Înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, ne-am dorit să aflăm care sunt întrebările pe care părinții, profesorii și elevii le au pentru candidați, ca apoi să verificăm în ce măsură se intersectează planurile politice ale acestora cu subiectele de interes ale alegătorilor. Printre întrebările pe care le-am primit se numără următoarele:
Cum vă propuneți să faceți spațiul educațional mai incluziv?
Este necesară o restructurare a sistemului de învățământ, începând cu depolitizarea?
Cum intenționați să interveniți în procesul reformării din temelii a educației din România?
Iar subiectele specifice despre educație pe care le-am găsit cel mai des în întrebări sunt cele despre programa școlară, calitatea învățământului în mediul rural, pregătirea profesorilor, schimbările dese de miniștri ai Educației și finanțarea educației. Am ales să ne uităm la cei șase candidați cu cele mai mari procente în sondaje – Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu și Kelemen Hunor – și am urmărit toate aceste subiecte în discursurile lor publice din ultimele luni, dar și în programele lor politice.
Înainte de a (de)construi școlile plănuite de fiecare dintre cei șase candidați, să răspundem curiozității întemeiate a unuia dintre elevii care ne-au scris în formular:
„Mi-aș dori să aflu care este puterea concretă pe care o are președintele pentru a influența educația, în special fără o majoritate parlamentară și un guvern cooperative.”
Singura influență directă pe care președintele o poate avea asupra modului în care funcționează sistemul de educație este dată de atribuția sa de a promulga legi. Președintele poate trimite o singură dată spre reexaminare o lege aprobată de Parlament. Acest lucru s-a întâmplat recent chiar cu o inițiativă de schimbare a Legii Educației. În luna octombrie, președintele a întors în Parlament o modificare ce prevedea că elevii din ciclul primar pot face orele de sport cu învățătorii și nu cu profesori de specialitate. Președintele a cerut reexaminarea din nevoia de a clarifica unele lucruri din textul legii, de exemplu „stabilirea expresă a situațiilor care pot determina imposibilitatea predării orelor de educație fizică de către personalul didactic de specialitate”.
Restul influenței pe care o poate avea președintele asupra educației este indirectă și depinde mult de cooperarea lui cu Parlamentul și Guvernul. Președintele poate interveni în sistemul educației atunci când are loc numirea miniștrilor Educației. De exemplu, când Ecaterina Andronescu a fost unul dintre miniștrii demiși de premierul Viorica Dăncilă în august 2019, președintele Iohannis a respins trei propuneri pentru Ministerul Educației făcute de prim-ministru în septembrie și octombrie: Șerban Valeca, Camelia Gavrilă și Nicolae Hurduc. Președintele mai poate folosi rolul de mediator pentru a aduce la masă partidele politice în vederea implementării unor politici publice, însă, pentru că Parlamentul este cel care are puterea de a face legi, președintele depinde mult de susținerea parlamentară.
Respectarea multora dintre promisiunile pe care le regăsim în declarațiile candidaților la președinție nu ține așadar de puterea președintelui, ci mai degrabă de o colaborare politică între toate puterile statului.
Școala lui Klaus Iohannis – Tranziția de la hârtie la realitate
Actualul președinte este unul dintre cei doi candidați care au trecut pe la catedră înainte de a intra în politică. Klaus Iohannis a început să predea în 1983, mai întâi la școli din apropierea Sibiului, iar începând cu 1988 la Colegiul Brukenthal din Sibiu, același unde a învățat și el. Timp de trei ani a fost și inspector școlar și a predat fizică la liceu până în 2000, când a fost ales primar al Sibiului.
Dacă școala lui Klaus Iohannis ar avea o Biblie, aceea ar fi raportul România Educată, un proiect prin care Administrația Prezidențială a oferit un cadru pentru consultări, elaborarea unui raport cu situația actuală din educația românească, dar și cu soluții care ar putea îmbunătăți sistemul de învățământ. România Educată este deocamdată doar un document de viziune, dar actualul președinte susține că un al doilea mandat i-ar permite aplicarea soluțiilor din raport.
