Școala9: Ultima dată am vorbit acum vreo cinci ani, acum o viață parcă, și de atunci ai continuat să scrii poezie cu inteligența artificială. La ce nivel de narativitate ai spune că a ajuns acum?
Jukka Aalho: Prima versiune, din 2021, era foarte sălbatică, haotică, și ăsta era lucrul bun la ea. Avea un anumit merit artistic pentru că era atât de împrăștiată peste tot. „Aum Golly” 2*, din 2023, a fost foarte poetică. Imaginează-ți un licean scriind poezie cu rime și teme foarte poetice, cu cuvinte precum „urechi” și „umbre” și „liniște”. Acum, cu „Aum Golly” 3, cea mai recentă, de la sfârșitul lui 2025, a progresat până la un punct în care aș spune că e un poet destul de bun, la debut. Nu unul de talie mondială sau genul din care există doar vreo sută în lume, dar ca cineva cu potențial.
*„Aum Golly” este numele dat tot de AI când i s-a cerut să intituleze un volum de poezie despre umanitate, dar nu înseamnă textul nimic.
Nu folosi cuvintele „linoleum” și „hartă”!
- Da, dar pentru a lucra cu AI ca să faci poezii tot mai bune, trebuie să identifici ce anume face o poezie bună, nu-i așa?
- Da. Cu „Aum Golly 3” nu am atins încă limitele poeziei create de AI, dar am atins limitele mele actuale în ceea ce privește poezia. Cred că acest „Aum Golly 3” este o reflexie foarte bună a ceea ce consider eu a fi o narativitate și povestire cu care rezonezi emoțional. Nu e poezie perfectă, dar este destul de bună.
Cum a fost creat poetul AI
- Ce a însemnat acest experiment pentru tine, ce ți-a adus ca abilități și cunoștințe, pentru că trebuie să știi ce să-i ceri lui AI?
- Am un background în scriere creativă, în zona de povestiri scurte și proză. Și apoi am un background în acest tip de scriere comercială, marketing și copywriting. Aveam aceste abilități la început. Așa că am știut cum să elaborez cu AI conceptul unei cărți într-o limită de timp foarte scurtă, de opt ore. Deci am creat mașinăria pentru asta și am creat formula pe care trebuia să o urmeze. Am petrecut în jur de, poate, 40 de ore creând mașinăria în sine. I-am zis că acestea sunt tipurile de poezii pe care ai putea să le scrii, folosește-le pe acestea ca model, folosește imagini concrete, nu folosi cuvinte precum „umbră” și „lacrimă”. A trebuit să fac multă pre-formatare pentru a-l ghida conform gustului meu.
De exemplu, nu știu din ce motiv, îi plăcea să scrie poezii despre linoleum, mereu era cineva în bucătărie și e o pardoseală cu linoleum, așa că a trebuit să îi spun: te rog, nu vorbi despre linoleum.
- Deci avea aceste gusturi foarte domestice.
- Da, avea aceste fixații și a trebuit apoi să-l duc departe de ele. Cealaltă parte care îi plăcea foarte mult era cartografia. Vorbea mereu despre hărți și cartografie, așa că a trebuit din nou să-i zic să renunțe la hărți.
A fost foarte fin reglată, dar în același timp, a fost apoi destul de liberă în cadrul acelor limite. Și cu volumul 3, mi s-a părut că, cu cât am stabilit granițe creative mai restrânse, cu atât lucrurile au fost mai creative în interiorul acelor granițe.
- Care ai spune că sunt astăzi dificultățile pe care le are AI pe care nu le avea înainte?
- Ce am constatat e că este destul de corectă politic. De exemplu, cu „Aum Golly 1”, era peste tot și putea face orice voia pentru că nu existau atât de multe bariere de protecție. Cu modelele de astăzi, nu poți împinge AI dincolo de un anumit punct, cumva se blochează dacă încerci să fii prea creativ.
Trebuie să rămâi în cadrul anumitor norme, ceea ce sună un pic ciudat pentru că este o mașinărie, nu ar trebui să aibă norme, dar noi i-am transferat aceste norme.
- Deci atinge diferit aceste subiecte sociale sensibile.
- Da, politica, anumite viziuni asupra lumii sunt pur și simplu integrate. Și chiar modurile în care spunem lucrurile, cum ar fi gramatica. AI este foarte bună la gramatică, dar uneori, micile abateri de la gramatică sunt cele care fac o poezie. Nu este cu adevărat capabilă să facă asta. Nu se poate lepăda de unele dintre lucrurile pe care le-a învățat.
