Telefonul a devenit extensia noastră. Nu se mai pune problema în ce scop este el folosit, căci orice am face, tot la el ne întoarcem - sunăm, trimitem mesaje, căutăm informații, îl folosim pentru jocuri, vizionat clipuri, seriale, ba chiar a devenit un instrument pentru muncă. Astfel, oriunde ne-am uita, toată lumea are un telefon. Și asta de la vârste fragede. Dar cum ne impactează acest lucru în timp?
Ramona și Mihai Dănăilă sunt părinți pentru Albert și Ayola, angajați full time ai unor companii multinaționale și doi oameni pasionați de călătorii. Au posibilitatea de a lucra remote, de oriunde vor ei, din tren, mașină, de pe plajă, sau chiar dintr-un vârf de munte. Laptopul le e prieten permanent. Și nu și-au refuzat pasiunea pentru călătorii după ce au devenit mamă și tată. Fac înconjurul lumii în patru și își doresc copiii lor să devină „copii ai lumii”.
Un profesor care are grijă „ca mediul de învățare să fie unul sigur”, care „își pune problema: am făcut bine?”, care „care face efortul să-i înțeleagă pe copii”. Sunt traducerea câtorva dintre reperele din „Profilul și standardele profesionale pentru profesori”, document menit să stea la baza formării cadrelor didactice, pus în dezbatere publică la final de iulie de Ministerul Educației. Dacă universitățile îl pun în centrul programelor lor de anul viitor, de pildă, în jurul anului 2030 vom avea acești oameni la catedră. Am discutat cu Simona Velea, coordonatoarea proiectului, despre competențele care se doresc dezvoltate la profesorii care vor învăța generațiile Z, Alpha și Beta.