De ani de zile, celor mai vitregiți din sistem - că vorbim de profesorii cu salarii mici, de elevii care traversează groapa de gunoi să vină la școală, de „asistații social” din satele în care există 20 de locuri de muncă în total sau funcționarii publici care n-au văzut în viața lor un curs de perfecționare -, tuturor li se pune în cârcă vina că România e săracă și neperformantă. Fără ipocrizie, da, au și ei o vină. Poate însă un profesor care își face treaba în sala lui de clasă să ne aducă pe primele locuri la PISA? Poate un elev care din sărăcie a reușit să ajungă la o facultate să își salveze tot satul? Poate un consilier școlar sau un psiholog să îi aducă pe toți elevii la școală când ai comunități întregi care n-au văzut vreodată rolul educației?
Să revenim. Care e hârtia igienică în discuția noastră?
Salariile duc la calitate?
„…în educație, în acești ani, printr-un pachet de măsuri, am scăzut normele didactice ale profesorilor, prin diferite derogări, prin scăderea normelor, am scăzut numărul de copii în clasă și cu toate aceste lucruri – am crescut și salariile, poate nu la nivelul la care ar fi trebuit – n-am văzut, din păcate, o îmbunătățire globală a sistemului de învățământ”, a spus premierul Ilie Bolojan, pe 13 august, citat de Edupedu.
„Și vedem, în afară de greșelile decidenților politici, în foarte multe locuri, de exemplu, între nota la clasă pe care un elev o primește și foarte bună, de altfel, și nota la examenele care se dau – bacalaureat sau capacitate [N. Red. Evaluarea Națională] – este o diferență foarte mare și înseamnă că este și o problemă care ține de responsabilitatea multor profesori”, a continuat premierul.
Fix pentru această problemă, diferențele de notare de la o școală la alta, o mână de profesori s-a apucat acum trei ani să facă standarde de evaluare. Au început voluntar la română, matematică și muzică.
Dacă voiai să reduci aceste diferențe la notare, scalai această inițiativă. Avem un an de când vorbim despre soluții în educație în cadrul proiectului nostru REZOLVAT și n-a existat niciun specialist cu care am vorbit care să nu ne spună că pentru a face diferența trebuie să duci măsurile alea bune la nivel național. Altfel nu ai rezultate.
Inițiativa profesorilor pentru a uniformiza evaluarea elevilor a venit în același an - 2022 - în care ministrul Sorin Cîmpeanu a decis să elimine ponderea mediilor din gimnaziu pentru admiterea la liceu. Că veneau copii cu medii umflate și luau locul altora care au fost notați poate mai sever. O politică publică ce a plombat o situație, dar nu a reparat cauza. Trei ani mai târziu, disparitățile în notare sunt aruncate ca un șervețel mototolit în fața profesorilor.
Nimic despre faptul că rezultatele elevilor români de clasa a patra a pus România pe locul 12 în lume la testările TIMSS, înaintea unor țări precum Olanda, Letonia, Norvegia, Cehia sau Suedia. Performanța asta s-a văzut măcar într-o strângere de mână pentru învățători?
Marota performanței
Vă amintiți și de premierul Marcel Ciolacu care anul trecut tot vorbea despre salarizarea „pe performanță” a profesorilor? „Nu pot să accept că un profesor care are 10 olimpici să fie plătit la fel cu unul în care toată clasa nu a luat Bacalaureatul”, a spus Ciolacu atunci. La un an după, în aprilie 2025, liderul PSD, încă premier, anunța că profesorii vor fi evaluați pe o platformă online și asta le va decide parte din salariu. Spunea că este o cerință ca să intrăm în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cea care organizează și testările PISA. A fost contrazis imediat. „Această propunere nu apare în niciun raport OCDE și, mai grav, studiile arată că un astfel de sistem poate să destabilizeze educația, nu să o îmbunătățească”, au explicat experții organizației Aspire Teachers.
Când Ciolacu vedea performanța în educație monocrom - olimpici=bun - fără olimpici=rău, expertul în educație Șerban Iosifescu explica: „Datele arată că 4/5 din performanța elevilor este datorată mediului de proveniență și calităților personale, nu muncii profesorilor. În plus, este o instigare la încălcarea legislației muncii: nu poți condiționa salariul de îndeplinirea unor atribuții extra, care nu sunt în fișa postului (care pot fi, cel mult, bonificate). Sau vrem să introducem în fișa postului, pentru toți profesorii, «livrarea» de olimpici?”.
Să subliniem - salariul mai mare nu înseamnă automat că toți elevii vor lua numai note de 10. Nu înseamnă nici măcar că de a doua zi profesorii cu bani mai mulți vor veni în pasul ștrengarului spre școli. E doar o măsură decentă pentru niște angajați pe care îi prețuiești. Acolo unde se investește puțin în salarii, ajută, dar nu salvează. Zic aici cum fac plata profilor pe performanță alte țări.
În decembrie anul trecut, ministrul Daniel David vorbea despre educație ca „o prioritate națională”. Pare că au trecut veacuri de atunci, nu?
În luna mai, la o zi după ce Nicușor Dan câștiga alegerile prezidențiale, ministrul a prezentat raportul QX și punea, printre indicatorii de calitate pentru veniturile profesorilor, pe lângă „indicatori educaționali de performanță/progres (ex. examene naționale, olimpiade)”, și „indicatori educaționali de incluziune (ex. abandon școlar, recuperări remediale, progres).” Adică arăta că Ministerul apreciază și prin salariu atunci când, într-o școală cu multe provocări, nu ai olimpici, dar nu ai abandon școlar.