Mândria creativă a oamenilor
- Unde crezi că ne va duce faptul că folosim AI de la repararea unei mașini de spălat până la scrierea de romane?
- E o idee bună să o folosim. Ar fi fost lumea un loc mai bun dacă nu ar fi existat niciodată? Poate, poate un loc mai uman, da. Dar acum că există, aș spune: învață să o folosești, accept-o. Numai dacă vrei, evident! Dacă vrei să scrii poezie de mână, fă-o!, dacă vrei să scrii cărți de mână sau doar cu propria minte, fă-o! În același timp, dacă vrei să scrii cărți cu inteligența artificială, fă și asta, nu simt cu adevărat nevoia să judec printr-o lupă morală alegerile oamenilor.
În același timp, am această idee că mândria creativă pe care o au artiștii, scriitorii, poeții le fură cititorilor oportunitatea unor cărți mai bune. Mândria pe care o au autorii ajunge să îi facă să scrie cărți mai proaste decât dacă ar folosi AI ca instrument.
De exemplu, să zicem că există cineva care este un autor consacrat, are propria voce, are propriile teme, dar cred că de cele mai multe ori cititorilor lui le-ar plăcea cărțile mai mult dacă ar fi folosit AI în parcursul creării lor, fie că este vorba de găsirea ideilor, fie că este vorba de editarea un pic diferită, fie că este vorba de dezvoltarea intrigii. Dar avem această mândrie creativă și vrem să o facem singuri. Folosim, poate, un editor sau cititori alfa sau cititori beta.
Asta cred că duce la faptul că cei mai buni scriitori nu își scriu cele mai bune cărți. Ar mai fi cărțile lor? Cred că da, dar nu chiar de tot.
Simt această mândrie și eu însumi. De exemplu, am început să scriu o carte singur și mă trezesc gândindu-mă: ar trebui să întreb AI despre asta? De exemplu, la o carte despre realism magic aș putea să-i dau tema: dacă tuturor celor de 35 de ani li s-a întâmplat ceva, cum ar arăta societatea? Doar ca să-mi dea idei. Dar ezit să folosesc AI pentru asta pentru că vreau să fie a mea, complet a mea. Și vreau să pot spune, când va fi publicată, că nu am folosit deloc AI.
„Nu prea există sentimentul pozitiv față de utilizarea AI”
- Vorbești și despre această vanitate a autorului, dar poate că nu folosim AI ca instrument și din cauza faptului că ne temem de reacția publicului, fiindcă ar trebui să le spunem că am folosit AI? Iar experiența ta ne arată că oamenii nu sunt atât de amabili cu comentariile.
- Cred că a crescut nivelul de negativitate, în special de la oamenii care nu o folosesc. Reacțiile de la oamenii care o folosesc sunt că nu prea le pasă, sunt super neutre. Și ceea ce lipsește este acest sentiment pozitiv față de utilizarea AI. De fapt, nu prea există.
Există nevoia de un fel de validare că am creat ceva care este important pentru noi. Ar fi frumos dacă ar fi important și pentru altcineva. Înainte, trebuia să faci lucruri manual, era destul de laborios și la final nu multor oameni le păsa. Acum, poate sunt cu 20% mai mulți oameni care fac mai multe lucruri și oamenilor tot nu le pasă.
Acești creatori noi descoperă că este destul de dificil să scoți arta ta în lume, fie că este AI sau umană, pentru că, de cele mai multe ori, oamenilor nu le pasă. Apoi, dacă le pasă, pot fi un pic negativi. Mama ta este cea care te încurajează, prietenii tăi poate au citit câteva pagini. Dar chiar și așa, cred că într-un fel este un lucru bun că extindem experiența de a fi artist către mai mulți oameni.
- Ce am auzit în jurul meu des este că nu vreau să-mi pun textul într-un agent AI pentru că nu vreau să-l antrenez, nu vreau să-l învăț lucruri pentru a deveni mai bun decât mine. Aceasta este o altă îngrijorare.
- Eu sunt destul de liberal cu ce pun în oricare dintre modelele AI. Mă gândesc la asta așa: dacă tot textul pe care îl au modelele lingvistice azi este un ocean, textul meu este ca o cană de apă și dacă o torn în ocean, nimeni nu va observa. Nu face nicio diferență cu adevărat.
Dacă toată lumea își varsă cana sa de apă acolo, poate atunci are un efect. Dar cana mea de apă va fi doar puțină apă din ocean, nimeni nu va observa.
