Tinerii din rural fac bine împreună. Cum a fost la Summitul lor anual?

„Daria de atunci”, de la primele experiențe de voluntariat, „nu avea încredere în ea, era timidă, retrasă și chiar antisocială. Dar cel mai rău, Daria de atunci se simțea rușinată să spună că este de la țară. Îi era teamă să vorbească, să-și spună părerea, și niciodată nu simțea că ceea ce face este suficient”. Daria de acum, însă, e pe scena căminului cultural din Sâncraiu, comuna din județul Cluj unde, la final de vară, a avut loc Summitul Tinerilor din Mediul Rural. 

Are 17 ani și vine din Golești, o comună din județul Vâlcea cu vreo 2.500 de locuitori împărțiți în 11 sate arondate. La începutul anului, comuna a devenit „Sat European de Tineret”, titlu acordat în cadrul programului European Youth Village, un program apolitic de organizare comunitară a tinerilor din mediul rural.

În fața a 140 de adolescenți și tineri veniți de la sate din 25 de județe, Daria vorbește despre cum au aplicat la titlul de „Sat European de Tineret” și cum oportunitatea asta i-a ajutat să organizeze un festival la ei în sat și o școală de vară.

Una dintre primele ei experiențe cu voluntariatul a fost chiar amenajarea Centrului Tinerilor din Golești. A însemnat „doar câteva geamuri pictate într-o școală abandonată”, dar pentru „Tinerii Goleșteni” era „începutul unui loc” în care urmau să învețe că și ei „pot schimba ceva”.

Puterea personală, puterea colectivă și puterea de a acționa

În Sâncraiu, puterea de face lucruri împreună se vede în multe locuri din sat, care pare că funcționează după proverbul „omul sfințește locul”. O vezi în căminul cultural, o clădire modernă care a costat peste 4 milioane de euro, în florile colorate de pe trotuarele îngrijite sau din ghivecele agățate pe fiecare stâlp de iluminat, în tonomatul cu lapte proaspăt din centrul comunei, în doamna de la pensiune care, cu răbdare, țese, face mărgele și pregătește magiunuri, apoi, cu aceeași răbdare, îți povestește despre fiecare în parte.

Timp de trei zile, tinerii din mediul rural adunați la cea de-a șaptea ediție a Summitului, au lucrat și ei la cum pot să se implice când se întorc în satele lor. Au făcut asta cu structură, pe trei niveluri: puterea personală, puterea colectivă și puterea de a acționa.

Prima zi a fost despre ei înșiși. În două sesiuni de câte o oră și jumătate fiecare, au participat la ateliere despre emoții, siguranță online și consimțământ. A doua zi, pe aceeași structură, discuția s-a mutat de la „eu” la „noi”: au învățat despre politică și politici publice, despre cum să spună poveștile comunităților lor, să facă advocacy și să găsească resurse pentru proiectele pe care vor să le dezvolte. Ultima zi a fost despre transformarea acestei puteri în acțiune concretă: au discutat cu autorități locale și au formulat mesaje pentru decidenți.

„Puterea personală” vine de la sat

Deschiderea oficială a Summitului începe cu o sesiune în care trei tinere din mediul rural, printre care și Daria, vorbesc despre puterea personală. Sesiunea se numește Rural Youth Talks. 

„Vreau să dovedesc și să le arăt și altora că locul din care venim nu ne limitează. Din contră, poate fi locul din care începem să schimbăm lucrurile”, spune Daria. Și apoi, le transmite un mesaj tinerilor din sală „cum știe ea mai bine”, adică prin muzică.  

Alexandra Căpitănescu și Majii au spus: „Tare, strigă-n gura mare, n-au cum să te doboare, nu te lăsa călcat în picioare, câștigă cine țipă mai tare. Nu tre' să ai dreptate sau să le știi pe toate, nu te lăsa călcat în picioare”. 

Două bătăi din palme și una din picior

- Este o ediție despre??, îi întreabă pe tinerii din sală Andrei Popescu, moderatorul celor trei zile.

