
George Herlaș este student la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București și s-a alăturat echipei Școala 9 pentru că spune „da" oricărei provocări. Prin jurnalism, vede o misiune de a aduce valoare cititorilor și întregii comunități.

Cum putem schimba discursul din educația românească, lăsând în urmă „reformita cronică” de care a suferit în ultimele decenii?
În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Tineri, unii la vârstă, alții mai mult în suflet, de la 15 la 80 de ani s-au adunat la un prânz intergenerațional organizat de inițiativa „La o șuetă” și Asociația „Niciodată singur” în București. Au stat trei ore la masă și timp de două feluri de mâncare, un desert și-o limonadă au vorbit „de-ale vieții”. Conflictul dintre generații s-a topit în veselia generală, astfel că cei care au avut primul televizor la 20 de ani au găsit teme comune de discuție cu nativii digital, au schimbat numere de telefon și s-au despărțit cu îmbrățișări și promisiuni că va exista o data viitoare. Într-o societate globală tot mai atomizată, singurătatea îi afectează deopotrivă pe tineri și pe seniori, arată cercetările internaționale.