Nu sunt atât de îngrijorat la nivel individual sau la nivel conceptual. Dar la nivel de drepturi de autor, la nivel de proprietate intelectuală, sunt îngrijorat, desigur, pentru că știm că au luat cărți descărcate ilegal, le-au folosit. Deci este acest amestec ciudat între faptul că individul nu contează cu adevărat, dar noi toți contăm.
- Ajungem la reglementare. Trebuie să punem la punct reguli pentru a proteja munca oamenilor.
- Da, și este destul de dificil. Nu sunt un expert în asta, dar cred că în unele moduri, pentru că înainte de a exista o reglementare adecvată, companiile au extras cât de mult au putut și au folosit asta pentru a crea și antrena primele modele, până în punctul în care modelele în sine pot scrie materiale de o calitate destul de bună ele însele, deci pot crea mai mult material.
Este ca și cum pisica a ieșit deja din sac, jaful a fost deja comis și nu mai este nevoie de jaf pentru că ele își pot crea propriile lucruri bazându-se pe ceea ce au furat deja. Deci este foarte dificil să pui pisica înapoi în sac și să ștergi daunele care au fost deja făcute.
- Ultima dată am vorbit și despre viitorul literaturii, jurnalismului, despre literatura fast. Crezi azi că lucrările scrise de oameni vor deveni un fel de bunuri de lux?
- Cred că vor exista diferite tendințe, pentru o perioadă scurtă vor exista oamenii care vor spune că „eu citesc doar cărți scrise de oameni”, apoi va fi un autocolant pe coperțile cărților care va spune „scris doar de oameni”. Dar va fi ca orice altă tendință literară.
Romantismul e la modă acum. Va ieși din trenduri și probabil și cu calitatea de autor uman se va întâmpla la fel, cred. Va rămâne, însă, simțul proprietății, acea picătură de vanitate și probabil ar putea deveni un fel de marcă de onoare că acest lucru a fost scris de oameni.
În același timp, știm că afacerea editării de cărți este totuși o afacere. Și dacă cineva poate scrie cărți mai bune mai repede cu inteligența artificială, cred că mulți ar îmbrățișa asta fiindcă e mai bine pentru afacere.
Cred că există un pic de rezistență în afacerea editării de cărți de a începe să eticheteze fiecare carte ca având X AI în creație sau deloc AI, ceea ce apoi duce la transformarea sa mai degrabă într-un truc de marketing.
- Există și îngrijorarea că folosind AI în scriere, proces care ne pune la muncă anumite părți ale creierului, care ne exersează memoria, creativitatea, în timp vom pierdem aceste atribute. Cum vezi asta?
- Un cercetător al creierului, nu-mi amintesc numele, avea o metaforă pentru mintea umană. Spunea că experiența umană este ca o casă și apoi mintea noastră conștientă este ca un dulap din acea casă, dar se întâmplă o mulțime de lucruri care nu ne trec prin mintea conștientă, fie că este reglarea hormonală din corp, fie că sunt amintirile emoționale pe care le stocăm.
Când scriem, formăm un pod, o trecere de la subconștient la conștient, ducem lucruri din subconștient în conștient și apoi pe hârtie, apoi ne putem gândi la ele, apoi le putem procesa, putem să le folosim.
Este păcat pentru noi, oamenii, să nu utilizăm acest pod între subconștient și conștient, să nu scriem noi înșine, să nu desenăm, să nu visăm cu ochii deschiși, să nu mergem în pădure la o plimbare și să lăsăm gândurile să curgă.
Astăzi însă înlocuim acest pod dintre subconștient spre conștient cu reels-urile de pe Instagram și TikTok, cu acest mediu foarte zgomotos. O văd în jur, dar și la mine, impulsul de a verifica telefonul întruna.
Cred că scrierea și arta sunt unele dintre cele mai bune moduri de a cultiva acea conexiune. Așa că aș fi foarte trist dacă ar dispărea.
- Ce urmează pentru tine?
- E o întrebare bună pentru că după fiecare „Aum Golly” spun „cred că am terminat aici”. Dar cred că dacă prin 2027 va apărea ceva nou, voi fi gen „cred că aș putea face Aum Golly numărul 4”. Deci las ușa deschisă pentru mai multă poezie AI.
În același timp, cred că am avut întotdeauna această dorință de a fi și mai analog, de a scrie o scrisoare de mână. Am început să fac înregistrări din natură, îmi iau rucsacul și microfoanele și trepiedul, urc un pic în pădure, pun microfonul acolo, îmi pun salteaua, mă așez pe pământ, ascult păsările, stau acolo pur și simplu. Deci cred că există această bifurcație între dorința de a fi și mai uman, și mai prezent.
Poate în doi ani voi locui într-o cabană, undeva în pădure fără internet...
