
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Oana Durcău, studentă în ultimul an la Automatică și Calculatoare la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, și-a propus să ajute elevii de liceu să ia o decizie mai informată cu privire la viitorul lor profesional. Cum? Alături de o colegă, a gândit platforma BWay, prin intermediul căreia adolescenții vor fi ajutați de studenți să-și aleagă facultatea potrivită. Cu ajutorul aplicației elevii pot să se înscrie și la evenimente de prezentare a facultăților și să ia legătura cu viitorii profesioniști din domeniu pentru a le împărtăși din experiențele lor. Proiectul lor a ajuns în finala competiției pentru start-up-uri în domeniul educației Innovators for children.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
La 4 ani am vrut să fiu primăriță și la 5 actriță. Ha! Niciodată nu m-am putut hotărî de ce vreau să fac, că tare mult îmi place totul. Și-s și curioasă. Așa am ajuns să vreau în Franța la facultate, să studiez o dublă licență în Filosofie și Științe Politice. La Sorbona.