Mioara Moraru era hotărâtă, când a plecat împreună cu soțul în Italia, în 1999, să se întoarcă la cei doi copii de trei, respectiv opt ani pe care îi lăsase în România. Plănuiau doar să se pună pe picioare financiar. A înțeles însă, apoi, că e mai ușor să își aducă copiii peste hotare decât să reînceapă de la zero în țara sa: „După ce am rezolvat problemele pe care le aveam, după vreo doi ani, am realizat că noi am abandonat în România niște cariere și că ar fi trebuit să o luăm de la zero. În Italia eram pe un drum deja început, așa că am decis să rămânem aici”, a explicat ea.
A învățat italiană când era babysitter și se uita la desene animate
În primii doi ani acolo, Mioara Moraru a lucrat ca babysitter, ceea ce i-a fost de mare folos în învățarea limbii: „Când nu cunoști un cuvânt, e mai ușor să întrebi un copil cum se spune decât un adult. Plus că ne uitam împreună la desene animate. În Italia este foarte ușor să înveți limba uitându-te la televizor, pentru că absolut toate filmele sunt dublate, deci asculți limba italiană”. Ulterior, s-a ocupat de gestiunea unei firme sportive, iar, în anii ce au urmat, a oferit servicii de consultanță și traduceri.
Peste 1 milion de români erau stabiliți, în 2020, în Peninsulă, potrivit Institutului Național de Statistică italian, reprezentând cel mai mare grup imigrant din această țară. Înainte de 2010, însă, comunitatea era mai puțin numeroasă, spune Mioara.
„Era foarte greu să îți găsești persoane cu care să ai un raport puțin mai strâns”, își amintește ea. Și-a lărgit cercul de cunoscuți „din prieten în prieten”, iar, în 2010, a înființat Asociația Propatria ca răspuns la nevoia românilor din Italia de a se întâlni și de a simți că aparțin unei comunități: „Am creat asociația tocmai pentru că ne lipsea această comunitate și acest contact cu ai noștri. Să spunem că ne-am creat o altă lume, lumea noastră, acea Românie care ne lipsea nouă aici”.
Fondarea asociației a venit și din dorința de-a reabilita imaginea românilor. Prin 2007, un român jefuise și omorâse o persoană, s-a aflat din mass-media: „S-a scris foarte rău despre noi vreo câțiva ani în perioada aceea. Erau localități unde românilor le era frică să iasă pe stradă”, mai povestește Mioara. „Dintr-odată, comunitatea de români, care era foarte bine văzută, muncitoare și apreciată, a devenit oaia neagră a tuturor emigranților”, spune ea.
Așa a început să-i caute pe românii care au un impact pozitiv asupra societății italiene și, implicit, europene. Din presă a aflat, de exemplu, că o campioană națională a Italiei la șah de la acea vreme era româncă.
„Tinerii se ascundeau, refuzau să își accepte originile”
Prin intermediul asociației, Mioara a decis să-i premieze pe acești tineri români cu rezultate remarcabile și să îi încurajeze, astfel, să fie mândri de originea lor. Așa a luat naștere, în 2011, Festivalul Propatria, un eveniment anual, ajuns deja la a unsprezecea ediție, unde tinerii români din diaspora sunt premiați pentru excelența artistică, științifică și sportivă în cadrul unei gale. „Ei se ascundeau, refuzau să își accepte originile. În momentul în care am început noi să îi invităm și să îi premiem în cadrul festivalului, deja nu mai aveau reținerile astea”, spune Mioara.
Tendința de negare a originii românești a fost unul dintre fenomenele pe care aceasta le-a observat în cazul tinerilor: „Unui artist care reușește să își câștige un loc în societate și pe marile ecrane îi este mult mai ușor să spună «eu sunt român», pentru că e mândru că e român. Dar cel care n-a făcut pasul acesta încă are probleme de integrare, de recunoaștere, de stimă personală”, crede românca.
