Chris Connaughton nu spune povești. El le construiește ca pe-un spectacol de teatru din gesturi și mimică, din expresii vesele, triste, încruntate, uimite, din tonul și volumul vocii. Te duce de la „A fost odată ca niciodată…” până la finalul fericit, de parcă ai fost acolo, în mijlocul aventurii, de mână cu personajele, auzindu-l pe lup cum vorbește cu Scufița Roșie sau privind-o pe Rapunzel cum își lasă părul în jos, din turn. Chris Connaughton este actor și face educație prin teatru în grădinițe și la clasele primare. Am vorbit cu el despre cum storytelling-ul - sau arta de a povesti - îi ajută pe copii să învețe să comunice și le dezvoltă imaginația și vocabularul.
Oamenii își formează păreri despre ceea ce văd în jurul lor în primele câteva secunde de interacțiune. Asta se întâmplă și la școală, în relațiile dintre elevi. Cei care nu au un aspect fizic plăcut sau nu sunt atletici riscă să aibă dificultăți de adaptare și să nu își facă prieteni la fel de ușor ca cei care îndeplinesc anumite tipare, arată un studiu realizat de Universitatea Florida Atlantic.
În 2018 am scris și despre oameni din afara sistemului de învățământ - părinți, ONG-iști, antreprenori - care încearcă să producă o schimbare prin educație non-formală, tehnologie, acțiuni comunitare sau susținerea elevilor din comunități sărace.