- Putere!, răspund ei la unison.

Apoi iau cuvântul organizatorii, primarul și oficiali ai Ministerului Muncii. Când urcă pe scenă, pe rând, sunt primiți cu două bătăi din palme și una din picior, într-o coregrafie respectată cu strictețe. 

„Suntem bucuroși și onorați să fim organizatori și parteneri, prin găzduirea Summitului 7. Noi, cei din Sâncraiu, credem că, în toată țara, ar trebui să ne uităm la tineri ca la o sursă de inspirație. Vă îndemn să schimbați idei, să vă întoarceți acasă și să rămâneți aproape de administrația locală”, le spune Andrei Póka, primarul comunei, în funcție de 26 de ani, adică la al șaptelea mandat. 

Și din administrația centrală primesc un mesaj. De la Ministerul Muncii urcă pe scenă Victor Ionescu, Director general al Direcției de Tineret. 

Spune că acesta este „cel mai important eveniment al tinerilor din mediul rural, dacă nu chiar unicul”. Și, înainte să încheie spunându-le tinerilor că „se înclină în fața lor”, adaugă și faptul că „ușile ministerului sunt mereu deschise” pentru ei și că pot oricând să treacă la o discuție și o cafea.

Casa de Cultură, investiție de 4 milioane de euro

Majoritatea tinerilor din sală fac parte din grupuri de inițiativă în satele de unde au venit: Peștera din Constanța, Jebel din Timiș, Marginea din Suceava sunt câteva exemple. Pentru a ajunge la ediția din acest an a Summitului, desfășurată pentru al doilea an consecutiv în Sâncraiu, patru dintre ei au petrecut aproximativ 18 ore pe drum. Un alt băiat și o fată au făcut 22 de ore, două fete au călătorit 27 de ore. 

Au ajuns în Sâncraiu (în maghiară Kalotaszentkirály, n.r.), o comună cu vreo 1.500 de locuitori, peste o treime maghiari, și cinci sate: Sâncraiu, Alunișu, Domoșu, Brăișoru și Horlacea. Satul Sâncraiu poartă titlul de sat european din 2005 și are peste 25 de pensiuni agroturistice. 

În Sâncraiu găsești un patinoar, un bazin de înot semiolimpic, o sală de sport, o bază sportivă multifuncțională, o cantină și un internat, toate în incinta școlii. Comuna are și un traseu de peste 12 kilometri destinat cicliștilor, iar în centrul ei se află Casa de Cultură, o investiție de peste 4 milioane de euro.

Inaugurată în august 2025, clădirea are o suprafață de peste 1.000 de metri pătrați și găzduiește o sală de spectacole, o bibliotecă, o sală de lectură, o sală de repetiții și fitness, dar și vestiare și dușuri.

Casa de Cultură are un acoperiș înalt, din țiglă roșiatică, o fațadă albă și elemente din piatră. Ferestrele, ușile și grinzile interioare sunt verde închis, în contrast cu lemnul în culoare deschisă. Ziua, încăperile sunt luminoase, iar seara, lumina caldă care pică pe fațadă o face să pară mereu primitoare. Clădirea „îmbină tradițiile arhitecturii din Țara Călatei cu standardele secolului XXI”, după cum notează Primăria Sâncraiu pe site-ul oficial.

Așezată la intersecția a două străzi, Casa de Cultură este în mijlocul comunității și, în aceste zile, a devenit și punctul principal al activităților din Summit. Când nu sunt aici, tinerii sunt la gelateria de peste drum, la pizzeria din vale sau la una dintre pensiunile unde sunt cazați.

„Puterea colectivă” într-un atelier despre politică și politici publice

În cea de-a doua zi a Summitului, înainte de prânz, are loc atelierul „Politică și politici publice pe înțelesul tinerilor”, facilitat de Vlad Adamescu, de la Politică la minut și Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare.