În același timp, și el a tot pus paie pe focul blamării profesorilor. „Educația are o contribuție mare la deficitul pe care îl avem”, a spus Daniel David într-un interviu la Digi24. Cât despre „promisiunile pe care le facem de ani de zile și educației și cercetării, de 15% din bugetul general consolidat (BGC) pe cheltuieli de educație, 1% PIB pe cercetare”, o să poată să se bată pentru ele doar când vom avea „ordine în casă”. Vorbim exact de lucrurile care sunt stipulate de legea pe care PNL a moșit-o de la „România educată” încoace.
„Dar asta poți să o faci, să mergi cu curaj să ceri aceste lucruri, să te cerți dacă trebuie cu cine trebuie să te cerți, când ai ordine în casă și nu ai găuri negre care fragmentează sistemul și nu duc la o cheltuire ineficientă a banilor”, spunea ministrul.
Cristinel Condrea, primarul din Rediu, s-ar fi bătut și el pentru hârtia igienică și detergentul de la baie, dacă avea măcar un olimpic în comună. Corect?
Reforme fără morală
Am avut 33 de miniștri ai educației în 35 de ani, ministrul și anul, și vreo trei legi ale învățământului. Așa numitele „mari reforme” - Marga, Funeriu, Deca. Din legea 1/2011, măsuri întregi nu au fost niciodată puse în aplicare, la fel se întâmplă și cu legea 178/2023, adică cea mai recentă. Că nu sunt bani, că nu e timp, nu e sistemul pregătit.
Profesorii au făcut trei greve generale în ultimii 25 de ani. La niciuna dintre ele nu au cerut „doar salarii”. La ultima, cea din 2023, au primit totuși salarii mai mari pe hârtie, în realitate încă mai așteaptă parte dintre măririle de atunci. Despre legea salarizării unice se discută cam de când am intrat în UE, nu o avem nici astăzi.
Din 2000 încoace, Educația a fost când la PSD, când la PNL, cu mici plombe de „independenți” / tehnocrați, care nu erau toți tocmai independenți.
Acum, prin noile măsuri bugetar-fiscale din Guvernul Bolojan, profesorilor li s-a mărit norma didactică cu două ore, s-au comasat peste 500 de școli, crește numărul elevilor de la ore. Asta înseamnă că mii de profesori suplinitori nu vor mai avea de muncă, sunt amenințate și posturile de secretari, personal auxiliar. Mai mulți elevi vor deveni navetiști.
Din 33 de miniștri, eu am prins 23 ca jurnalistă și au existat câteva ori în care am putut să văd politici publice făcute cu grijă față de angajați din educație.
Una dintre ele a fost scoaterea probei la educație fizică și sport de la bacalaureat. Întâi s-a întâmplat în 2006, sub ministrul Mihail Hărdău, dar a fost introdusă din nou peste un an. Apoi, din 2010 s-a revenit și nu mai este probă obligatorie. Ce se întâmpla la probele de sport de la Bac era, la acea vreme, fraudă generalizată. Era singura probă pentru care nu trebuia să tocești și chiar dacă nu erai cine știe ce atlet, nota bună o puteai cumpăra. Eu am dat Bac-ul la Economie. Nici nu aveam banii de șpagă.
La fel, în 2011, au fost introduse camere de luat vederi în timpul examenelor naționale de către ministrul Daniel Funeriu. Frauda masivă a fost motivul și a funcționat o perioadă bună. Frica păzește bostănăria, nu?
Una recentă a fost corectarea lucrărilor în format digital care a eliminat înțelegerile între profesorii corectori și diferențele mari între nota inițială și cea după contestații.
Ce alternative de forță puteau avea aceste măsuri? Să trimiți mascații în școli și să faci dosare penale masiv profesorilor, părinților, tuturor celor implicați în marea șpagă educațională.
De ce măsurile astea au fost bune? Că au adresat cu tact o anomalie sistemică și au curățat nemoralizator o plagă. Ele au funcționat, dar din păcate doar o perioadă. În paralel, ar fi trebuit lucrat la tot ce înseamnă echitate în sistem.
La școli care să răsplătească și performanța înaltă, adică pe olimpici și profesorii lor, dar și profesorii care îi duc pe elevi de la 4 la 7, pe cei care îi învață pe elevii lor să scrie și să citească când ajung într-a șaptea, nu-i lasă să se piardă pe parcurs. Pe profesorii care îi pregătesc pe copii pentru examenele naționale, dar și cei care îi pregătesc pentru viață, îi țin aproape de literatură, de arte, care le arată că școala nu e o sperietoare.
Ar fi trebuit între timp să avem școli în care hârtia igienică și săpunul să nu mai fie o problemă, cu atât mai mult absența lor o pedeapsă, ca să nu mai menționăm despre cele care încă au toaletele în curte. Ar fi trebuit…
Și cum asta nu s-a întâmplat, a pornit vânătoarea de vrăjitoare. Astăzi sunt profesorii, altădată funcționarii publici sau asistații social, persoanele cu dizabilități în altă zi. Că vina e puternică și e mai bine să-i țină sub greutatea ei, paralizați, pe cei mici, de la firul ierbii.
