
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Pentru Andrei-Darius Dragomir, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică din București (ICHB), Olimpiada Internațională de Fizică din acest an a reprezentat nu doar o confirmare a premiilor obținute până acum, ci și o experiență culturală de neuitat. Originar din Brașov, Andrei s-a mutat la București în clasa a IX-a, din dorința de a se pregăti pentru rezultate mai bune la olimpiadele naționale, dar a ajuns în scurt timp să obțină aurul la toate olimpiadele internaționale din domeniul fizicii și astrofizicii. Între o olimpiadă și un lot, elevul olimpic a povestit pentru Școala 9 despre experiența din Japonia, despre munca din spatele rezultatelor sale, dar și despre idealul de a avea, în viitor, „o viață completă”.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.
La dezbaterea organizată în ultima seară a expoziției 100 de oameni pentru România de mâine am discutat despre egalitatea de șanse în educația, dar și despre nevoile celor mai importanți actori din învățământ: elevii, profesorii și părinții.