Pe un bloc din București, niște copii au desenat cu spray o poartă la care dau pase. Pe ulițele din Archita, Mureș, cei mici se cațără în copaci. Prinsa, șotron, elasticul, relicve ale distracției. De 1 iunie am trimis la joacă în fața blocului sau prin sate mai mulți liceeni din toată țara. Au colectat jocuri vechi și noi care îi animă pe pici azi, în 2025.
Când a venit vorba să scriu un text despre un profesor model și despre altul contramodel din perioada mea de școlarizare, am început să-i iau la rând pe toți, să văd ce pot alege. Am trecut în revistă ciclul gimnazial, apoi ciclul liceal. Și pentru că mă aflam în dificultate, am stat pe gânduri căutând criterii: ce mă va determina să-l pun pe unul într-o tabără și pe celălalt în cealaltă?
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