„Ce credeți că e o politică publică?”, îi întreabă Vlad. „Vrea să schimbe ceva”, „e implementată de o autoritate publică”, sau mai precis, după cum subliniază Vlad, „tot ce face sau ce NU face o guvernare”. 

Sunt 25 de tineri în sală. Împreună trec prin teoria pusă pe slide-uri de Vlad: despre cele trei puteri în stat, despre fuziunea și separația lor, despre Senat și Camera Deputaților, despre Președinte, Parlament și Guvern. 

Apoi trec la practică - o dezbatere. „Să fie sau să nu fie redusă vârsta de vot la 16 ani?”, e întrebarea pe care le-o aruncă Vlad. Trei dintre tinerii din sală ridică mâna, ar reduce vârsta, alții încep să construiască argumente. 

„Ar putea fi o chestie destul de periculoasă, mai ales că în România există tendința asta de extremism și la tineri”, spune un participant. „Doar din punct de vedere biologic cortexul prefrontal se dezvoltă la 24 de ani”, continuă o participantă, apoi aduce în discuție ideea de lipsă de educație pentru democrație sau civică din școli. 

„Avem nevoie de o cotă de tineri mai mare în Parlament, ar ajuta mai mult decât să votăm la 16 ani”, e un alt argument pus la masa de discuție. Alții, cu riscul de a suna „controversați”, spun că s-ar întoarce la votul cenzitar (practică în care trebuia să ai avere, venit, educație sau statut social ca să poți vota, votul nu era un drept universal, n.r.), „să dai un examen înainte să votezi”. 

„Da, dar nu poți să zici, «nu ai dat Bacul, deci nu poți să votezi». Sunt oameni care au oricum păreri”, intervine o participantă. 

„Și ce dacă votează și oamenii ăia (cu mai puține studii, n.r.)? Și ce dacă votezi neinformat?”, îi provoacă Vlad în discuție. Apoi, când se apropie de final, le explică: „uneori poți să greșești și la democrație”. 

Pentru Vlad, atelierul a fost și o ocazie de a ieși din bula marilor orașe, în care tinerii au deja acces la resurse. „Nu prea avem șansa să vorbim cu tineri din rural”, spune el. Poate să fie, uneori, „ciudat să vină cineva de la București” să vorbească despre politică unor tineri care „au alte probleme, sunt într-un alt context”. „De asta, când ai un loc mai mare, cum e un summit al tinerilor din rural și cu zeci de tineri, nu poți să zici nu”, explică el. 

Pe cei 25 care au luat parte la atelierul lui i-a văzut „activi”, dar admite și că s-a îngrijorat când a auzit că ar trebui „să avem teste pentru a stabili dacă oamenii ar trebui să aibă sau nu drept de vot.” 

„E o atitudine relativ răspândită nu numai în rândul tinerilor, cât și în rândul populației generale”, explică el. Speră, însă, că „pe măsură ce avansează în vârstă să vadă că nu e ok să îngrădești în niciun fel dreptul la vot.” 

„Ar fi bine să avem o oră pe săptămână în care să învățăm politică”

Pentru Amelia și Ilinca, ambele de 17 ani, participante la atelierul lui Vlad, a fost o ocazie să vorbească despre un subiect pe care spun că îl întâlnesc prea puțin la școală. Amelia nu își dorește o carieră în politică, dar crede că este un subiect care ar trebui să fie „mai răspândit”, mai ales în România. Ilinca, pasionată de debate, ambasadoare a Uniunii Europene, spune că i s-a părut „o inițiativă foarte tare, pentru că lumea evită subiectul ăsta ca și cum e tabu, mai ales la adolescenți, ca și cum «ce trebuie să știe ei?»”. 

La școală, spune Amelia, există profesori „deschiși” să vorbească despre politică, dar „majoritatea nu”. De aceea, crede că „ar fi bine să avem o oră pe săptămână în care să învățăm politică, să știm și noi când ajungem majori cu ce votăm, de ce votăm și cum să ne descurcăm în viață”.

