TALENTUL ȘI MOTIVAȚIA NU ÎȚI ADUC SUCCESUL NEAPĂRAT
„Dacă ai o mamă sau un tată cu studii superioare, ai 70% șanse să obții și tu o diplomă. Dacă nu ai, atunci șansa scade la 26% în medie, iar în Republica Slovacă la 3%.
Așadar, din nou, mediul social rămâne o barieră semnificativă pentru mulți tineri. De multe ori, nu talentul și motivația sunt cele care oferă acces la oportunități educaționale, ci resursele.
Alfabetizarea și cunoștințele matematice sunt, evident, unele dintre fundamente. În sondajul nostru privind competențele adulților, în unele țări există adulți cu studii universitare care, la acest test, nu au demonstrat competențele de alfabetizare pe care le-ai aștepta de la un copil de 10 ani. Au reușit cumva să obțină diploma, dar le lipsește ceva incredibil de important în societățile în care trăim, și anume capacitatea de a accesa, gestiona, integra și evalua informații scrise.
Cred că ne descurcăm bine în ceea ce privește recunoașterea diplomelor și calificărilor, dar avem nevoie de instrumente mult mai bune pentru a vedea cu adevărat ce știu oamenii și ce pot face.
Majoritatea universităților v-ar spune că ele nu se ocupă cu învățarea oamenilor să citească. Nu e ceva ce intră în sarcina lor. E ceva ce aștepți de la educație încă de la începutul vieții tale.
Și multe dintre inegalitățile sociale pe care le vedem în învățământul terțiar sunt clar vizibile chiar și în școala primară. Codul poștal este adesea un factor determinant mai important pentru succesul, talentul și motivația oamenilor.
E nevoie de construirea unor fundații solide la începutul vieții, apoi la școală, asigurându-vă că toți copiii au acces la o educație excelentă. Dacă provii dintr-un mediu înstărit, vei avea întotdeauna uși deschise în viață. Vei avea întotdeauna oportunități.
Dacă provii dintr-un mediu defavorizat, adesea ai o singură șansă în viață: să găsești un profesor excelent și o școală bună. Trebuie să ne asigurăm că există o învățare de înaltă calitate, că atragem cei mai talentați profesori în cele mai provocatoare săli de clasă”.
ÎNVĂȚĂMÂNTUL GRATUIT NU ÎNSEAMNĂ NEAPĂRAT ECHITATE
„Adesea am atribuit inegalitățile din școală barierelor financiare - taxele de școlarizare. Dar una dintre cele mai interesante concluzii ale ediției din acest an a raportului este că unele dintre țările cu cele mai mari taxe de școlarizare, cum ar fi Regatul Unit, se numără de fapt printre cele mai echitabile.
În schimb, în țările cu taxe de școlarizare zero, se poate observa că în multe dintre ele mediul social reprezintă o barieră majoră. Așadar, trebuie să ne asigurăm că construim fundații mai solide pentru toată lumea și sprijin social.
Dacă luăm țări precum Anglia sau Australia, practic au spus că nu au suficiente fonduri publice pentru a finanța învățământul superior pentru toată lumea, așa că vă cerem să plătiți taxe de școlarizare, dar vă vom acorda împrumuturi condiționate de venit. Practic, oricine are acces la finanțare și rambursează mai târziu, când câștigă un salariu decent. Așadar, bariera financiară nu există și accesul este larg.
Compar acum asta cu sistemele care spun: „Uite, nu vrem să cerem oamenilor taxe de școlarizare, dar nici nu cheltuim suficienți bani publici”. Așadar, accesul este limitat. Ce se întâmplă este că cei mai bogați, care beneficiază de o pregătire bună în școală, au acces la aceste oportunități limitate.
Un indicator al sprijinului social academic este rata de absolvire. Unul dintre aspectele destul de îngrijorătoare din această publicație este că, în multe țări, doar aproximativ jumătate dintre cei care au început un curs universitar îl finalizează cu succes (România este în această situație, n.r.). Și, din nou, acest lucru arată că există o neconcordanță între interesele cursanților și pregătire și ofertă.
Ai un curs universitar care este bătut în cuie, iar apoi vin tineri care poate nu sunt bine pregătiți pentru asta sau nu primesc îndrumarea și sprijinul necesar.
