reporter

George Herlaș

George Herlaș este student la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București și s-a alăturat echipei Școala 9 pentru că spune „da" oricărei provocări. Prin jurnalism, vede o misiune de a aduce valoare cititorilor și întregii comunități.

Alte articole

Cancelarie

Editorial. Scrisoare către Moș Crăciun al educației

de Monica Halaszi și Horia Corcheș

Vă amintiți de prima scrisoare adresată lui Moș Crăciun? Sau poate lui Moș Gerilă? Destinatarul este diferit în funcție de epoca în care ați copilărit, dar oricum, și unul și celălalt  aveau aceleași calități: dărnicia și bunătatea. Vă mai amintiți versurile „Moș Crăciun/Gerilă, toți îmi spun/ Că ești darnic și ești bun.”? Lui, Moșului celui darnic și bun, îi scriam una dintre primele scrisori, cu evident caracter persuasiv, scopul fiind de a-l convinge că merităm să primim de la el lucrurile dorite: dulciuri, portocale, o mașinuță chinezească sau o păpușă de la „Arădeanca”, poate un pulover cu Mickey Mouse, un telefon, un joc Nintendo și/sau ce o mai fi fost la modă în vremea copilăriei noastre. 

19.12.2023
Clasă

Bucinișu, comuna unde copiii primesc burse de 6 lei pe lună. Doar în 6% din localitățile României se acordă bursele prevăzute de lege

de Andreea Ofițeru. Foto: Vlad Chirea

Există localități în România unde primăriile acordă burse sociale lunare de care poți cumpăra doar o sticlă de ulei sau doar o pungă de zahăr. O cercetare realizată de Societatea Academică Română și Avocatul Poporului arată că în 94% dintre localitățile din țară nu se acordă burse deloc. Discrepanțele sunt uriașe între localitățile care oferă acești bani: 6 lei în Bucinișu, Olt, versus 500 de lei în Sectorul 5 al Capitalei.

25.09.2020
Laborator

Editorial. „Normal” este un cuvânt toxic. Sau despre dizabilitățile noastre, la școală și în viață

de Cătălina Florescu

În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli. 

20.02.2024