Se joacă simplu:
- ai planșă de joc, portofoliu personal pe care trebuie să-l completezi până la final ca să câștigi și patru categorii de cartonașe: profesii, abilități, pasiuni, provocări.
- când îți vine rândul, trebuie să iei o decizie cu privire la cartonașele pe care le ai în mână. Dacă îți pică o carte pe care scrie „notar public” sau „antreprenor” sau „profesor” și simți că te reprezintă, o poți păstra, dacă nu, o pui jos ca să fie folosită de ceilalți jucători.
- pe parcurs ai și o serie de provocări, de tipul „Dacă dorești, ai autoritatea să soliciți unui coleg un card Profesii din portofoliul lui pentru a-l muta în portofoliul tău.”
Ideea e ca până la final tu deja să înțelegi de ce abilități au nevoie anumite profesii și să-ți fi construit deja un portofoliu personal solid. Ca în viață.
Boardgame-ul Career bus a poposit deja în toate comunitățile Unicef din Bacău, dar și în alte școli din țară unde e prezentă Școala de Valori. În total, la 3.000 de elevi și 300 de profesori. Scopul a fost să-i ajute pe elevi să-și aleagă cariera potrivită și printr-un nou proiect, vrea să ajungă în cât mai multe școli din rural. Jocul în sine este un modul dintr-un proiect amplu de orientare în carieră care presupune și administratea de chestionare de identificare a intereselor ocupaționale, autoevaluare, descoperirea joburilor viitorului, interacțiune cu profesioniști din diverse domenii și crearea unui plan personalizat de carieră.
Școala9 a vorbit cu Galina Manole, delivery manager la Asociația Școala de Valori, care a și facilitat sesiuni cu copiii, tinerii și profesorii pe diverse subiecte, unul fiind orientarea și consiliere vocațională.
Înainte de toate, am întrebat-o și pe Galina cum a fost traseul ei profesional. Ne-a povestit cum, inspirată de învățătoarea ei, a urmat inițial toți pașii ca să devină profesor. Pe parcurs, s-a prins că pentru a îmbunătăți școala, trebuie să-ți asumi un rol administrativ.
„În cei patru ani de colegi, eu am înțeles că sunt țări care au un sistem de educație bun, precum cel din Finlanda, pe care îl admiram, și sunt țări care au un sistem de educație care are de îmbunătățit lucruri. Și credeam că pentru a face astfel de schimbări trebuie să fii ministrul educației.”
N-a ajuns ministra Educației, încă, dar s-a implicat în sectorul ONG din Moldova și de la noi și din 2020 e la Școala de Valori.
Galina ne-a povestit cum s-a născut proiectul și ce rezultate a avut până acum.
- Cum a luat naștere ideea Career Bus și cine a avut inițiativa?
- Board Game-ul a fost creat din două perspective: prima a fost să fie într-un mod inovativ, subiectul să fie abordat prin joc, astfel încât copiilor și elevilor să le fie mai ușor să învețe.
Și totodată, este o nevoie neacoperită în acest moment. Un consilier școlar este la un număr mare de elevi și nu reușește să aibă sesiuni individuale cu fiecare copil.
Ori noi credem că subiectul trebuie să fie abordat la nivelul grupului, la nivelul clasei de elevi, pentru că învățarea se întâmplă prin interacțiune, prin comunicarea unora cu ceilalți, iar modul în care facem noi partea de facilitare a Board Game-ului are la bază procesul de „învață – dezînvață – reînvață”.
Proiectul Career Bus presupune o serie de șase module educaționale, iar unul dintre aceste module este Board Game-ul Career Bus.
5 pași ca să te orientezi în carieră
- Dar cum se întâmplă proiectul în sine, ca parcurs educațional, ca traseu pentru un participant?
-Pentru început se face un chestionar — „Check for Skills” — pentru a ne uita la ce are în acest moment elevul: la nivel de abilități, aspirații, și apoi începem parcursul educațional conectat cu ce avem în primul modul.