Tocmai pentru a-i motiva pe acești tineri, Asociația Propatria le-a oferit ocazia să întâlnească artiști plecați din România, care să le arate că se poate. „Am avut concerte cu artiști din Diaspora, iar, mai târziu, am adus și din România. Mesajul era că acești artiști consacrați, seniorii, dau ștafeta juniorilor, tinerilor care sunt la început de drum și care au nevoie de motivație și exemple puternice”, menționează președinta asociației. În 2021, au participat, între alții, Corul Național de Cameră Madrigal și pianista Dana Ciocârlie, de origine română, stabilită în Franța.
Întoarcerea în România a copiilor crescuți peste hotare
Când a venit pandemia, asociația a privit și către alte nevoi ale românilor. Restrângerea numărului de locuri de muncă i-a afectat semnificativ pe cei stabiliți în Italia. „Italienii mai trăiesc din rezerve, din economii. Dar românul trebuie să muncească ca să poată să își ducă viața de zi cu zi. În momentul în care ai pierdut munca, apare o problemă foarte mare. Proprietarii nu au acceptat să nu li se plătească chiria, iar cum tu nu mai ai sursă de venit, e clar că nu mai poți să plătești chiria”, explică Mioara.
În contextul în care reîntoarcerea în țară a fost soluția multor români la această problemă, președinta de la Propatria a decis să le prezinte acestora opțiunile pe care le au la revenirea în România.
Așa a pornit proiectele „Vreau acasă”, în 2020 și „Copii între două lumi”, în 2021. Sondajele și interviurile realizate de asociație în acea perioadă au condus la concluzia că cel mai mult au de suferit copiii celor reveniți în țară, copii care, pe parcursul șederii în Italia, nu au studiat sau vorbit limba română: „Românul, în momentul în care se întoarce acasă, se întoarce cu copiii, iar copiii au probleme mari de integrare. Asta pentru că ei nu vorbesc limba română, sau nu o vorbesc așa cum ar trebui, astfel încât să fie bine primiți în școala românească”, spune ea. „Pentru ei limba română e o a doua limbă, dacă există, pentru că sunt foarte mulți care nu o vorbesc deloc, chiar dacă o înțeleg.”
Școala 9 a publicat anul trecut seria Întoarcerea, despre copiii din diaspora care s-au întors cu familia în țară, în pandemie.
10 profesori din România au venit în schimb de experiență în Italia
În țările în care există comunități mari de români, copiii pot participa gratuit la cursuri de limbă, cultură și civilizație românească organizate de Ministerul Educației din România, în parteneriat cu Institutul Limbii Române. Peste 11.000 de copii din 7 țări europene, organizați în 800 de grupe, au beneficiat de aceste cursuri în anul școlar 2020-2021, conform statisticilor publicate pe site-ul Institutului.
Cursurile nu au reușit, însă, să ajungă la toți copiii care ar fi eligibili pentru ele, susține Mioara Moraru: „Cursurile acestea sunt foarte bune, dar din păcate nu sunt prezente în toate școlile și nu participă foarte mulți copii”.
Raportându-se la situația din Italia, consideră și că aceste cursuri rămân ineficiente în pregătirea elevilor pentru o eventuală revenire în țară: „Copiii nu au cum să învețe limba română la nivelul cerut în România. Ceea ce fac nu este suficient astfel încât să fie bine primiți și să fie într-adevăr considerați egali cu colegii lor din România”.
Pentru o înțelegere mai profundă a problemelor pe care copiii români din diaspora le pot avea când se întorc în țară, Propatria a realizat și un schimb de experiență. 10 profesori din România au interacționat timp de o săptămână cu profesorii din Italia și au analizat metodele folosite de aceștia pentru a facilita integrarea copiilor veniți din alte țări.