Probabil ar trebui să trecem la sisteme mai detaliate, în care tinerii să aibă mai multă responsabilitate asupra a ceea ce învață și a modului în care învață și să fie recunoscuți pentru progrese mai mici în învățare.
Cred că aceste date ne arată că abilitățile și calificările nu sunt același lucru. Competențele sunt mai fluide.
Faptul că absolvenții de liceu din Finlanda au competențe de citire și scriere mai ridicate decât absolvenții de facultate din multe alte sisteme de învățământ ne arată acest lucru. Că poți obține o diplomă de studii superioare, dar asta nu garantează că ai competențele necesare. Cred că aceste date arată de fapt că trebuie să luăm în considerare ambele aspecte.
Calificarea rămâne un factor foarte predictiv în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și veniturile, dar trebuie să analizăm mai atent și competențele pe care oamenii le au de fapt. Angajatorii trebuie să fie într-o poziție mai bună pentru a recunoaște ce pot face de fapt angajații.”
MAI MULȚI PROFESORI CARE VIN ȘI PLEACĂ DIN SISTEM NU E NEAPĂRAT CEVA RĂU
„Dacă ne uităm la veniturile cadrelor didactice din majoritatea sistemelor de învățământ, vedem că nu le plătim profesorilor salarii competitive.
Banii sunt importanți, dar legătura nu este atât de clară, de fapt. Vedem chiar și unele țări care își plătesc profesorii foarte bine și se confruntă cu o mare penurie de profesori.
Banii sunt întotdeauna un factor demotivant extrinsec. Dacă nu plătești bine oamenii, aceștia pleacă. Dar banii sunt rareori un factor motivant intrinsec. Ceea ce îi motivează pe profesori, și avem date foarte bune în acest sens, este faptul că au o carieră satisfăcătoare, că pot progresa în viață, că se pot concentra pe lucrurile care contează pentru ei, cum ar fi lucrul cu copiii.
Puteți lua țări precum Luxemburg, Germania, acestea sunt țările cu cele mai mari salarii în educație la prima vedere, și au mari dificultăți în a găsi suficienți profesori calificați. Luați o țară precum Finlanda, care este una dintre țările cu salarii mici, și totuși aveți opt, zece persoane care aplică pentru fiecare post de profesor.
În majoritatea țărilor pentru care există date disponibile, aproximativ 1% până la 3% dintre profesori se pensionează în fiecare an. În Danemarca, Estonia și Anglia, aproape 10% dintre profesori își dau demisia în fiecare an.
Acum, este acest ritm sustenabil? Întrebarea este: care sunt motivele pentru care oamenii rămân?
Poate că este un lucru bun dacă există un anumit grad de mobilitate în profesia didactică, astfel încât oamenii să vină și să plece, așa cum vedem în alte profesii.
Ideea că profesia de cadru didactic trebuie să fie o carieră pe viață este, cred, o idee cam demodată. Astăzi, ar trebui să avem o profesie didactică mai deschisă, mai mobilă, mai flexibilă, în care intrarea laterală să devină mai ușoară. Oameni talentați, oameni calificați care se îndreaptă către profesia didactică și oameni care se îndreaptă către alte domenii.”
DIPLOMELE NU DEVIN FĂRĂ VALOARE
„Datele pe care le avem arată clar că randamentul financiar al unei diplome universitare rămâne foarte ridicat. Chiar și în Statele Unite, unde taxele de școlarizare sunt exorbitante, oamenii sunt nevoiți să plătească sume enorme de bani (ca să-și plătească studiile, n.r.) și te întrebi dacă merită.
Dar apoi vezi că femeile cu studii superioare din Statele Unite câștigă cu 500.000 de dolari mai mult pe parcursul vieții profesionale decât cineva cu o diplomă de liceu. Adică, randamentul este încă foarte semnificativ și a rămas stabil până acum.
Va rămâne așa și în viitor? Este foarte, foarte greu de prevăzut.
Dar aș spune totuși că educația de astăzi reprezintă câștigurile și locul de muncă de mâine. Cred cu tărie că investiția în viitorul vostru printr-o educație bună este una dintre cele mai bune alegeri pe care le puteți face.
Cred că în viitor vor exista oportunități mult mai variate pentru ca oamenii să-și dezvolte educația, să-și îmbunătățească competențele și să se recalifice. Cred că învățământul superior contribuie la acest lucru, dar vor exista și ar trebui să existe mai multe alternative.