Iar din moment ce avem „Check for Skills”, noi ne putem da seama de câteva profesii aproximative la care elevul ar putea fi predispus. Apoi trecem la „Technical Skills”, ne uităm la o autoevaluare a abilităților pe care deja le are — și e o autoevaluare pentru că elevul completează chestionarul și, totodată, învață despre abilitățile tehnice: ce sunt ele, cum le poate dezvolta.
Apoi vine jocul Career Bus-ul în care discutăm foarte în detaliu și ne facem inclusiv un portofoliu personal despre ce sunt abilitățile, pasiunile noastre și profesiile.
Și, în timpul jocului, tinerii își construiesc un portofoliu pe baza abilităților necesare pentru profesia pe care și-o pun în portofoliu, dar și partea de pasiuni.
Dacă eu îmi doresc să fiu astronaut — și știm că nu este ceva foarte comun și foarte căutat de toți tinerii — atunci e important să mă uit la ce abilități am nevoie pentru asta și dacă am vreo pasiune. Poate să studiez astronomia, să am înclinații spre științe. Deci e important să ne uităm la partea aceasta.
Și noi ne imaginăm că mergem într-un autobuz al carierelor și jucăm prin interacțiune unii cu alții, pentru că, despre abilități și pasiuni, e important să și povestim. Dacă eu zic că am abilitatea de comunicare, trebuie să și dau un exemplu — cum se vede aceasta în comportamentul meu. La fel, dacă zic că sunt pasionată de pictură, de exemplu, trebuie să se vadă și în comportamentul meu.
Și atunci, elevii, prin interacțiune, își construiesc acest portofoliu, iar la final se pot uita inclusiv cum arată acest portofoliu și au în el cel puțin câteva profesii care li se potrivesc — sau poate nu. Pe parcursul jocului s-ar putea să renunțe la anumite profesii, să zică: „Ok, am extras cardul cu profesia de medic, dar eu nu am nicio dorință în sensul acesta.”
Jocul are câteva mișcări pe care le poți face ca să renunți, pentru că, și în realitate, se întâmplă la fel.
Ne uităm inclusiv — și în timpul jocului, și în timpul discuțiilor — la ce profesii sunt în comunitatea noastră, că s-ar putea ca în comunitatea noastră să fie puține profesii, cele de bază. Apoi comparăm cu alte comunități, din mediul urban sau cu ce alte joburi mai sunt în lume. E important să fim expuși la alte tipuri de profesii.
La modulul 4, de exemplu, Future Jobs, vorbim despre joburile viitorului și, la fel, o facem printr-un board game unde ne construim un profil al jobului nostru din viitor — cel pe care ni-l dorim.
De obicei, în joburile viitorului sunt foarte multe meserii noi, de exemplu, pe etică cibernetică — cum e „hackerul etic”. Este un job nou, care o să apară în viitor sau care poate deja există în anumite țări. Acolo, tinerii descoperă joburile viitorului, trec prin toate revoluțiile industriale până ajung la cea 5.0, și învață cum să-și facă profilul pentru acel job.
Apoi avem partea de interacțiune — încercăm să aducem către tineri, în cadrul proiectului, persoane din domenii care sunt de interes. În funcție de ce observăm că îi interesează pe elevi, dacă au anumite preferințe, ținem cont să invităm speakeri, invitați, persoane care să împărtășească prin storytelling — să povestească despre experiența lor.
Acest format noi îl numim „bibliotecă vie”: atunci când vin invitați care sunt „cărți vii” și împărtășesc din experiența lor.
Jocul a ajuns și la elevii de la țară
‐ V-ați gândit să duceți Career Bus, atât la elevii din mediul urban, cât și din mediul rural.
- Da, e important să adaptăm limbajul atunci când mergem într-o comunitate din mediul rural, să ne asigurăm că toate profesiile pe care le menționăm le explicăm, la fel și abilitățile de pe carduri — le explicăm cu alte cuvinte, cu sinonime.