Pentru Amelia, momentul dezbaterii a fost unul dintre cele mai interesante din atelier. „Mi-a plăcut foarte mult debate-ul. De obicei nu sunt genul care să vorbesc, dar mi s-a părut un loc destul de safe unde să pot să-mi spun părerea.” Și Ilinca spune că i-a plăcut că atât de mulți tineri din sală au avut opinii și au fost dispuși să le exprime. 

Pe teren cu Școala9

La invitația celor de la European Youth Village, am ținut și noi un atelier de jurnalism pentru tinerii veniți la summit. Vremea mohorâtă nu i-a împiedicat pe cei 23 de tineri să iasă în sat și să întrebe localnicii cum a arătat adolescența lor.

„Simplu o fost, dar bun o fost”, le-a răspuns o doamnă, care își amintește cu bucurie de acele vremuri, pentru că au avut ocazia să se strângă toți laolaltă, fie la cinematograf, fie la dans. Un alt localnic, care se plimba cu bicicleta, le-a povestit cum în clasa a VII-a mergea la coasă, ca să-și câștige existența.

Întrebați ce părere au despre faptul că Summitul Tinerilor din Mediul Rural are loc la ei în sat, localnicii au spus că se simt mândri și bucuroși să vadă „atâtea tinereți în sat”. 

View this post on Instagram

A post shared by Școala9 (@scoalanoua)

„De la beneficiari pasivi de servicii, la actori care pot să facă schimbarea” 

Andra Camelia Cordoș și Victor Toma au pilotat programul European Youth Village în 2017. Atunci „nu era sexy să lucrezi cu tinerii din mediul rural”, după cum spune Victor. Munca lor a început dintr-o frustrare: și-au dorit să schimbe percepția asupra tinerilor, de la „beneficiari pasivi de servicii”, așa cum vedeau că majoritatea instituțiilor și asociațiilor se refereau la tinerii de la sat, la „actori care pot să facă schimbarea”.

Andra trăiește în Cluj-Napoca și este președinta și fondatoarea asociației Go Free - Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile. Victor este directorul executiv al Asociației pentru Dezvoltare Activă, pe care a înființat-o în 2012, în Bacău. Cele două asociații coordonează împreună programul, al cărui nume a fost, la început, o strategie de marketing, spune Victor, „ca să sune fancy pentru decidenți”.

„Ideea a fost să construim ceva care să fie al lor, al tinerilor. Am pus «European Youth Village», pentru că totul a plecat de la metoda de bază pe care o folosim, organizarea comunitară”, explică Victor. „Practic, cum creezi puterea colectivă în comunități, în sate și cum tinerii încep să schimbe lucruri. Nu e ușor pentru un grup de tineri care nu au mai făcut anterior activități să facă ceva, așa că e foarte important și modul în care se uită autoritățile publice (la eveniment n.r.).” 

Ediția de anul acesta a avut loc, pentru al doilea an consecutiv, în comuna Sâncraiu, din județul Cluj. Pentru Andrei Póka, primarul comunei, evenimentul de anul trecut a fost „o bucurie enormă”, mai ales că, după câștigarea titlului de sat european de tineret, acesta spune că a văzut „o emulație în jurul tinerilor, în jurul grupului de inițiativă”. Prelungirea titlului și în 2026 a fost „un liant între generații”, ne-a spus acesta într-un interviu. „Tinerii și-au luat destinul în mâinile lor și au făcut workshop-uri, campionate de quiz și de sport de interior și exterior.”

De altfel, Sâncraiu este o „excepție”, spun Andra și Victor, pentru că au găsit în aceeași localitate un cămin cultural pregătit pentru evenimente mari, suficiente pensiuni pentru a caza toți participanții și deschidere din partea autorităților locale. Puteți citi mai multe despre „comuna în care tinerii vor să se întoarcă” aici.

