[EcoU] Nu te costă nimic să reciclezi

Exemplul personal este mai convingător decât orice discurs, crede Mălina Timofanovici, profesoară de geografie în Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București de 14 ani și spirit ecologist dintotdeauna. Pedalează aproape zilnic spre școală, își încurajează elevii să folosească mijloacele de transport și le amintește să stingă lumina dintr-o clasă la plecare. Tot ea i-a îndemnat să înceapă să recicleze.

În 2014, a propus direcțiunii liceului „Întoarce foaia”, un proiect prin care hârtia folosită în fiecare clasă să nu mai fie aruncată la gunoi, ci colectată și apoi reciclată. Imediat ce a primit acordul, a informat elevii și profesorii despre proiect, iar fiecare sală de clasă a fost dotată cu câte o cutie în care se poate depozita maculatura (foi de hârtie, caiete, manuale sau cărți nefolosite).

Degeaba sunt toate citatele astea motivaționale și proiecte, propuneri de proiecte, dacă noi uităm la sfârșitul programului să închidem lumina în clasă, ca să nu mai vobim că becurile sunt aprinse când este soare afară! Deci pașii mici reușesc să atingă obiectivele mari.

Profesoara rămâne uneori peste program pentru a aduna hârtia din aproximativ 30 de săli, pe care mai apoi o sortează. Joia, toată maculatura este transportată de elevi în cabinetul de geografie. În momentul în care se strânge o cantitate considerabilă, un centru de colectare vine și o preia. După, ciclul reîncepe: adunarea hârtiei, sortarea ei, centrul de reciclare fiind ultima destinație. Mălina Timofanovici se mândrește cu faptul că, de cinci ani de zile, fără oprire, liceul Șincai reciclează hârtia. Ba, mai mult, foști absolvenți încă vin la ea cu maculatură, deci a reușit să le schimbe comportamentele pe termen lung. „Și dacă se schimbă un singur elev din clasă, dacă își schimbă comportamentul, e un câștig pentru mine, dar pot să spun cu bucurie că e un proiect care are succes”, spune profesoara. „Gândiți-vă, totuși, câtă hârtie se adună în fiecare an. Asta nu înseamnă că nu există și elevi mai reticenți sau pur și simplu nu sunt educați în maniera asta, însă tot prin exemplul colegilor încerc să-i modelez și pe ei.”

Cu manualele și cărțile aduse la reciclat, organizează de două ori pe an un târg cunoscut sub numele de ,,Taraba cu cărți”, unde elevii pot achiziționa orice volum cu doar 1 leu bucata (la fiecare ediție copiii au cumpărat în jur de 250-300 de cărți). „Cred că e un câștig pentru toată lumea.”

Pe parcursul unui an școlar se strâng circa două tone de hârtie, pentru care centrul ce reciclare plătește 0,20 lei la kilogram – adică aproximativ 400 de lei pe an, bani care trec pe la contabilitate și ajung în ,,pușculiță”. Proiectul a acumulat în prezent 1.600 de lei, cu care Timofanovici intenționează să demareze anul viitor un alt proiect: decorarea pereților de pe scara elevilor.

În opinia profesoarei de geografie, reciclarea ar trebui să fie obligatorie în școli – și totul ar putea porni „de sus în jos”, cu inițiativă din partea cadrelor didactice, ca în Colegiul Șincai. „M-am gândit să prezint proiectul și la nivel municipal și să sper că prin pașii ăștia pe care i-am creat să le fie și [colegilor mei din București] mai ușor să-l implementeze”, explică Mălina Timofanovici. Dar „nu te costă nimic. Doar să ai un pic de entuziasm și un pic de speranță și disponibilitate, pentru că elevii vin spre tine. Eu reciclez și acasă. Reciclez tot ce se poate recicla și i-am învățat și pe ei să recicleze sticlă, să recicleze baterii, să recicleze electrocasnice. Aici nu avem spații suficiente pentru așa ceva, să putem depozita. Unele sunt voluminoase, dar măcar dacă facem un lucru să-l facem bine. Nu mă pot risipi în mai multe proiecte, dar sper ca și alți colegi să-mi ia exemplul și să colecteze altceva.”