Răducu Drăgan este în clasa a zecea la Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Pentru că a avut curajul să se ducă să învețe la oraș, și-a câștigat respectul în satul său Cutuș, care numără vreo 800 de locuitori. Practic, școala lui Răducu are mai mulți elevi decât are Cutuș locuitori. Și un cu totul alt univers. În plină pandemie, băiatul a umblat din poartă în poartă pe la vecinii lui să-i convingă să-și dea copiii la liceu.
Noul buget pentru Ministerul Educației este cel mai mic din ultimii 30 de ani ca procent din PIB (2,5%), iar cel total pentru educație are doar cu 2,2 miliarde de lei mai mult decât anul trecut. Totuși, pentru prima dată în istoria postdecembristă, bugetul de stat prevede o sumă de bani pentru bursele elevilor: peste jumătate de miliard de lei. Într-un interviu pentru Școala 9, Alexandru Manda, coordonator de programe la Societatea Academică din România și student în anul III la Facultatea de Drept de la Universitatea din București, explică cum a început lupta pentru bursele elevilor și de ce ar trebui să ne uităm la bugetul pentru educație și dincolo de banii alocați doar pentru minister.
Spre 30 de mii de elevi abandonează școala în fiecare an. Apar în rapoartele ministerului și inspectoratului, lasă locuri goale în cataloage și în bănci. Există în România profesori care încearcă să reumple acele goluri, să-i aducă din nou pe acești copii la școală. Corina Boțoroga, învățătoare la școala din Căianu, Cluj, a implicat toată comunitatea în educația copiilor iar Mihaela Vlăsceanu, învățătoare în Crețești, Ilfov, i-a făcut pe cei mici să-și urmeze pasiunile.