
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Ministerul Educației din Rusia a cheltuit sute de mii de dolari pentru a dezvolta un curriculum pentru o nouă disciplină de o oră pe săptămână numită „Conversații despre ceea ce este important”, scrie publicația independentă Meduza. În clasele primare, elevii vor învăța despre „patriotism” și „dragostea pentru Rusia”, iar cei din clasele mai mari vor primi noțiuni mai complexe pro-Kremlin despre războiul împotriva Ucrainei.
Copiii nu vin la școală nu doar din cauza școlii, în spate sunt și factori de natură socială și medicală. E nevoie, prin urmare, de mai multe instituții care să combată abandonul școlar, crede Luminița Costache, specialistă în educație la UNICEF România, organizație care de peste 30 de ani implementează proiecte care își arată eficacitatea. La REZOLVAT podcast, aceasta a vorbit despre două dintre ele: Pachetul Educație Incluzivă de Calitate și Pachetul Minim de Servicii.