Dacă în mediul rural infrastructura ne permite, dacă elevii au telefon sau laptop, îi încurajăm să folosească aceste dispozitive, pentru că tehnologia e importantă și trebuie inclusă în procesul de predare, ca să descopere singuri.
Dacă o profesie este complet nouă, îi lăsăm să caute pe Google sau în DEX și să vadă despre ce este vorba. Le permitem să facă ei procesul de descoperire, pentru că așa memorarea și înțelegerea sunt mult mai profunde decât atunci când doar le spune altcineva.
Ne dorim să nu existe discrepanțe mari între rural și urban. La nivel de conținut, materialele sunt aceleași, dar modul de livrare diferă — ținem cont ca formatorii care ajung în școli să aibă experiență de lucru cu copii din medii defavorizate, să-și adapteze limbajul, astfel încât fiecare copil să înțeleagă despre ce e vorba. Totodată, creăm un cadru sigur, unde tinerii pot pune orice întrebare — dacă nu înțeleg un cuvânt, pot întreba ce înseamnă și cum îl pot reține.
- Care a fost prima reacție a elevilor atunci când participă la activități?
- De obicei, tinerii sunt încântați, entuziasmați că învață prin joc. Nu le vine să creadă că pot să se joace și, în același timp, să învețe. Sunt impresionați de ce descoperă despre ei — lucruri la care poate nu au fost atenți până acum.
De exemplu, descoperă că sunt buni povestitori și nu știau asta sau că au anumite abilități și pasiuni pe care le pot dezvolta.
Tinerii sunt entuziasmați de metodele de lucru, de interactivitate. Pe lângă rezultatul final — faptul că își dau seama ce profesie ar putea avea în viitor și care ar fi traseul educațional potrivit — activitatea e și despre cunoașterea de sine și a grupului.
Află multe lucruri despre colegi, pentru că board game-ul se joacă în grupuri de câte șase persoane. Fiecare elev are un portofoliu personal și astfel descoperă atât despre sine, cât și despre ceilalți cinci colegi.
‐ Ce feedback ați primit de la participanți? Au fost elevi care și-au schimbat orientarea în carieră?
- Da, sunt elevi care, în cadrul proiectului, iau decizii foarte asumate și responsabile.
Unii chiar decid traseul pe care îl vor urma. Alții își pun mai multe profesii pe listă și vor să le exploreze, să se documenteze: ce presupune, ce salariu au, cât pot câștiga peste câțiva ani.
Tinerii ne mulțumesc, fie la finalul activității, fie ulterior.
Avem și exemple de tineri care se întorc să dea înapoi comunității, devenind voluntari în organizație. De exemplu, anul acesta am avut un proiect în parteneriat cu Teach for România, cu 640 de elevi, care au învățat despre orientare și consiliere în carieră, concentrându-se pe profesia de învățător sau profesor.
Am analizat împreună planul de carieră și am lucrat pe module, dar actualizate și adaptate domeniului educațional. Unii tineri au descoperit că vor să devină profesori, alții că preferă altceva — și, prin proiect, își clarifică traseul.
‐ Care este profilul elevilor care ajung în programele voastre?
- De obicei, lucrăm cu elevi din licee tehnologice, pentru că acolo sunt mai puține oportunități.
Noi, la Școala de Valori, credem că fiecare tânăr are potențial, dacă se află într-un mediu sănătos, cu oameni care împărtășesc valori comune și sunt deschiși să învețe unii de la alții.
Profilul elevilor e, deci, preponderent din licee tehnologice, dar lucrăm și cu teoretice.
‐ Care sunt domeniile spre care se îndreaptă cei mai mulți elevi în prezent?
- E greu de generalizat, dar observăm o tendință spre domenii legate de tehnologie și digitalizare. Tinerii din generațiile Z și Alpha sunt nativi digitali.
