberg în rol principal și regizat de George Tillman, Jr.
Din sinopsis: „Starr Carter este o adolescentă de 16 ani care se mișcă între două lumi: cartierul sărac în care locuiește și liceul cu pretenții pe care-l frecventează în suburbii. Echilibrul instabil în care se află aceste lumi se spulberă în clipa când Starr este martora la împușcarea mortală de către un polițist a celui mai bun prieten al ei din copilărie, Khalil, care nu avea nicio armă asupra lui.”
Bianca ne sfătuiește să citim „Eu sunt Malala”, de Malala Yousafzai „un exemplu foarte bun de carte care promovează educația”. Este povestea unei fete care a luptat pentru dreptul la educație al femeilor din Pakistan și pentru asta, a fost împușcată în cap de talibani. Malala este cea mai tânără persoană nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace.