Schimbul de experiență s-a încheiat cu o conferință de presă. În cadrul acesteia, s-a ajuns la concluzia că școlile din Italia excelează la primirea emigranților tocmai pentru că pun accent pe nevoile și progresul fiecărui copil: „Dacă un copil intră cu probleme la începutul anului, prin simplul fapt că el are o ușoară creștere – nu vorbim de cei care ies premianți – pur și simplu prin faptul că nu stagnează și vine promovat, vine apreciat, copilului i se stimulează stima de sine”.
România, pe de altă parte, „consideră că toți copiii care vin din diaspora sunt doar niște copii români care se întorc acasă și trebuie să meargă la școală, să vorbească limba română și să participe la lecții cot la cot cu colegii lor”, crede Mioara. „În Italia tu pornești de la zero și la sfârșitul anului ești premiant, iar România, țara ta, te întorci doi-trei ani în urmă. Paradox, nu?”
Numărul mic de consilieri școlari este un alt motiv pentru care România eșuează în repatrierea copiilor, consideră președinta Propatria.
„Atelierul de vorbărit” , o tabără gratuită de limba română pentru copiii români din Peninsulă
În colaborare cu grupul de profesori români care au participat la schimbul de experiență, Propatria a gândit, pentru acest an, o tabără care să îi încurajeze pe copiii români din Italia să vorbească liber în limba română. „Atelierul de vorbărit” s-a desfășurat în Italia, în perioada 11-16 iulie, și a reunit aproape 90 de copii beneficiari, ghidați în activități de șase profesori români cu experiență în educație non-formală și nouă elevi-resursă din România, cu performanțe deosebite la limba română.
„Copii care în prima nu au vorbit românește la sfârșitul taberei au avut curajul să vorbească”, povestește Mioara.
Pe parcursul celor șapte zile de tabără, copiii au participat la ateliere diverse: lectură, desen, dans, muzică, dezvoltare personală. Scopul a fost să-i ajute să treacă peste teama de-a vorbi română. De aici și termenul „a vorbări”: „Am căutat un cuvânt care să fie glumeț, să ne facă să înțelegem că noi nu facem școală aici. Vom «vorbări», adică vom povesti, ne vom juca”, explică Mioara Moraru.
Aceasta consideră că deschiderea spre non-formal a condus atât la progresul copiilor, cât și la starea lor de bine de pe parcursul taberei: „Au făcut un progres fantastic prin faptul că a fost non-formal, faptul că a fost totul prin joc, prin experiență. A fost pentru noi o revelație că am reușit să îi avem bucuroși până la sfârșit”.
Președinta Propatria a rămas impresionată de bucuria copiilor care au venit cu mai puțin entuziasm în tabără: „O fetiță cu tatăl italian și mama româncă a spus: «mama m-a obligat să vin, tata nici n-a vrut să audă, iar eu am venit pentru că m-a obligat mama». Deci a venit puțin forțată, dar după aceea s-a simțit extraordinar de bine în tabără”.
Ce câștigi: o cultură și o limbă în plus
Mioara Moraru consideră că învățarea limbii române ar trebui să fie o prioritate a tuturor copiilor români din diaspora, „în primul rând pentru că este esențial să își cunoască rădăcinile și în al doilea rând pentru că așa au o valoare în plus”. Crede, de asemenea, că un copil român care știe atât română, cât și italiană „va fi întotdeauna deasupra unui copil italian care își cunoaște doar limba lui. În momentul în care tu cunoști două limbi – poate a treia, poate a patra, pentru că în școală se învață și engleză, și alte limbi – este un plus de valoare pentru tine ca persoană”.
De aceea, subliniază ea, cunoașterea limbii române rămâne utilă chiar și pentru cei care nu intenționează să se întoarcă în România: „Dincolo de faptul că mulți își doresc acum să rămână, pragmatic vorbind, nu se știe ce îți oferă viitorul, ce oportunități îți poate oferi România peste ani”.