Totuși, nu toți cei din mediul rural au acces la dispozitive, iar în pandemie a fost o provocare mare — familiile cu mai mulți copii nu aveau suficiente telefoane sau laptopuri pentru toți.
Am reușit să adaptăm Career Bus și online, ca să poată fi jucat de la distanță.
În general, tinerii caută profesii care să aibă sens, să-i împlinească, să-i reprezinte la nivel de valori.
Pentru ei contează să simtă că ceea ce fac aduce plus valoare în viața altor oameni.
Părintele „să nu-i dicteze o profesie care nu este a lui”
- Ce rol au părinții în procesul de orientare în carieră?
- Rolul părinților este unul foarte important pentru că petrec, să zicem, un 16% din timp alături de copii, dacă ne referim la copiii de gimnaziu și de liceu. E cam similar la studenți, e un procent mai mic dacă sunt plecați de acasă și sunt la distanță. Dar este foarte important rolul părinților din perspectiva de a-i susține, de a-i încuraja. Și cred că părintele este persoana care poate să observe la copil ce abilități sunt mai vizibile.
Deci, să observe ce înclinație are copilul și să ducă traseul acesta către școală. Pentru că zi de zi copilul este în școală și e importantă colaborarea părinte-profesor-copil. E foarte important acest triunghi și atunci elevul are nevoie de susținere a părintelui și a profesorului. Să nu-i dicteze o profesie care nu este a lui, ci să aibă un dialog. E important să facem distincția între ce își dorește copilul și ce își doresc părinții.
- Există profesii despre care circulă foarte multe mituri sau prejudecăți. Cum pot fi combătute aceste mituri?
- Noi vorbim despre faptul că și fetele și băieții pot să aibă orice profesie își doresc.
Atunci când vorbim de Biblioteca Vie, încercăm să aducem și persoane din domenii precum industria construcțiilor, unde pare că este doar pentru bărbați. Acolo încercăm să aducem și femei care au experiență și împărtășesc cum au reușit să ajungă aici și provocările întâmpinate.
Un alt domeniu similar este banking-ul, unde mult timp s-a crezut că doar bărbații trebuie să fie acolo.
Și în discuțiile cu tinerii, ne uităm foarte mult la abilități. Întrebarea este: sunt abilități pe care le pot dezvolta fetele și băieții? Răspunsul este da. Abilitățile se dezvoltă prin procesul de învățare.
- Cum ajută Career Bus să-și găsească profesia și oportunități chiar aici, în România?
- Career Bus ca proiect nu este un proiect care să le spună tinerilor să nu plece din țară. Suntem conștienți că copiii au posibilități diferite. Unii reușesc să plece peste hotare pentru că presupune anumite costuri și părinții îi susțin. Sunt copii care își doresc să rămână să facă studiile aici, chiar dacă au aceleași posibilități.
Mesajul este să descopere profesia care li se potrivește și acest plan de carieră poate fi actualizat. Planul de carieră pe care noi îl facem cu un elev de clasa a 8-a, le spunem că ar trebui să-l revizuiască anul viitor, să vadă dacă și între timp au dobândit noi abilități sau pasiuni.
Unii tineri aleg să se implice vara în job-uri de vară, de exemplu chelner, unde își dezvoltă competențe de comunicare, interacțiune și teamwork. Îi susținem să-și actualizeze planul de carieră în funcție de evoluția lor.
„Până astăzi nu-mi doream să mai continui liceul”
‐ Care sunt cele mai des întâlnite obstacole în drumul elevilor?
- Un obstacol este că nu vorbim suficient despre orientarea în carieră. Nu dăm importanță acestui subiect și nu înțelegem cât de mult ne impactează viața. Acolo unde subiectul este abordat, tinerii descoperă ce le-ar plăcea să facă.