Școala dorită de Klaus Iohannis ar primi bani pentru săpun și hârtie igienică și pentru a asigura pază permanentă, iar clasele nu ar mai fi supraaglomerate. Elevii din comunități dezavantajate ar beneficia de programe de consiliere și de sprijin, iar profesorii ar trece printr-un sistem de selecție performant și ar avea la dispoziție suficiente resurse pentru formare pedagogică. În școala lui Klaus Iohannis, profesorii ar putea identifica elevii care prezintă risc de abandon și ar putea preveni astfel de cazuri.
„Am predat și în sate de lângă Sibiu și – mă credeți, nu mă credeți – cele mai bune lecții de fizică cu laborator le-am făcut într-un sat din județul Sibiu. Cu 12 copii am putut să fac lecții de fizică cum niciodată nu am putut cu 36 de copii, fiindcă nu poți să faci același lucruri cu de trei ori mai mulți copii.” – Klaus Iohannis
Testele de aptitudini ar urma să fie o parte a procesului de admitere în educația profesională, iar urmărirea inserției profesionale a absolvenților, un instrument de evaluare a rezultatelor sistemului de educație.
Calea spre un sistem performant? Depolitizarea sistemului de educație. „Depolitizarea înseamnă să pui pe unul pe funcție fiindcă este capabil, performant, pregătit, nu pentru că are o anumită culoare”, a spus Klaus Iohannis în mai 2019, la Forumul Educației, un eveniment care a avut loc la Iași.
Școala Vioricăi Dăncilă – Dreptul la facultate
Și Viorica Dăncilă a fost profesoară înainte de a se înscrie în partid. Ea a predat discipline tehnice, din 1986 până în 1990, la Liceul Industrial Videle.
Elevii din școala Vioricăi Dăncilă ar avea șansa de a merge la facultate. Primul principiu din programul său electoral este despre incluziune socială: „Atât timp cât un copil din mediul rural nu are o șansă reală de a termina o facultate, România nu este o țară în care putem vorbi, cinstit, despre viitor”. Tema copiilor din mediul rural și a accesului lor la învățământul universitar se repetă în discursurile din școala fostului prim-ministru, care a vorbit despre asta și la deschiderea anului școlar.
„Este important să las în urmă un număr cât mai mare de elevi din mediul rural care să ajungă la facultate și sunt mândră de această moștenire.” – Viorica Dăncilă
Totuși, guvernul condus de Viorica Dăncilă a fost cel care a renunțat la programul „Merg la școală”, prin care elevii urmau să primească vouchere de 250 de lei pentru rechizite, manuale și echipament sportiv. La acel moment, ea a argumentat că decizia a fost luată în urma discuțiilor avute cu mai mulți părinți, care i-ar fi spus că programul nu ar trebui să fie accesibil decât copiilor din mediile defavorizate. Școala Vioricăi Dăncilă ar urma să fie construită după reforme cu „substanță”, după cum a declarat la evenimentul de lansare a candidaturii, când a subliniat și nevoia stabilității în sistem.
Școala lui Dan Barna – 6%
Înainte să vorbim de școala lui Dan Barna, e important să știm că, în scenariul său, președintele ar avea atribuții extinse astfel încât să aibă „un cuvânt mult mai greu de spus” în alcătuirea bugetului și să aibă resorturile necesare pentru a aloca mai mulți bani educației. Așadar, școala lui Dan Barna va primi finanțare de 6% din produsul intern brut (legea menționează și în prezent că acesta este procentul minim care ar trebui să finanțeze educația, dar în realitate în jur de 3% din PIB merge spre acest domeniu). Profesorii din școala lui ar urma să aibă salarii mai mari: „Vom crește salariile educatorilor și profesorilor din ciclurile ante-preșcolar, preșcolar, primar, gimnazial și liceal”.
Costul standard per elev, care asigură în acest moment finanțarea de bază în educație, ar fi revizuit, pentru a crește resursele financiare care merg către clădiri, laboratoare, biblioteci, cămine, cantine, dar și resurse educaționale precum materiale didactice, infrastructură digitală.
„Intervenția de urgență asupra tuturor școlilor care funcționează în spații neconforme din punct de vedere sanitar sau al siguranței la incendiu și cutremur este o măsură urgentă pe care o voi susține cu tărie.” – Dan Barna
În ce privește materiile din școala lui Dan Barna, educația pentru sănătate este o prioritate, și ar urma să acopere și subiectele legate de agresivitate și bullying, dar și noțiuni de gestionare a situațiilor de risc de incendiu, cutremur sau inundație.
