Au venit cardurile într-un zumzet și într-o agitație internă din școli, când încă nu s-a încheiat povestea cu tichetele sociale, dar lasă, bine că au venit. Nealimentate încă. Se pare că se vor alimenta când toate vor fi distribuite beneficiarilor. Deci, să ne mișcăm repede cu preluarea lor, pentru că toți așteaptă după unul, la o adică.
Ce poți face cu acest card pe care ai o sumă virtuală de bani, așadar?
Există o reglementare legislativă, care aparent clarifică lucrurile. Să o luăm de la cei care primesc puțin. Personalul nedidactic, cel care primește pe card contravaloarea a 500 de lei, poate, mai întâi, accesa de acești bani „cursuri de pregătire profesională, pentru a asigura desfășurarea, în condiții calitative cât mai bune, a activităților educaționale derulate în unitățile de învățământ de stat”. Aparent, lucrurile stau bine. Dar, ne întrebăm noi, ce fel de cursuri poate accesa? Doamna care se ocupă de curățenie, de exemplu, la ce curs s-ar putea înscrie, care să constituie pentru ea pregătire profesională prin care să-și dezvolte competențele în sprijinul unor activități educaționale optime? Dar muncitorul de întreținere? Sau portarul? Bine, a doua categorie de oportunități care li se pun la dispoziție sunt „Alte cheltuieli necesare desfășurate în sprijinul activității educaționale”. Oare ce intră aici, pentru cei amintiți mai sus? Vorbim despre categorii profesionale cu salarii de mizerie, din care nu își pot întreține decent familiile sau pe ei înșiși. Oamenii aceștia avea nevoie de niște compensații salariale, de bani efectiv pentru mâncare, haine, cheltuieli de întreținere. Pentru a-și putea susține copiii să meargă la școală. În schimb, primesc bani să se înscrie la cursuri de formare. Pare cel puțin negândit suficient, dacă nu caraghios sau umilitor.
Să trecem, însă, la profesori și la personalul didactic auxiliar. Aceștia au posibilitatea, de asemenea, să acceseze cursuri de formare plătite din banii de pe card. Însă atât de multe cursuri de formare gratuite au fost la dispoziția lor în ultimii ani, o adevărată inflație, multe bune sau foarte bune, încât este aproape de neimaginat că vor căuta să-și plătească alte cursuri. Este de presupus că nici nu au disponibilitatea de a căuta astfel de opțiuni. Bine, asta dacă nu vor veni opțiunile spre ei, conștiente de oportunitate. Dar cum spuneam, inflația de cursuri gratuite face puțin probabilă o astfel de cheltuială pentru majoritatea profesorilor, credem noi. Dacă, însă un profesor ar dori să opteze pentru o formare profesională mai consistentă, de tipul unui masterat plătit, nu prea poate. Pentru că, mai întâi, această sumă poate fi cheltuită doar până în 31 august 2024, ceea ce înseamnă că nu apucă să se înscrie anul viitor la vreun masterat, iar pe de altă parte, suma cheltuită pentru formări trebuie justificată și prin diploma de absolvire, ceea ce este imposibil în cazul unui masterat, care durează doi ani. Sau poate am înțeles noi greșit.
O altă categorie de cheltuieli eligibile în contul sumei primite o constituie echipamentele IT. Aici, lucrurile ar putea fi frumoase, dar tot miros cam sărăcăcios sau neclar. Pe fond pandemic, majoritatea profesorilor s-au dotat cu aparatura IT necesară, pe de o parte. Pe de altă parte, de 1500 de lei nici nu te poți gândi să cumperi un laptop bun sau un desktop. Poți cumpăra, eventual o tabletă sau un kindl, un monitor, niște căști performante. O imprimantă. Bune și astea, veți zice, și suntem de acord. Dar câți profesori simt cu adevărat nevoia unor astfel de echipamente? Am auzit în ultimele zile existența a tot felul de cazuri. De exemplu, o familie în care soțul și soția sunt profesori și ar vrea să pună împreună banii, să mai adauge de la ei o sumă și să cumpere un laptop mai performant. Sau colegii dintr-o catedră, care vor să pună la comun banii, și să cumpere o multifuncțională și hârtie care să le ajungă pe un an. Dar legislația nu prevede posibilitatea aceasta a utilizării în comun și, eventual, a completării cu bani din propriul buzunar, iar pentru justificarea cheltuielilor trebuie să ai dovezi. Poate să apară astfel de clarificări ulterior, ceea ce ar ajuta, credem noi, dar până una alta nu sunt.
Desigur, se pot cumpăra de acești bani cărți. Ar fi bine să crească, prin acest supliment de bani, procentul de cititori, dar nu prea credem. Pe de altă parte, legislația spune că trebuie să fie cărți de specialitate sau cursuri. În ce ne privește pe noi, profesorii de română, literatura este „de specialitate”, dar profesorii de matematică își vor cumpăra culegeri de matematică de 1500 de lei? Sau de didactică și de pedagogie? Poate se va putea plăti și un abonament pentru versiunea premium a unei aplicații digitale. Popularul Kahoot sau Canva sau orice ar fi.
Sentimentul nostru, bazat și pe unele afirmații ale unor profesori pe care le-am auzit, este că vor fi și profesori care nu vor ridica aceste carduri. Pentru că nu simt că ele reprezintă un sprijin real, pentru că li se pare complicat să le utilizeze în așa fel încât să le fie de folos, pentru că le simt ca pe o încercare de a le fi scoși ochii cu ceva, deși ar fi avut nevoie și ei de creșteri salariale reale. Pentru că, să fim serioși, creșterea salarială obținută în urma grevei nu este nici măcar la nivelul inflației. Nu se poate numi creștere salarială, ci ajustare la nivelul inflației.
În fine, nu vrem să fim cârcotași, doar ridicăm niște probleme și punem niște întrebări. Sunt, la urma urmei, niște fonduri primite, nu luate. Să sperăm că pentru majoritatea colegilor noștri chiar va fi un sprijin. Și să sperăm că vor apărea și niște precizări care să clarifice situații cum sunt cele descrise mai sus.
Ce vom face noi cu banii? Hm, bună întrebare.