Sunt elevi care după activitate zic: „Niciodată nu m-am gândit că aș putea să devin pilot” sau „până astăzi nu-mi doream să mai continui liceul”. Activitățile noastre îi ajută să-și clarifice traseul profesional și să-și construiască planul de carieră.
- Ce meserii credeți că vor dispărea?
- Una din meseriile care a dispărut e persoana care anunța ora într-o comunitate.
Tot ce presupune lucrul cu cărbunele, de exemplu, în trecut, astăzi nu mai este, dar îmi scapă denumirea profesiei, nu mai este o profesie pe care oamenii să o învețe și să o folosească. Deci unele profesii dispar, unele profesii se actualizează și au anumite lucruri mai noi, mai diferit pe care să le faci, pentru că se automatizează anumite responsabilități sau procese din acel domeniu,iar unele noi apar.
Tot ce înseamnă utilizarea tehnologiei, tot ce înseamnă partea de drone. Deci toată industria acesta a digitalizării aduce foarte multe profesii noi, în board game-ul nostru a fost impresionant să vorbesc despre hackerul etic, de exemplu, trainer (facilitator), broker, agent de vânzări, programator, fotograf.
Mesajul pe care îl ducem către tineri este că piața muncii e în continuă schimbare și mai provocator este faptul că la nivel de competențe de care ai nevoie pentru o profesie, modul în care învățăm astăzi nu ne pregătește pentru următorii 15 ani.
Una dintre abilitățile de care avem nevoie este partea de flexibilitate, de a fi flexibil să învățăm, să schimbăm anumite lucruri pe care le facem, pentru că acea profesie s-ar putea să se schimbe. Și totodată ce este diferit la această generație este că suntem conștienți că pe parcursul vieții putem să avem mai multe profesii, mai multe cariere în acel domeniu.
Dar partea aceasta de reconversie profesională e un proces în regulă pentru următoarele generații și pentru cei din prezent. Pentru că face parte din misiunea noastră de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Și asta încercăm să facem prin fiecare proiect pe care îl implementăm.
‐ Din ceea ce studiați sau documentați, problema orientării în carieră este una locală sau globală? Ce modele de bună practică din alte țări știți?
‐ Nu cred că este o problemă globală, mai degrabă națională și din Europa de Est și Asia Centrală, dacă ne uităm regional.
În România credem că este o provocare în acest moment. Deci e ceva la ce trebuie să lucrăm și cred că este important să lucrăm la nivel colaborativ, ca un ecosistem, mai mulți actori împreună. Părinte, elevi, profesori, la nivel foarte de bază, dar dacă ne uităm la nivel național, atunci e important să fie o colaborare la nivel de minister, consilieri școlari, organizații non-guvernamentale, cum este Școala de Valori, care vine să facă ceva complementar.
Noi, prin activitățile noastre, nu înlocuim ceea ce învață de zi elevii la școală, ci venim cu activități complementare.
În Luxemburg, unde avem deschisă acolo o filială a Școli de Valori, și în comunicarea noastră și în dorința de a colabora cu Ministerul Educației de acolo, ne-am dat seama că acest subiect este unul acoperit de către școală și în școală elevii sunt expuși la diferite profesii, discută cu diferiți specialiști în cadrul instituției de învățământ pentru a avea claritate pe ce profesii se potrivesc și ce nu.
Pentru că s-ar putea prin interacțiunea cu o persoană dintr-un domeniu să-ți dai seama că tu nu vrei să fii director de bancă sau o altă profesie pentru că nu-ți dorești atât de multe responsabilități.
Și fiecare țară își dezvoltă propriul sistem educațional, așa încât să fie unul cu focus pe a dezvolta cetățeni responsabili, pentru că aceasta ar fi misiunea școlii, ca la finalul ciclului de învățământ să devenim cetățeni pentru societate și să contribuim și noi prin ceea ce putem să facem.
Cei care își doresc pot dona 4 euro lunar prin SMS la 8864, cu textul „bunătate”, ca proiectul Career Bus să ajungă în comunitățile rurale.
