Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
Profesoara de matematică Roxana Goga este unul dintre dascălii care s-au infectat cu coronavirus după trei săptămâni de la începerea școlii. Predă la Colegiul Național „Sf. Sava” și este director adjunct la Colegiul Național „Spiru Haret” din București. În urmă cu două săptămâni s-a simțit rău. Preda deja de câteva zile online când au apărut primele simptome.
Roxana Goga este unul dintre zecile, poate sutele de profesori care s-au infectat de la începerea școlii. Ministerul Educației nu are o evidență exactă. Singurele informații vin de la Institutul Național de Sănătate Publică, potrivit căruia în perioada 28 septembrie - 11 octombrie existau 40 de focare în învățământ și 186 de cazuri confirmate.
Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții.