Școala lui Mircea Diaconu – Lăsați telefoanele acasă
În liceele lui Mircea Diaconu, elevii ar urma să fie testați anti-drog, în școli, accesul la internet al minorilor ar fi reglementat, iar telefoanele mobile ar fi interzise. Programa școlară ar fi „predictibilă”, iar împărțirea numărului de ore din planurile-cadru ar permite mai multe activități opționale în concordanță cu nevoile și interesele elevilor. Disciplinele ar fi interconectate, iar conținutul din trunchiul comun ar fi micșorat. Odată ajunși la gradul I didactic, profesorii ar avea noi trepte de urcat în evoluția profesională, pentru a-și menține motivația.
„Fac parte din generația celor care au mers la școală în uniformă școlară și m-am putut concentra mai mult pe învățătură și mai puțin pe jeanșii „de firmă” pe care i-ar fi putut avea vreun coleg de-al meu. Cred că școlile și părinții ar trebuie să discute în mod serios despre revenirea la uniforme școlare pentru toți elevii.” – Mircea Diaconu
În programul candidatului, care a absolvit liceul în 1967, în Câmpulung Muscel, este menționată o „reformă radicală a educației”, care ar urma să aibă ca principali piloni „refacerea demnității de profesor”, „promovarea unui învățământ flexibil și dedicat dezvoltării personalității” și „reconstruirea sistemului instituțional și administrativ”. Mircea Diaconu susține că e nevoie de predictibilitate pentru ca schimbările din sistem să se vadă. O primă discuție pe care își dorește să o inițieze este cea legată de numărul minim de elevi pentru localitățile care au un singur rând de clase pe nivel. Este de părere că o soluție ar fi schimbarea legii, astfel încât clasele să funcționeze cu un număr mai mic de elevi.
Școala lui Theodor Paleologu – Promisiunile din 2008
Fost lector la Boston College, Paleologu militează în programul său de campanie pentru aplicarea Pactului pentru Educație, un document inițiat de Traian Băsescu și semnat de președinții partidelor politice în 2008; printre semnatari sunt Mircea Geoană, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc și Vadim Tudor. Astfel, școala sa ar primi o finanțare de 6% din PIB, regulile nu s-ar mai schimba „de la an la an”, iar instituțiile ar fi depolitizate. Același document vorbește despre descentralizare și adaptarea curriculumului la nevoile de dezvoltare personală, dar și despre definirea unor priorități pentru a micșora decalajul dintre învățământul rural și cel urban. Programul lui politic prevede desființarea inspectoratelor școlare.
„Educația precară este o sursă a sărăciei, corupției și infracționalității în societate.” – programul politic al lui Theodor Paleologu
În opinia lui, reforma în educație ar trebui să înceapă de la profesori. Aceștia din urmă ar urma să beneficieze de formare de calitate, dar și de salarii atractive. Unul din punctele referitoare la schimbările din educație care apar în programul lui este crearea unui „corp voluntar” de „profesori-misionari” – plătiți pentru această activitate – care să ajute elevii de clasele I-VIII din zonele defavorizate.
Școala lui Kelemen Hunor – Cu 30% mai puține lecții
În școala lui Kelemen Hunor, cursurile n-ar începe mai devreme de ora 9:00, iar programa școlară și numărul materiilor obligatorii ar fi reduse cu 30%, comparativ cu ceea ce vedem acum, pentru a lăsa elevilor timp de activități individuale. Elevii ar avea trei ore de sport pe săptămână și ar ști cel puțin două limbi străine până la terminarea liceului. În funcție de profil și de liceu, ar susține bacalaureat diferențiat.
„În educație mai mult înseamnă mai puțin. Astăzi, școala vrea să îi învețe pe copii totul, dar nu acordă atenție aspectelor care contează cu adevărat: dezvoltarea personalității, încurajarea și cultivarea abilităților, susținerea și dezvoltarea creativității.” – programul politic al lui Kelemen Hunor
Directorii de școli ar avea mai multă flexibilitate în alegerea profesorilor grație unui sistem de educație parțial descentralizat, iar profesorii ar avea mai multă libertate în alegerea manualelor și a metodelor de predare. În zece ani, școala lui Kelemen Hunor ar ajunge să aibă o finanțare de 10% din PIB.