Programul European Youth Village este, în mare parte, finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Erasmus+, dar „este local, e made in Romania”, spune Andra. Ea și Victor aplică în fiecare an la granturi ca să poată susține echipa care are grijă ca evenimentul să se întâmple. 

Andra speră ca în viitor să se poată baza pe un sprijin financiar constant, care să le asigure o bază de la care să plece. „În fiecare an ajungem la câteva mii de tineri noi din România și toate astea consumă mult timp și resurse atunci când trebuie să cauți mereu surse de finanțare prin proiecte”, explică ea. „Nu știi dacă se va întâmpla, dacă nu se va întâmpla. Dincolo de faptul că avem această recunoaștere de «da, ei sunt, fac lucruri bune», avem nevoie și de o structură mai fixă, mai solidă în spate.”

În 2017, când au pilotat ideea unui sat european de tineret, Andra spune că nu și-au dorit să dezvolte un proiect, ci „o mișcare a tinerilor din mediul rural”. Această mișcare, spune ea, „s-a construit prin conectarea diferitelor grupuri de inițiativă și a tinerilor din toată România, pentru că, până la urmă, puterea stă și în numere, dar și în legăturile și informația care circulă de la unii la alții.”

Pe lângă informație, Victor crede că unul dintre cele mai mari rezultate pe care le are programul European Youth Village este că au reușit să îi facă pe tineri să se simtă mândri că sunt din rural. „Foarte mulți tineri, dacă sunt dintr-o comună, nu zic că sunt din comuna respectivă, zic că sunt din cel mai apropiat oraș. Pentru că simt o formă de rușine. Și în momentul în care și-au găsit o comunitate din care simt că fac parte, simt că sunt mai puternici împreună”, spune Victor.

„De fiecare dată avem noi tineri care se alătură. Cred că peste jumătate din tinerii care sunt aici, sunt prima dată la summit”, spune Andra, apoi menționează un lucru de care spune că trebuie să ținem cont: „Foarte mulți tineri nu au venit la acest summit pentru că ei lucrează la acest moment. Și-ar fi dorit să vină, să participe, dar s-au angajat până când începe școala.”

„Dacă nu sunt nevoile de bază acoperite, cum poți să ai pretenția ca cineva să se implice în comunitate?”, completează Victor. „Asta (angajarea, n.r.), practic, îți ia din timpul pe care tu ai putea să-l aloci dezvoltării tale personale și implicării în comunitate.”

Ce își doresc pentru tineri este mai mult sprijin din partea tuturor. „Mi-aș dori să vedem că tinerii din rural fac multe lucruri pozitive”, mai spune Andra. „Este responsabilitatea noastră să dăm mai departe aceste exemple pozitive din rural dacă chiar vrem să schimbăm această perspectivă care există asupra lor”, adaugă ea.

Victor își dorește ca, la un moment dat, să participe „la un summit global al tinerilor din mediul rural, în care ne uităm la diversitatea satelor și cum rural înseamnă și putere.”

„Decidenții europeni știu de noi, am avut întâlniri inclusiv la Bruxelles”, povestește Andra. „E dat exemplu de bună practică, însă, nici după 8 ani de zile, nu există la acest moment un sprijin constant pentru dezvoltarea programului. Nici la nivel național și nici la nivel european.” Anul trecut, programul a fost lansat în Slovacia, iar alte țări „se pregătesc să replice programul”, spune Victor.

Pe lângă Summitul Tinerilor din Mediul Rural, în cadrul European Youth Village au loc și Titlul de Sat European de Tineret (poți afla de aici ce se întâmplă într-un astfel de sat), Rețeaua RITM, Gala Tinerilor din Mediul Rural și Platforma NGO Rural. Totodată, alături de mai multe organizații de tineret, coordonatorii programului au redactat Carta Albă a Tinerilor din Mediul Rural, un document realizat împreună cu tinerii din mediul rural, care arată prioritățile acestora, atât pentru comunitățile lor din mediul rural, dar și la nivel național și european.